ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 479/2017

Decizia nr. 479/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 03 decembrie 2013, reclamanta A. Cluj, în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa fie obligată pârâta la anularea Deciziei nr. 181295 din 31 iulie 2013 emisa de către C., direcție a B., a actului adițional nr. 10, precum și obligarea pârâtei la încheierea actului adițional nr. 10 începând cu data de 11 iulie 2013.

Prin sentința nr. 505 din data de 29 octombrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. București; s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a D.; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. Cluj, reprezentata prin director executiv E., împotriva pârâtului D., prin F.; s-a dispus anularea Deciziei nr. 181295 din 31 iulie 2013 emisă de C. și a fost obligat pârâtul la încheierea actului adițional.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a declarat recurs G., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii A. Cluj, ca fiind neîntemeiată.

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Împotriva aceleiași hotărâri a formulat recurs și pârâtul F., în numele și pentru D., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe fond admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii față de D.

In drept, F. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La data de 04 decembrie 2015 s-a înregistrat recursul incident formulat de A. Cluj, în temeiul dispozițiilor art. 491 C. proc. civ., în cuprinsul căruia a solicitat, în principal, casarea în parte a sentinței de fond și a încheierii fn din data de 24 septembrie 2014 și, înlăturând din cuprinsul încheierii fn din data de 24 septembrie 2014 a dispoziției primei instanțe de încuviințare a transmisiunii calității procesuale pasive de la pârâta B., C. - B. către D., admiterea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul G., care s-a substituit în drepturile și obligațiile pârâtei inițiale C. B.

În subsidiar, a solicitat casarea sentinței civile de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea lămuririi cadrului procesual.

În drept, recursul incident este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În recursul declarat de pârâtul G. se invocă aspecte de nelegalitate care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. se arată faptul că soluția recurată atât în ceea ce privește soluționarea excepției invocate, respectiv a lipsei calității procesuale pasive cât și soluția de admitere pe fond a acțiunii este nelegală, fiind motivată contradictoriu în ceea ce privește cadrul procesual, iar pe fond soluția de admitere și de obligare a pârâtului D. la încheierea actului adițional, nu poate fi pusă în executare.

Se arată că instanța de fond nu a lămurit cadrul procesual pronunțând o hotărâre cu părți care nu au calitate procesuală pasivă la data pronunțării sentinței - 29 octombrie 2014.

Pe parcursul soluționării cauzei la fond, ca urmare a intrării în vigoare a prevederilor H.G. nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea G., precum și pentru modificarea unor acte normative, începând cu data de 22 mai 2014, Direcția C. a fost preluată din cadrul A. de către G.

Citat în cauză pentru data de 25 iunie 2014, G. a solicitat instanței comunicarea cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor anexate și a formulat întâmpinare care a fost comunicată instanței prin fax și prin poșta militară.

În întâmpinarea formulată, G. a arătat instanței că a fost introdus în cauză în temeiul art. 15 din H.G. nr. 344/2014 privind organizarea și funcționarea G., precum și pentru modificarea unor acte normative.

În privința Contractului de finanțare cu numărul de identificare H., înregistrat la I. din cadrul G. cu din 01 iunie 2010, încheiat între G., în calitate de ordonator principal credite, și A. Cluj, în calitate de beneficiar al finanțării, G., prin întâmpinare, a arătat instanței că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 9 din 26 februarie 2014 privind unele măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale și ale O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, nu mai are calitate de I. pentru perioada de programare 2007-2013, deoarece:

- D. se substituie în drepturile și obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele în care G., prin J.", sunt părți, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora,

- D. exercită funcția de I. pentru perioada de programare 2007 - 2013.

Motivul de recurs p4revăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. privește și soluția de admitere, pe fond a acțiunii respectiv soluția de anulare a Deciziei nr. 181295 din 31 iulie 2003 și de obligare a pârâtului-recurent D. să indice actul adițional, la contractul de finanțare H., aferent Proiectului „Funcționarul Electronic”.

