ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2015

Decizia nr. 446/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj reclamanții A., B., și C., au chemat în judecată D., fosta E., solicitând, in temeiul art. 5803 alin. (1), teza a II-a, din fostul C. proc. civ., prin încheiere irevocabila, să fie obligată pe parata la plata unei amenzi civile de 50 lei/zi de întârziere, începând din data de 16 noiembrie 2011, până la data înregistrării prezentei cereri, și în continuare, tot cate 50 lei/zi pana la punerea in executare a sentinței civile nr. 674/2011 a Curții de Apel Cluj Napoca.

Prin sentința civilă nr. 544/2013 din 11 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a F., invocată de către reclamanți, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a D., invocată de pârâtă, și în consecință, a respins cererea formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele aspecte:

Preliminar, în cauză este aplicabilă Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., iar nu C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., dispozițiile codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a F., invocată de către reclamanți, Curtea a reținut că, astfel cum reiese din cuprinsul sentinței civile nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, litigiul obiect al Dosarului nr. x/33/2011 le-a avut ca părți litigante pe reclamanții din cauza de față, iar în calitate de pârâtă pe E., aceasta fiind obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilelor casă și teren.

Ulterior acestei dispoziții a instanței, reclamanții au depus la dosar note de ședință (filele 37-38, 40-42) prin care au arătat că nu înțeleg să își extindă acțiunea și împotriva F., invocând în susținerea poziției procesuale exprimate principiul disponibilității. Totodată, instanța a solicitat lămuriri cu privire la cadrul procesual pe care reclamanții au înțeles să îl stabilească în cauză sub aspectul părților, iar reclamanții, prin reprezentant, au arătat că au înțeles să cheme în judecată în calitate de parte pârâtă exclusiv D.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a D., invocată de această pârâtă, curtea a reținut că, executarea silită a unei hotărâri judecătorești, fiind o fază a procesului, se derulează între aceleași părți litigante, având calitatea de creditor în această etapă procesuală partea în favoarea căreia s-a pronunțat hotărârea judecătorească a cărei executare se urmărește, iar calitatea de debitor supus executării având-o partea căzută în pretenții.

Prin urmare, în cauza de față, D. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind nici parte litigantă în procesul finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011 și nici autoritate tutelară a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care, după cum am arătat, se afla în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Prin încheierea de ședință din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a dispus citarea pârâtei D. - E., a dispus citarea F., a pus în vedere reprezentantului reclamanților să depună în scris precizare de acțiune, în termen de 10 zile, raportat la aplicabilitatea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 precum și a Legii nr. 165/2013 în prezenta cauză, a încuviințat cererea în probațiune privind acvirarea la prezenta cauză a Dosarului nr. x/33/2011 al Curții de Apel Cluj, a dispus emiterea unei adrese către Arhiva Curții de Apel Cluj cu solicitarea de a acvira dosarul menționat, a prorogat emiterea unei adrese către D. - E. în vederea comunicării Dosarului nr. x/CC și a prorogat pronunțarea cu privire la cererea în probațiune privind efectuarea unei expertize de evaluare în cauză.

Prin încheierea de ședință din 21 octombrie 2013, Curtea de Apel Cluj a încuviințat cererea de amânare a cauzei formulată de reprezentantul reclamanților pentru studiul întâmpinării, sens in care acordă un nou termen de judecată, a prorogat punerea în discuție și pronunțarea asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârâtă cu citarea părților lipsă care nu au termen în cunoștință.

Prin încheierea de ședință din 28 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâta D.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că părțile au libertatea de a stabili cadrul procesual doar sub aspectul părților, obiectului și cauzei litigiului dedus judecății, iar nu și în ceea ce privește modul de înregistrare și de repartizare a dosarului pe rolul instanțelor judecătorești, care reprezintă măsuri administrative, reglementate de norme specifice de organizare judecătorească, imperative, de la care părțile nu pot deroga în temeiul principiului disponibilității și care, totodată, nu pot face obiectul prevederilor art. 442 C. proc. civ.

Prin urmare, aspectul sesizat de către reclamanți neputând fi încadrat ca fiind o eroare sau omisiune cu privire la numele, calitatea și susținerile părților, o eroare de calcul sau o altă asemenea eroare materială, instanța a respins cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de aceștia.

