ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 1374/2015
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Hotărârea instanței de fond;
Prin sentința nr. 392 din 29 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect anularea actului administrativ emis de B. sub nr. 67421/G/II din data de 08 iunie 2011.
Totodată, a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind acordarea despăgubirilor în cuantum de 2.000 lei și la renunțarea la judecată față de pârâtul Romică Dinică.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt potrivit căreia, la data de 10 aprilie 2006, reclamanta A. este angajată cu contract individual de muncă și prin Dispoziția nr. 84 din 24 iulie 2006 este numită în funcția de referent-director al Căminului cultural Săpânța, iar la data de 20 iunie 2008 a fost validat mandatul reclamantei A. de consilier local al com. Săpânța pentru perioada 2008-2012.
În aceste condiții, reclamanta exercita concomitent atât funcția publică din cadrul Căminului cultural Săpânța cât și cea de consilier local al Consiliului local Săpânța.
Hotărârea instanței de recurs;
Prin Decizia nr. 935 din 25 februarie 2014, Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 392 din 29 mai 2012 a Curții de apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Contestația în anulare;
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare A., întemeiată generic pe dispozițiile art. 317 și urm. C. proc. civ., fără a depune motivele acesteia.
Înainte de a analiza contestația în anulare, Înalta Curte constată că, deși contestatoarea a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar 0,3 lei, conform dovezii de citare anexate la fila 12 a dosarului, aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală.
În conformitate cu prevederile art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru
și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru contestația în anulare se plătește taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, „taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat”.
Cum dovada timbrării nu a fost atașată contestației în anulare, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar contestatoarea nu și-au îndeplinit această obligație legală nici ulterior - deși a fost citată cu mențiunea timbrării - devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora contestația în anulare va fi anulată ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează
contestația în anulare
formulată de A. împotriva Deciziei nr. 935 din 25 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.