Se arată că pe fond soluția nu este motivată, prima instanță însușindu-și neargumentat poziția reclamantei pronunțând o sentință lipsită de temei legal deoarece nu erau îndeplinite condițiile legale pentru obligarea la încheierea actului adițional la contractul de finanțare.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că instanța în mod nelegal a anulat Decizia nr. 181295 din 31 iulie 2003 prin care a fost respinsă solicitarea reclamantei de închiriere a actului adițional la contractul de finanțare, fără ca instanța de fond să analizeze în concret motivele care au justificat respingerea cererii de încheiere a actului adițional.

Se arată că instanța de fond nu a analizat fondul cauzei prin raportare la proiectul aflat în implementare și la procedurile legale specifice finanțării nerambursabile acordate și la activitatea desfășurată de recurente Direcția C. din cadrul G.

În cauză nu erau îndeplinite condițiile de modificare a contractului de finanțare prin actul adițional. Prin această act adițional reclamanta-recurentă pe recurs incident a solicitat transferarea sumei de 5.800.000 lei de la capitolul bugetar „Alte tipuri de abateri” la capitolul „Resurse Umane” și în același timp, transferarea sumei de 200.000 lei cheltuieli de timp K., această sumă nefiind explicată în Monitorul justificativ aferent actului adițional, în condițiile în care o parte din aceste cheltuieli tip K. au făcut obiectul Actului adițional din 12 aprilie 2013.

Se arată pe fond soluția recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor Instrucțiunii nr. 17 din 9 iunie 2010 aplicabilă în cazul modificării contractului de finanțare prin actul adițional.

Astfel, Instrucțiunea nr. 17 stabilește în Anexa nr. 1 - Formatul standard al actului adițional privind modificarea contractului, iar prin Instrucțiunea nr. 44 emisă de J., la cap. I pct. 1 se precizează că:

"Acceptarea acestor documente se va face cu obligativitatea respectării stricte a condițiilor de formă, conținut și justificare, obligatorii pentru fiecare act adițional/notificare în parte."

În acest sens, conform art. 9/A Obligațiile beneficiarului, alin. (1), din Contractul de finanțare, "beneficiarul trebuie să asigure managementul și implementarea Proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de J., cu maximum de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu".

De asemenea, conform prevederilor art. 16 din Contractul de finanțare - Anexele contractului, alin. (3), "J. va comunica prin Instrucțiuni modele și formate de formulare pentru aplicarea prevederilor prezentului contract."

Mai mult, potrivit aceluiași art. 16 din Contractul de finanțare, la alin. (1), se dispune că: "Următoarele documente sunt anexate la prezentul Contract și constituie parte integrantă a Contractului: Anexa 1 Cererea de finanțare; Anexa 2 Bugetul proiectului; Anexa 3 Acord de parteneriat; Anexa 4 CV-urile echipei de implementare".

În consecință, orice modificare a Cererii de finanțare și a Bugetului proiectului duce implicit la modificarea art. 16 din Contractul de finanțare.

Se arată în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii în condițiile în care anterior emiterii deciziei de respingere constată că prin Adresa din 16 noiembrie 2011, beneficiarul A. Cluj a fost înștiințat de punctul de vedere la care a ajuns Comisia de analiză, anume de faptul că, respectivele cheltuieli de personal aferente personalului angajat de către/în cadrul beneficiarilor instituții publice, pentru implementarea proiectelor, în bază de contract individual de muncă, precum și cheltuielile aferente contractelor civile (convenții) încheiate cu respectarea C. civ. "pot fi considerate eligibile și nu că sunt eligibile de drept.

Mai mult, prin aceeași adresă i s-a comunicat beneficiarului și faptul că respectiva adresă a fost transmisă instituțiilor cu putere de decizie din cadrul G. și J., pentru ca acestea să se pronunțe asupra aspectelor semnalate, întrucât B. nu este în măsură să ia o astfel de decizie în acest sens.

