ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 28.02.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2023

HOTĂRÂRE
28.02.2023
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 391/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire, din analiza dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8616 pronunțată la data de 10 decembrie 2021 de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis cererea de chemare în judecată.

A fost obligată pârâta la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei reclamantului, începând cu data de 01.01.2011, pe baza înscrisurilor din dosarul de pensie și fără a se ține cont de înscrisurile desființate prin încheierea penală nr. 116/26.08.2020, pronunțată de Tribunalul Militar București în dosarul nr. x/2020.

Totodată, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 4.770,70 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 5344 din data de 13 octombrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis apelul formulat de pârâtă.

A fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

De asemenea, a fost respinsă cererea intimatului de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

În motivare, revizuentul a arătat că, prin decizia nr. 75884 din 05.06.2013, pârâta a revizuit drepturile sale de pensie pentru limită de vârstă, la emiterea acestei decizii, fiind avute în vedere adeverința nr. x din 20.01.2012, eliberată de Unitatea Militară nr. 2301 București, situația veniturilor realizate lunar (S.V.R.L.) nr. 727 din 04.03.2013, eliberată de Unitatea Militară nr. 02409 București și adeverința nr. x din 17.05.2013, eliberată de Clubul Sportiv al B..

Prin Hotărârea nr. 17710 din 23.08.2013 Comisia de contestații a Ministerului Apărării Naționale a respins contestația formulată împotriva deciziei nr. 75884 din 05.06.2013.

Prin decizia nr. 4873 din 7 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2013, definitivă, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de anulare a deciziei nr. 75884 din 05.06.2013.

Ulterior, prin încheierea penală nr. 116 din 26 august 2020, pronunțată de Tribunalul Militar București în dosarul nr. x/2020, definitivă, au fost desființate adeverința nr. x din 17.05.2013 și adeverința nr. x din 20.01.2012, aflate în original la emitenta Unitatea Militară nr. 2301 București, precum și S.V.R.L. nr. A727 din 04.03.2013, aflată în original la emitenta Unitatea Militară nr. 02409 București.

A susținut revizuentul că a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei definitive nr. 4873 din 7 decembrie 2015, însă prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă, a fost respinsă cererea de revizuire. A invocat și că, potrivit considerentelor instanței de revizuire, procedura de recalculare a pensiei trebuie să fie reluată în baza unor înscrisuri legal întocmite.

Respectând această decizie, s-a adresat Tribunalului București, solicitând instanței să oblige pârâta la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei reclamantului, începând cu 01.01.2011, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de pensie, fără a se ține cont de înscrisurile desființate prin încheierea penală nr. 116/26.08.2020.

Deși în primă instanță i s-a admis acțiunea, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, admițând apelul pârâtei, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată, reținând că la dosarul de pensie al reclamantului nu se află situația reală a veniturilor acestuia, impunându-se emiterea unor noi înscrisuri.

Revizentul a arătat că, prin decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020, în ceea ce privește modalitatea de revizuire a pensiei.

Astfel, prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, instanța nu a stabilit obligativitatea emiterii altor înscrisuri. De asemenea, s-a reținut că revizuirea drepturilor de pensie trebuie să se realizeze în condițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011, aceste dispoziții menționând că revizuirea se face pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar. Potrivit revizuentului, ulterior desființării înscrisurilor de către instanța penală, unitățile militare competente nu au transmis pârâtei o altă situație privind veniturile sale, cu consecința că, revizuirea trebuie să se realizeze pe baza actelor aflate deja la dosarul de pensie.

Or, în mod greșit, instanța de apel, încălcând cele reținute prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, a motivat că revizuirea drepturilor nu se poate face decât prin emiterea unor înscrisuri noi, care să ateste situația reală a veniturilor sale.

Revizuentul a invocat încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020 și sub aspectul situației de fapt reținute, arătând că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat că, prin decizia anterioară, s-ar fi reținut cu putere de lucru judecat că, prin emiterea ultimei situații a veniturilor realizate lunar, unitatea militară în cauză a revocat/modificat în parte documentul eliberat anterior.

A apreciat, în cele din urmă, că decizia a cărei revizuire o solicită a încălcat și autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 116 din 26 august 2020, pronunțate de Tribunalul Militar București, în dosarul nr. x/2020.

La data de 21 februarie 2023 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimată, prin care s-a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de revizuire.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea acesteia nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În continuare, art. 513 alin. (4) C. proc. civ. prevede că, dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Aceste texte de lege vizează încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, concretizat în nesocotirea unei chestiuni litigioase tranșate anterior, rațiunea edictării lor constând în evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii.

În cauză, revizuentul invocă contrarietatea deciziei nr. 5344 din 13 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport cu decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, pronunțată anterior, în revizuire, de către aceeași curte de apel, în dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte amintește că pentru a se putea invoca motivul de revizuire referitor la hotărâri potrivnice trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții.

Astfel, pe lângă existența unor hotărâri definitive potrivnice care să fie pronunțate în dosare diferite și să privească aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente, constând în aceleași părți, același obiect, aceeași cauză, mai este necesar ca, în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat ori, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Dacă în acest din urmă proces prima hotărâre a fost invocată și instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, partea nu o mai poate reitera pe calea revizuirii, deoarece se opune însăși autoritatea de lucru judecat asupra rezolvării date excepției procesuale respective.