Împotriva acestor hotărâri, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanții de A., B. și C. au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanții solicită prin care solicitam admiterea recursului si casarea sentinței civile nr. 544/2013 si a încheierilor premergătoare, inclusiv a celei din 28 noiembrie 2013, pentru nelegalitate si netemeinicie, cu consecința trimiterii cauzei în vederea judecării ei pe fond.

Recurenții critică soluția de respingere a cererii de îndreptare eroare materială din încheierea de ședință din 28 noiembrie 2013, susținând că, in mod nelegal, pentru a impune prin aceasta, legea aplicabila ca fiind N.C.P.C., instanța a respins cu grava neglijenta cererea din 28 octombrie 2013.

Se arată că cererea a fost reînregistrată la dosar la 11 noiembrie 2013, după ce ea mai fusese o data înregistrată, cu același conținut la 28 octombrie 2013, odată cu notele de ședința înregistrate la aceeași data.

Cererea fost o data soluționata prin alin. (6) al încheierii de ședința din 11 noiembrie 2013, (data la care pricina s-a si judecat), instanța apreciind cu aceea ocazie ca cererea de chemare in judecata a fost înregistrata corect din punct de vedere administrativ.

Aceeasi cerere, înregistrata la instanța, prin fax, cu un conținut identic, în 11 noiembrie 2013, la ora 12, 04, 14, (aceasta, după ce, la ora 10, 30 aproximativ, cauza a fost judecata si instanța a rămas in pronunțare), a fost soluționata încă o data, prin încheierea camerei de consiliu din 28 noiembrie 2013.

Prin aceasta încheiere, tot in mod nelegal, instanța a apreciat ca si acestei cereri îi sunt aplicabile prevederile N.C.P.C. In acest scop, cererea a fost calificata din oficiu, fără a fi pusa in prealabil in discuție, ca fiind o „cerere de îndreptare a erorii materiale", și a fost soluționata prin respingere, in temeiul art. 442, alin. (1), cu trimitere la art. 9, din N.C.P.C.

Recurenții apreciază că cele doua încheieri, prima de ședința, din 11 noiembrie 2013, si a doua a camerei de consiliu, din 28 noiembrie 2013, sunt nelegale.

Prima, ca si a doua, fiindcă împiedica în mod nelegal, încălcând principiului disponibilității, si dreptul la acces liber la justiție al reclamanților. Aceasta cu motivarea ca, potrivit principiului disponibilității, reclamanții au dreptul de a investi instanța de executare, (care in raport de art. 5803 alin. (2) C. proc. civ., este Curtea de Apel), cu o cerere de executare silita a unei obligații de a face, „intuitu personae".

În prealabil însă, si prin aceasta judecătorul cauzei devine incompatibil a se pronunța asupra încheierii camerei de consiliu din 28 noiembrie 2013, prin sentința civila nr. 544 din 11 noiembrie 2013, se retine, tot nelegal, ca dreptul aplicabil cauzei care face obiectul prezentului dosar, ar fi N.C.P.C., ceea ce este eronat, arată recurenții.

Dreptul aplicabil prezentei cauze este vechiul cod, fiindcă obiectul prezentei cauze este o cerere de executare silita a unei obligații de a face, iar cauza este art. 5803 C. proc. civ. Reclamantul este acela care stabilește cadrul procesual, nu instanța. Instanța poate numai sa respingă acțiunea ca inadmisibila pentru lipsa cauzei, nu pe excepții cum a făcut Curtea de Apel. De aici, si nelegalitatea soluției.

Prima nelegalitate a fost comisa de instanța care a înregistrat cererea cu număr nou deși ea era adresata la un dosar aflat in arhiva, iar a doua nelegalitate a fost aceea ca, din oficiu, în mod nelegal instanța a modificat cadrul procesual, introducând in cauza o parte nechemata in judecata ca si continuator al unei părți chemate in judecata, E.