În măsura în care există doar hotărârea definitivă și irevocabilă pronunțată în Dosarul nr. x/33/2011, și care a avut că obiect cheltuielile cu resursa umană aferentă cererii de rambursare din 31 ianuarie 2011, în valoare de 902.000,00 lei Direcția la C. a apreciat că nu se justifică transferul sumei de 5.800.000,00 lei la capitolul Resurse umane, prin Actul adițional.

Se solicită admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Recursul declarat de recurentul F. în numele și pentru D. se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se ca aspect de nelegalitate faptul că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a D. în condițiile în care în raport de obiectul concret al cererii, această autoritate nu are calitatea de debitor în raportul dedus judecății de către reclamantă.

Se arată că deși la data pronunțării sentinței, D. preluase J., acest fapt nu este de natură a determina calitatea procesuală pasivă.

Acesta deoarece Decizia nr. 295 din 31 iulie 2013 a fost emisă de C. iar obligarea încheierii actului adițional, nu este în sarcina sa în condițiile în care în baza art. 31 alin. (1), (3) și (4) din H.G. nr. 457/2008 organismele intermediare au atribuții delegate de la autoritatea de management pentru implementarea programului operațional aflat în gestiune pe bază de acord.

Se solicită admiterea recursului și casarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale a D. și respingerii acțiunii față de această parte.

În cauză recurenta-reclamantă A. Cluj a formulat recurs incident împotriva sentinței civile nr. 505/2014 și a unei încheierii interlocutorii din 24 septembrie 2014 prin care instanța a constatat calitatea procesuală pasivă a D.

Prin recursul incident se critică faptul că cererea reclamantei având ca obiect obligarea la încheierea actului adițional la contractul de finanțare nu a fost soluționat și în raport cu pârâtul G., autoritate care s-a substituit în drepturile și obligațiile pârâtului inițial C.-B.

Recursul incident vizează exclusiv stabilirea corectă a cadrului procesual și a obligațiilor părților în acest circuit al transmisiunilor de calitate procesual pasivă, recurenta-reclamantă criticând pronunțarea hotărârii care a fost dată exclusiv cu pârâtul-intimat D.

Se invocă aplicarea greșită a dispozițiilor legale care au reglementat cadrul instituțional de implementare a Proiectelor finanțate din fonduri europene și în concret pe obligația de închiriere a Actului adițional să fie obligat și pârâtul G. care s-a substituit în drepturile și obligațiile pârâtei inițiale C. - B.

În subsidiar se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea lămuririi cadrului procesual.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă pe recursul incident a dispus acte și a formulat întâmpinare pe recursurile declarate de autoritățile pârâte solicitând respingerea recursurilor ca nefondat.

Toate recursurile au fost admise în principiu conform încheierii din 22 iunie 2016.

Analizând recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că soluția dispusă pe fond este dată cu aplicarea greșită a legii, urmând a fi admise recursurile declarate de părți ținându-se cont de obligația impusă în sarcina autorităților pârâte anularea Deciziei nr. 1811295 din 31 iulie 2013 și obligarea pârâtului D. la încheierea actului adițional.

Aspectele de nelegalitate privind soluția excepției lipsei calității procesuale pasive a părților și recursul incident care privește corecte stabilire a cadrului procesual Curtea le apreciază ca nefondate.

În cauză sentința atacată este nelegală și netemeinică nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nelegal de încheiere a actului adițional, refuz exprimat expres prin Decizia nr. 181295 din 31 iulie 2013 acest act fiind legal emis, în condițiile în care erau îndeplinite condițiile legale privitoare la încheierea actelor adiționale la contractul de finanțare.

Recursurile autorităților pârâte sunt fondate pentru motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. aplicarea greșită a legii, Curtea apreciind că nu este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de pârâtul G.

