ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra perimării recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2017, la data de 18.07.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu parata CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI APARARII NAȚIONALE, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie nr. x/06.12.2016 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei prin adăugarea veniturilor și a stagiilor de cotizare nevalorificate, în conformitate cu prevederile art. 107 punctele 3 si 4 din Legea nr. 263/2010 și ale art. 134 alin. (1) si (2) din H.G. nr. 257/2011; obligarea pârâtei la plata pensiei recalculate conform legii, pentru perioada 01.01.2016 până în prezent, și în continuare, cu luarea în considerare și a valorii punctului de pensie pentru cele 2,08411 puncte, actualizate cu rata inflației; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9739 din 19 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE.

Împotriva sentinței civile nr. 9739 din 19 decembrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul A. a declarat apel.

Prin încheierea de ședință din 12 iunie 2018, s-a dispus, în temeiul art. 413 (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului formulat de apelantul reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018

Ulterior, prin decizia civilă nr. 2820/2020 din 15 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția perimării și în consecință a fost constatată perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 9739/19.12.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La 20 septembrie 2020, reclamantul A. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 2820/2020 din 15 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a solicitat admiterea recursului, în temeiul art. 418 C. proc. civ. repunerea cauzei pe rol, menținerea suspendării conform art. 413 C. proc. civ., până la motivarea și comunicarea deciziei nr. 5084/2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Recurentul arată că, la data de 11.11.2019, în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2018, instanța a pronunțat o hotărâre, care nu a fost redactată și nu i-a fost comunicată nici până la data formulării prezentului recurs, deși a trecut aproape un an de zile.

Neavând motivarea în precedenta cauză, recurentul susține că este în imposibilitatea de a formula o apărare temeinică în prezenta cauză. Deoarece este în interesul său soluționarea ambelor cauze, arată că, la data de 07.07.2020, a formulat o cerere de redactare și comunicare a hotărârii în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2018, pe care a depus-o la prezentul dosar și nu a primit motivarea nici până la această dată.

Prin urmare, recurentul susține că nu a rămas în pasivitate, în sensul dispozițiilor art. 416 al (1) C. proc. civ., pentru aplicarea sancțiunii excepției perimării.

Mai mult, arată că art. 418 alin. (1) C. proc. civ. prevede în mod expres "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată."

Recurentul consideră că motivarea hotărârii este necesară în vederea formulării apărării de către acesta, posibilitatea depunerii unor noi înscrisuri, dar și pentru a evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii, nu numai sub aspectul dispozitivelor, dar și al considerentelor, de unde se desprinde ideea că motivarea, redactarea și comunicarea sunt absolut necesare dezlegării pricinii în prezenta cauză.

Prin încheierea din 9 februarie 2022, a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin viza din 31 octombrie 2022 a fost acordat termen astăzi, 8.02.2023, pentru discutare perimare.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului, urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 2820/2020 din 15 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare, care se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.