ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1707/2015

Decizia nr. 1707/2015

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 2347 din 20 mai 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă, a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 830 din 6 noiembrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a modificat sentința atacată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că aspectele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greșita aplicare a legii, recurenta invocând lipsa de temei legal a soluției recurate privind nelegala soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive.

S-a mai reținut că sentința atacată este dată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei-pârâte, excepție care în mod nelegal și greșit a fost respinsă, fără a se ține cont că recurenta-pârâtă nu este emitentul scrisorii standard de informare a beneficiarului din 17 ianuarie 2012.

Actul contestat a fost emis de B., structură specializată în numele și pe seama C. în exercitarea atribuțiilor privind verificarea cererilor de rambursare primite de la beneficiari, atribuții ce i-au fost delegate de C. în temeiul Acordului de delegare de funcții privind implementarea D. 2007-2013 încheiat între C. și B., prevăzut în Anexa nr. 9 la Ordinul ministrului muncii nr. 600/2008, astfel cum a fost modificat și completat prin actele adiționale încheiate între părți.

În mod greșit prima instanță a reținut calitatea procesuală pasivă a recurentei-reclamante pe motiv că B. - compartiment funcțional în cadrul autorității pârâte nu are personalitate juridică.

În prezenta cauză B. deși nu are personalitate juridică are capacitate administrativă, exercitând față de recurenta-reclamantă și de autoritatea recurentă, ambii în calitate de beneficiari, atribuțiile delegate de E. - C., printre care și aceea având ca obiect verificarea cererilor de rambursare și documentelor suport primite de la beneficiari și validarea cheltuielilor eligibile efectuate de beneficiari și în exercitarea acestor atribuții a fost emisă Scrisoarea-standard de informare a beneficiarului din 17 ianuarie 2012 a cărei anulare se solicită.

În mod nelegal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive fără a ține cont de dispozițiile Ordinului E. nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea programului operațional sectorial „Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013”.

Având în vedere calitatea menționată, intimata-reclamantă F. Cluj a încheiat cu E. - C. și B. - A., Contractul de finanțare D., al cărui obiect îl constituie acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului „Funcționarul electronic”.

În ceea ce privește Contractul de finanțare D., a fost încheiat în conformitate cu modelul-cadru al contractului de finanțare pentru D., aprobat prin Ordinul E. nr. 499/2008.

Potrivit modelului-cadru invocat, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a Proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, de Ordinul E. nr. 3/2008 și Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțare din D., de Ghidul solicitantului, de contractul de finanțare, de instrucțiunile C., precum și de alte dispoziții legale aplicabile.

Conform art. 9 lit. b) alin. (5) din același model-cadru, organismul intermediar, în speță, B., va efectua rambursarea cheltuielilor în termen de maximum 45 zile de la data înregistrării cererii de rambursare.

De asemenea, potrivit alin. (6) din articolul invocat, același organism intermediar responsabil are obligația verificării tuturor operațiunilor efectuate pentru implementarea Proiectului, a cererilor de prefinanțare/rambursare/rambursare finală și a documentelor-suport, a rapoartelor tehnice și financiare, transmise de către beneficiar.

În cadrul implementării proiectului finanțat din D., recurenta și intimata au calitatea de beneficiari, iar B. - compartiment funcțional aflat în structura organizatorică a autorității recurente exercită față de respectivii beneficiari atribuțiile delegate de C., având capacitate administrativă în sensul dispozițiilor art. 2 alin (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 și calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în calitate de organ emitent al Scrisorii-standard de informare a beneficiarului din 17 ianuarie 2012 a cărei anulare s-a solicitat de către reclamanta-intimată.

Acest act a fost emis de B. și nu de recurenta-pârâtă, care nu are calitate procesuală pasivă, în exercitarea atribuțiilor privind verificarea cererilor de rambursare primite de la beneficiari, atribuții ce au fost delegate de C. în temeiul Acordului de delegare de funcții privind implementarea D. 2007-2013 încheiat între C. și B. prevăzut în Anexa nr. 9 la Ordinul nr. 600/2008.

Împotriva deciziei nr. 2347 din 20 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția contencios administrativ și fiscal A. a formulat cerere de revizuire.

Cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

Revizuenta arată că hotărârile între care există contrarietate sunt următoarele: Decizia civilă nr. 5139 din 24 aprilie 2013 și Decizia civilă nr. 2347 din 20 mai 2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 5139/2013 a fost respins recursul declarat de A. - B. - împotriva sentinței civile nr. 131 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 131 din 21 februarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/33/2011 a respins acțiunea reclamantei F. Cluj, acțiune prin care s-a solicitat, în contradictoriu cu A. - B. anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului din 24 martie 2011 și obligarea intimatei la emiterea unei noi Scrisori Standard în care să fie inclusă ca și cheltuială eligibilă și cheltuiala cu resursa umană.

Scrisoarea Standard din 24 martie 2011 a fost emisă de intimata A. - B. în derularea Contractului de Finanțare din 01 iunie 2010 drept răspuns la cererea reclamantei de rambursare a cheltuielilor efectuate în implementarea Proiectului Funcționarul Electronic.

Prin această Scrisoare Standard au fost declarate eligibile cheltuielile solicitate spre rambursare, mai puțin cele cu resursa umană.

În motivarea acestei soluții A. - B. a arătat că, în cauză, cheltuielile cu resursa umană nu pot fi declarate eligibile întrucât subscrisa F. Cluj a încălcat dispozițiile legale privind angajarea personalului în cadrul unor instituții publice și pe funcții publice.

Referitor la excepția calității procesuale pasive a pârâtei, instanța de recurs a precizat că pârâta prin B. are calitatea de organism intermediar în implementarea programului operațional D.

În vederea îndeplinirii atribuțiilor delegate pe bază de acord de la autoritatea de management - E.- pârâta A. a înființat direcția ce poartă numele organismului intermediar, B. - A., care este doar un compartiment funcțional în structura organizatorică a agenției naționale, fără personalitate juridică, prevăzut ca atare în Statutul A. aprobat prin H.G. nr. 1610/2006.

De menționat că, potrivit art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea A., această autoritate asigură implementarea programelor destinate dezvoltării resurselor umane finanțate din fonduri ale Uniunii Europene, astfel încât a fost în mod corect considerată că are calitatea de subiect de drept în prezentul litigiu, câtă vreme are prin B. responsabilitatea verificării și validării cererilor de rambursare formulate de beneficiarii proiectelor.

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe hotărâri definitive contradictorii;

- hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină;

- hotărârile să fie date în dosare diferite;

- în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei;

- să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale, ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Astfel, cele două decizii nu sunt potrivnice, deoarece au fost pronunțate asupra a două Scrisori de informare a beneficiarului diferite, în stadii succesive ale contenciosului administrativ și, deci, în cauză, nu există triplă identitate de obiect.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de revizuentă nu pot fi primite.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 326 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de F. împotriva deciziei civile nr. 2347 din 20 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2015.