Soluția recurată, prin care instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de autoritățile pârâte și pe fond a admis acțiunea formulată de reclamantă și a dispus anularea deciziei din 31 iulie 2013 emisă de C.- fostă autoritate emitentă, la data pronunțării sunt preluate atribuțiile de către J. din cadrul G. și obligarea pârâtului D. să încheie actul adițional nr. 10 la contractul de finanțare este motivată în raport de soluție și de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., motivarea fiind de natură a justifica soluția dispusă și a face posibil controlul judiciar.

Soluția de respingere a excepției lipsei calității procesual pasive a autorităților pârâte este corectă aceasta raportat la obiectul cererii la data formulării acțiunii și la obiectul pretenției reclamante respectiv obligarea la încheierea actului adițional, la contractul de finanțare aferent proiectului „Funcționarul electronic” H., beneficiar fiind reclamanta A. Cluj.

Recurentul-pârât G. are calitate procesuală pasivă în raport de obiectul acțiunii și de faptul că I., care funcționa în cadrul G. este parte a contractului de finanțare iar acțiunea formulată de reclamanta A. Cluj are ca obiect obligarea acestei autorități la încheierea Actului adițional, document elaborat în executarea contractului de finanțare aferent proiectului „Funcționarul Electronic”.

Această autoritate prin C. are calitate de emitent al Deciziei nr. 181295 din 31 iulie 2013 prin care la data formulării acțiunii a fost respinsă cererea de modificare a contractului de finanțare inițial, prin încheierea actului adițional.

Având în vedere natura administrativă a contractului de finanțare și refuzul explicit al autorității de a-l modifica prin încheierea actului adițional solicitat reclamanta a solicitat obligarea prin hotărâre judecătorească la încheierea actului adițional având în vedere dispozițiile art. 18 alin. (4) lit. b), c) și d) din Legea nr. 554/2004.

În esență s-a refuzat încheierea actului adițional solicitat pe motiv că nu erau îndeplinite condițiile legale de modificare a acțiunii de finanțare, nefiind respectate prevederile legale aplicabile.

Soluția pe fond dispusă de instanța de fond prin care a fost admisă solicitarea de modificare a contractului de finanțare și obligarea la încheierea actului adițional se bazează pe o premisă greșită și nelegală în opinia instanței de recurs aceea că erau îndeplinite prevederile legale de modificare a contractului de finanțare și că decizia de respingere privind încheierea actului adițional este nelegală deoarece în cauză ar fost îndeplinite condițiile privind încheierea actului adițional. Prin dispoziția prin care instanța de fond a dispus obligarea la încheierea actului adițional în fapt instanța a apreciat că reclamanta are dreptul la încheierea actului adițional suplinind consimțământul celeilalte părți cu privire la contractul de finanțare în litigiu.

Curtea urmează a expune cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicarea greșită a legii în ceea ce privește soluția pe fond dispusă.

D. - J. are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece:

Potrivit dispozițiilor exprese ale art. 31 alin. (1), (3) și (4), din H.G. nr. 457/2008, organismele intermediare au atribuții delegate de la autoritate de management pentru implementarea programului operațional aflat în gestiune, pe bază de acord, dar autoritățile de management rămân responsabile pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate.

Prin Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 600/2008 pentru aprobarea unor acorduri de delegare de funcții privind implementarea H., cu modificările și completările ulterioare (pentru eficienta implementare a H. și în vederea creșterii capacității de absorție generală a Fondului Social European), s-a aprobat delegarea unor funcții ale J. către C. rămânând însă responsabilă pentru îndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor delegate, precum și a operațiunilor finanțate prin instrumente structurale.

I., denumită J. este semnatara Contractului de finanțare aferent proiectului „Funcționarul electronic" - H., beneficiar fiind A. Cluj.

Acțiunea formulată de A. Cluj are ca obiect Actul Adițional, document elaborat în executarea contractului de finanțare H., aferent proiectului „Funcționarul Electronic".

Acest Contract de finanțare a fost încheiat între G. - I., denumită în continuare J., (...) prin reprezentant legal, P., director general, în calitate de ordonator de credite, pe de o parte, și A. Cluj, (…) în calitate de beneficiar al finanțării, altă parte.