Se constată că, în cauză, această condiție nu este îndeplinită.

Astfel, în primul litigiu, prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020, pronunțată în calea de atac a revizuirii, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că, urmare a încheierii penale nr. 116 din 26 august 2020, documentația pe care s-a fundamentat decizia de revizuire a drepturilor de pensie nr. 75884 din 05.06.2013, nu mai există, retroactiv, fiind necesară emiterea altor înscrisuri corespunzătoare situației reale a veniturilor părții pentru revizuirea drepturilor, în condițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 1/2011. De asemenea, s-a reținut că procedura de revizuire a drepturilor de pensie trebuie reluată în baza unor înscrisuri legal întocmite.

Ulterior, în al doilea proces, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei, începând cu 01.01.2011, pe baza înscrisurilor aflate la dosarul de pensie, fără a fi avute în vedere înscrisurile desființate prin încheierea penală nr. 116/26.08.2020.

Prin decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, pronunțată în apel de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei revizuire se solicită, curtea de apel a reținut că "decizia civilă nr. 5123/21.12.2020 (...) se impune cu putere de lucru judecat și în prezenta cauză, însă nu în interpretarea reținută de tribunal".

Curtea de apel a reținut situația de fapt stabilită cu putere de lucru judecat prin decizia anterioară, respectiv aceea că înscrisurile din dosarul de pensie al reclamantului, anterioare celor desființate, nu pot sta la baza recalculării pensiei, deoarece aceste înscrisuri au fost revocate prin emiterea actelor desființate.

În continuare, a stabilit că reclamantului trebuie, mai întâi, să i se emită noi acte referitoare la veniturile obținute și, mai apoi, în baza acestora, să îi fie revizuite drepturile de pensie, arătând că, în același sens, s-a exprimat instanța, anterior, în cuprinsul deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020.

În cel de-al doilea litigiu, motivat și de faptul că pârâta nu este competentă să emită documente privind veniturile obținute de reclamant, concluzia instanței a fost în sensul că tribunalul a admis în mod greșit acțiunea.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, revizuentul a invocat, atât în fața primei instanțe, cât și a instanței de apel, autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020, iar instanțele de fond s-au pronunțat asupra acestui aspect.

Reține, așadar, Înalta Curte, că, în cel de-al doilea proces, a fost dezbătută și valorificată autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020.

Este lipsit de relevanță pentru soluționarea cererii de revizuire că, în raport cu considerentele deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020, instanța de apel a ajuns la o concluzie diferită față de cea a tribunalului, pronunțând, cu caracter definitiv, o hotărâre în favoarea poziției procesuale exprimate de pârâtă, determinantă fiind doar analiza autorității de lucru judecat a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020.

Or, tocmai analiza din cadrul deciziei nr. 5344 din 13 octombrie 2022 asupra autorității de lucru judecat a problemelor dezlegate prin decizia nr. 5123 din 21 decembrie 2020 probează neîndeplinirea condiției de admisibilitate a cererii de revizuire privitoare la contrarietatea hotărârilor.

Prin aceea că a analizat și a dat eficiență efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, dezlegările oferite de instanța de apel, prin decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, au intrat ele însele în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi contrazise.

Revizuentul își exprimă dezacordul față de decizia instanței de apel supusă revizuirii, criticând soluția de respingere a cererii sale de chemare în judecată, însă aspectele invocate nu pot fi cenzurate de instanța învestită cu cererea de revizuire, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte, verificând, în calitatea sa de instanță de retractare, numai condițiile de admisibilitate a revizuirii, respectiv dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, nu poate realiza un control judiciar asupra legalității și temeiniciei deciziei supuse revizuirii. În caz contrar, s-ar deschide o cale de reformare a hotărârii atacate, ceea ce este inadmisibil în raport cu caracterul definitiv al deciziei nr. 5344 din 13 octombrie 2022.

Res judicata presupune că, odată ce o hotărâre civilă a devenit definitivă, aceasta să nu mai fie pusă sub semnul întrebării. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în mod constant, că revizuirea, cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauzele Costache și alții c. României, nr. 30464/03, Stanca Popescu c. României, nr. 8.727/03, Eugenia, Doina Duca c. Moldovei, nr. 75/07 și altele).

În cauză, câtă vreme autoritatea de lucru judecat cu efect pozitiv a deciziei nr. 5123 din 21 decembrie 2020 a fost supusă analizei instanței în cel de-al doilea proces, în care s-a pronunțat decizia nr. 5344 din 13 octombrie 2022, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, formulată în baza dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5344 din 13 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 5344 din 13 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-05-14
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1014/2024
Ședința publică din data de 14 mai 2024 Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale
ÎCCJ 2024-04-23
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 924/2024
invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile anterioare datei de 13.11.2017, invocată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului
ÎCCJ 2023-02-08
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2023
Ședința publică din data de 8 februarie 2023 Asupra perimării recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și as
ÎCCJ 2023-05-18
0,97
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1273/2023
Ședința publică din data de 18 mai 2023 Asupra revizuirii, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 8 iulie 2018, pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/20
ÎCCJ 2023-12-05
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2549/2023
Parlamentul României, fără a fi discriminată. Prin sentința civilă nr. 7089 din data de 08.12.2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în parte c
Sursă