Recurenții au solicitat citarea in cauza a D. doar pentru ca, in prezent, prin efectul Legii nr. 165/2013, art. 41, alin. (4), din Legea nr. 165/2013, atribuțiile fostei E., sub aspectul plătii drepturilor persoanelor îndreptățite, au fost preluate de aceasta Autoritate.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurenți, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) - (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

În cauză, prin sentința civilă nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții A., B. și C. și a fost obligată pârâta E. să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent imobilelor casă și teren în suprafață de 580 mp + 1.000 mp situat în Cluj-Napoca, județul Cluj precum și pentru terenul în suprafață de 1 iugăr și 655 stânjeni pătrați arător la rotația II/a, în Dosarul nr. x/CC.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta E., respins prin Decizia nr. 5356 din 13 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Textul art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, referitor la obligația executării hotărârilor definitive și irevocabile date în materia contenciosului administrativ prin care orice autoritate publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, în termenul prevăzut în conținutul hotărârii sau, în lipsa stabilirii unui termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, are un caracter imperativ și este de strictă interpretare și aplicare. În mod evident, în cadrul procedurii de executare pe care o reglementează art. 24 și, respectiv, art. 25 din Legea nr. 554/2004 nu mai poate fi pusă în discuție legalitatea sau temeinicia hotărârii judecătorești a cărei executare se solicită, instanța de executare având de analizat numai dacă conducătorul autorității publice pârâte se conformează sau nu obligațiilor impuse prin titlul executoriu, în termenul stabilit în hotărâre sau, in lipsa unei asemenea mențiuni, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Instanța de fond a soluționat cu justețe - în opinia Înaltei Curți- excepția lipsei calității procesuale pasive a F. reținând că, deși a fost citată în cauză această autoritate, reclamanții au arătat că nu înțeleg să își extindă acțiunea și împotriva F., invocând în susținerea poziției procesuale exprimate principiul disponibilității.

Prin dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, legiuitorul a stabilit două modalități de punere în executare a hotărârilor judecătorești prin care au fost instituite obligații în sarcina E., în funcție de obligația stabilită de instanța judecătorească.

Prima situație are în vedere hotărâri judecătorești prin care instanța a obligat E. la emiterea titlurilor de despăgubire în cuantumul stabilit de către aceasta și este reglementată la art. 41 alin. (1) si (3) din Legea nr. 165/2013. În această situație, F. emite titluri de despăgubire în cuantumul stabilit de către instanță prin aplicarea procedurii specifice E.

Cea de-a doua situație a fost prevăzută de legiuitor la art. 41 alin. (5) și are în vedere toate celelalte hotărâri judecătorești prin care au fost instituite obligații în sarcina E., dar prin care nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor.

În această din urmă situație, legiuitorul a stabilit, în mod expres, în sarcina F., obligația de a soluționa dosarele de despăgubire potrivit noilor atribuții de control și verificare ale acestora.

Însă, față de precizarea expresă și repetată a reclamanților conform căreia înțeleg să cheme în judecată ca pârâtă exclusiv pe D., instanța de fond în mod just a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

F., invocată de reclamanți.

Soluția de admitere a excepției calității procesuale pasive a D. este, de asemenea, corectă, având în vedere că, din cuprinsul sentinței civile nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011, se reține că persoana obligată la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire este E., pe care însă reclamanții nu au chemat-o în judecată în cauza de față.

Prin urmare, în cauza de față, D. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind nici parte litigantă în procesul finalizat prin pronunțarea sentinței civile nr. 674 din 16 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2011 și nici autoritate tutelară a E., care se afla în subordinea Cancelariei Primului Ministru.

Așadar, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013 privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, D. nu este învestită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al F., ca si entitate distinctă.

Astfel, nu D. va emite decizia de compensare, ci F.

Instanța de control judiciar subliniază că legalitatea soluțiilor referitoare la cele două excepții vizând lipsa calității procesuale pasive a F. și a D. rezultă cu evidență din conținutul încheierilor de ședință din data de 30 septembrie 2013, din data de 21 octombrie 2013 și din practicaua sentinței civile nr. 544/2013.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că soluția de respingere a cererii de îndreptare eroare materială a fost corect pronunțată prin încheierea din data de 28 noiembrie 2013, deoarece, în raport de prevederile art. 442 alin. (1) C. proc. civ., se constată că cele învederate de către reclamanți nu se încadrează în domeniul de aplicare al acestui text legal, aceștia sesizând instanța cu posibile erori de înregistrare a cererii de chemare în judecată, aspecte care însă vizează administrarea instanței judecătorești, respectiv înregistrarea și circuitul dosarului în cadrul acestei instanței, iar nu modalitatea de întocmire a actelor procedurale în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanți

,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 544/2013 din 11 noiembrie 2013 și a încheierilor premergătoare acesteia, precum și împotriva încheierii din data de 28 noiembrie 2013 ale Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.