În privința Contractului de finanțare cu numărul de identificare H., înregistrat la I. din cadrul G. din 1 iunie 2010, încheiat între I., în calitate de ordonator principal credite, și A. Cluj, în calitate de beneficiar al finanțării, G., prin întâmpinarea depusă la instanța de fond și prin Recursul formulat, a arătat instanței că, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 9 din 26 februarie 2014 privind unele măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale și ale O.U.G. nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administrației publice centrale și pentru modificarea unor acte normative, nu mai are calitate de I. pentru perioada de programare 2007 - 2013, deoarece:

Prin O.U.G. nr. 9 din 26 februarie 2014, publicată în M. Of. nr. 151 din 28 februarie 2014, s-au aprobat unele măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale. Conform art. 1 din această ordonanță, începând cu data de 1 martie 2014, D. preia activitatea și structurile cu rol de J. "Creșterea Competitivității Economice" de la L. de la G., rol definit la art. 60 din Regulamentul (Comisia Europeană) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind K., M. și N. (Comisia Europeană) nr. 1.260/1999.

Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) din ordonanță, începând cu data de 1 martie 2014, D. preia posturile vacante și personalul structurilor cu rol de J. "Creșterea Competitivității Economice" și pentru H.", în condițiile legii, fără a fi afectate drepturile salariale.

De asemenea, începând cu data de 1 martie 2014, D. se substituie în drepturile și obligațiile care decurg din preluarea personalului, precum și din actele normative, contractele, convențiile, înțelegerile, protocoalele în care O., prin J. "Creșterea Competitivității Economice", și, respectiv, G., prin J." sunt părți, inclusiv în litigiile aferente activităților acestora (art. 3 din ordonanță).

Începând cu data de 1 martie 2014, conform art. 4 din O.U.G. nr. 9 din 26 februarie 2014, D. a preluat de la G., prin protocol de predare - preluare numărul și structura posturilor, prevederile bugetare pe anul 2014 aferente activității autorităților de management pentru H.", execuția bugetară la momentul predării - preluării, precum și patrimoniul aferent activităților preluate potrivit art. 1, stabilit pe baza situațiilor financiare întocmite potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Curtea analizând soluția dispusă pe fond prin care s-a anulat Decizia din 31 iulie 2013 emisă de Direcția C. - B. și obligat recurentul - pârât D. prin F. să încheie actul adițional, la contractul de finanțare C., apreciază că aceasta este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile contractul de finanțare și la modificarea acestuia prin încheierea de acte adiționale.

În fapt reclamanta A. Cluj în calitate de parte și beneficiară a contractului de finanțare, actul adițional nr. 10, refuz exprimat expres prin Decizia nr. 31 iulie 2013.

În calitate de beneficiar al proiectului, A. Cluj a depus la sediul Direcției C., la data de 21 mai 2013, Actul adițional de modificare a contractului de finanțare H.

Prin acest act adițional, beneficiarul A. Cluj a solicitat transferarea sumei de 5.800.000,00 lei de la capitolul bugetar "Alte tipuri de costuri" la capitolul "Resurse Umane", și, în același timp, transferarea sumei de 200.000,00 lei la "cheltuieli de tip K.”

În mod greșit prima instanță a apreciat nelegalitatea răspunsului comunicat la data de 31 iulie 2013, în cauză nefiind îndeplinite condițiile încheieri actului adițional nr. 10 având ca obiect transferarea unor sume dintr-un capitol bugetar în altul.

În cauză nu poate fi suplinit consimțământul unei pârâte să încheie un act adițional de modificare a unui contract administrativ în condițiile în care în mod corect solicitarea a fost respinsă.

Nu a existat o justificare clară depusă în Monitorul justificativ aferent actului adițional, o parte din sumele solicitate fuseseră cuprinse într-un alt act adițional nr. 9 încheiat ulterior, iar obiectul transferului sumei de 5.800.000 lei a primit toate cererile de rambursare declarate neeligibile nr. 1-10 și nu doar cheltuielile cu resursa umană aferentă cererii de rambursare din 31 ianuarie 2011 care a făcut obiectul litigiului soluționat definitiv în Dosarul nr. x/33/2011.

În cauză, în mod corect a fost respinsă cererea de închiriere a actului adițional în condițiile în care numai o parte din cheltuieli au fost considerate eligibile prin hotărâri judecătorești neputându-se aprecia că toate cheltuielile sunt eligibile de drept. Prin încheierea actului adițional recurenta-reclamantă a încercat ca urmare a transferării unor sume la alte capitole să impună teza ca toate cheltuielile cu resursa umană aferente cererilor de rambursare, sunt eligibile în condițiile în care numai cheltuielile cu resursa umană aferentă cererii de rambursare din 31 ianuarie 2011 au fost declarate eligibile, în mod corect apreciindu-se că sumele nu sunt eligibile de drept și nu se justifică transferul sumei de 5.800 lei.

Curtea apreciază că în mod nelegal prima instanță a obligat la încheierea actului adițional în cauză nefiind respectate condițiile pentru modificarea contractului de finanțare în condițiile în care una din părți refuză în mod justificat, refuzul fiind întemeiat pe nerespectarea Instrucțiunii nr. 17, respectiv a condițiilor de modificare a contractului de finanțare. În fapt încheierea actului adițional reprezintă o modificare a art. 16 din contractul de finanțare, orice modificare a sumelor cuprinse în cererile de rambursare reprezentând o modificare a contractului care nu poate fi făcută doar la inițiativa beneficiarului proiectului care prin solicitarea de încheiere a actului adițional dorește ca unele cheltuieli neeligibile să fie apreciate eligibile de drept prin transferul unor sume de bani de la un capital bugetar la alt capitol bugetar, în cauză sumele fiind considerate neeligibile pe motivul respectării dispozițiilor Legii nr. 202/2006.

Beneficiarul A. Cluj trebuia să respecte Legea nr. 202/2006 privind organizarea și funcționarea A., cu completările și modificările ulterioare și ale H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului A., cu completările și modificările ulterioare.

Astfel, conform prevederilor art. 8 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 202 din 22 mai 2006 privind organizarea și funcționarea A., republicată:

"(1) Personalul B. și a unităților din subordine este format din funcționari publici și salariați încadrați pe bază de contract individual de muncă."

"(2) Personalul prevăzut la alin. (1) este salarizat potrivit prevederilor legale aplicabile funcționarilor publici și personalului contractual din sectorul bugetar."

Întrucât A. Cluj este o instituție publică subordonată A., aceasta trebuia să respecte prevederile Legii nr. 202/2006 și ale H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului A., sau să externalizeze activitățile pentru care nu deține resursa umană, în condițiile O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, deci, practic nu puteau fi încheiate contracte civile de prestări servicii, în baza C. civ., pentru experții din cadrul echipei de implementare a proiectului.

Legea impune ca munca să fie prestată în baza unui contract individual de muncă, prevederile Legii nr. 53/2003, republicată - C. muncii, acoperind toate situațiile în care se poate presta activitatea cu caracter temporar. C. muncii a reglementat cât mai clar situațiile în care se desfășoară activitate cu caracter temporar, cu un anumit număr de ore, pentru acestea putând fi încheiate forme specifice ale contractelor individuale de muncă, tocmai în intenția de a preveni încheierea convențiilor civile care nu asigură garanțiile specifice unui contract de muncă.

Beneficiarul A. Cluj a acceptat finanțarea nerambursabilă și s-a angajat să implementeze proiectul, pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în legislația comunitară și națională, cu instrucțiunile emise de J., și în conformitate cu prevederile art. 9 Obligațiile părților, lit. a) Obligațiile beneficiarului din Contractul de finanțare:

"(1) Beneficiarul trebuie să asigure managementul și implementarea Proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de J., cu maximum de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu.

(2) Beneficiarul va fi singurul răspunzător în fața J./C. delegate, după caz pentru implementarea Proiectului atât pentru acțiunile sau inacțiunile sale, cât și ale partenerului I partenerilor."

În consecință Curtea apreciază că în mod legal a fost respinsă cererea de modificare a contractului de finanțare prin încheierea actului adițional în condițiile în care nu erau îndeplinite condițiile legale de modificare a contractului de finanțare nefiind justificat temeinic transferul între limitele bugetare. Acte tipuri de costuri și Resurse umane prin Actul adițional.

Conform prevederilor asumate prin semnătură de către ambele părți, modificarea acestuia are loc doar în condițiile prevăzute de art. 12 Modificări și completări la contract, alin. (1), potrivit căruia:

„Orice modificare a Contractului se va face cu acordul ambelor părți prin aprobarea unei notificări sau prin încheierea unui act adițional, cu excepția modificărilor determinate de schimbări în legislația națională și/sau europeană care vor intra în vigoare la data menționată în actul normativ respectiv, fără a fi necesar în prealabil acordul Beneficiarului.

În mod greșit și nelegal prima instanță a obligat la încheierea actului adițional, fără a fi îndeplinite condițiile privind transferul unor sume de bani de la capitolul bugetar la alt capitol bugetar pentru plata cheltuielilor cu resursa umană, respectiv de modificare unilaterală a contractului de finanțare prin solicitarea de obligare la încheiere a actului adițional.

Curtea constată că pe fond soluția este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 18 alin. (4) lit. b), c) și d) din Legea nr. 554/2004 urmând a admite recursurile declarate de autoritățile pârâte și a casa sentința atacată în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei A. Cluj, în cauză decizia contestată prin care s-a refuzat încheierea actului adițional, fiind legal emisă.

Iar obligarea la încheierea actului adițional, la contractul de finanțare prin sublinierea consimțământului părților implicate este nelegală, în cauză nefiind îndeplinite condițiile de modificare a contractelor de finanțare care nu poate fi modificat ca urmare a solicitării unuia dintre respectiv a reclamantei în calitate în calitate de beneficiar.

Recursul incident al reclamantei este nefondat în opinia Curții în principal față de soluția dispusă de instanța de fond asupra excepțiilor invocate și asupra soluției date de instanța de recurs pe fondul cererii apreciată ca nefondată și care urmează a fi respinsă ca atare ca efect al admiterii recursurilor.

Recursul incident apare ca nefondat deoarece soluția instanței de fond este legală în parte sub aspectul stabilirii cadrului procesual, în principal datorită faptului că B. - Direcția C. avea calitate la data formulării acțiunii, fiind emitentă a Deciziei din 31 iulie 2013 iar recurentul F. pentru D. avea calitate procesuală pasivă la data pronunțării sentinței.

Recursul incident prin care se solicită în concret obligarea ambelor autorități la încheierea actului adițional, vizează în fapt o problemă de executare a sentinței care a dobândit caracter subsidiar, datorită faptului că pe fond cererea de încheiere a actului adițional este apreciată de instanța de recurs ca nefondată.

Astfel, indiferent de succesiunea în timp și în drept a atribuțiilor între data formulării acțiunii și data pronunțării deciziei și indiferent de măsurile interlocutorii dispusese prin încheierea din 24 septembrie 2014 în cauză decizia de respingere a solicitării de încheiere a actului adițional este legal emisă, reclamanta neavând un drept vătămat în calitate de beneficiar de a fi modificat contractul de finanțare prin încheierea actului adițional, deoarece nu era îndeplinite condițiile legale.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul incident al reclamantei și va admite recursurile autorităților pârâte în sensul că va casa sentința atacată și va respinge acțiunea reclamantei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de G. și F. în numele și pentru D. împotriva sentinței nr. 505 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A. Cluj, ca nefondată.

Respinge recursul incident declarat de A. Cluj împotriva sentinței nr. 505 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 februarie 2017