ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2015

ÎNALTA CURTE DE B.AȚIE ȘI JUSTIȚIE

Decizia nr. 1360/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2012 pe rolul Tribunalului București, reclamantul

A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

B.

, să se constate netemeinicia adresei

din

3

noiembrie

2011 a pârâtei, recunoașterea dreptului reclamantului de rambursare a cheltuielilor medicale și obligarea pârâtei la plata sumei de 21.000 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale

din

31

martie

2011 pentru un defibrilator cardiac cu resincronizare.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pârâta a refuzat în mod nejustificat să recunoască dreptul reclamantului la decontarea cheltuielilor suportate de acesta pentru achiziționarea unui defibrilator cardiac cu resincronizare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 19 martie 2013, pârâta B. a invocat, printre altele, excepția lipsei calității procesuale sale pasive, întrucât printre atribuțiile B. astfel cum sunt menționate în art. 270 din Legea nr. 95/2006 nu sunt prevăzute și atribuții potrivit cărora instituția decontează materiale sanitare, aceste materiale fiind achiziționate și decontate exclusiv de către unitățile sanitare cu paturi.

Prin sentința civilă nr. 1407 din 19 martie 2013, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că pârâta este instituție organizată la nivel național, care se include în categoria autorităților și instituțiilor centrale, iar cererile împotriva acesteia se soluționează în primă instanță de curtea de apel.

În fața Curții de Apel București, reclamantul și-a completat și precizat acțiunea, învederând instanței că suma i-a fost plătită în data de 03 mai 2013, având loc astfel o recunoaștere a dreptului său de către pârâtă, astfel că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

În consecință, reclamantul a solicitat instanței doar obligarea pârâtei la plata de dobânzi pentru suma menționată, începând cu data de 31 martie 2011 și până la data de 03 mai 2011, precum și să se procedeze la indexarea sumei conform ratei inflației, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 2064 din 19 iunie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată de reclamantul

A., în contradictoriu cu pârâta B., având ca obiect „anulare act administrativ” pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 117 alin. (1) din anexa 1 la H.G. nr. 262/2010 pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, anexă cuprinzând Contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010, aplicabilă în prezenta cauză.

„(1) B. decontează integral prețul de vânzare cu amănuntul al dispozitivului medical, dacă acesta este mai mic decât prețul de referință. Dacă prețul de vânzare cu amănuntul al dispozitivului medical este mai mare decât prețul de referință, diferența se suportă de asigurat prin contribuție personală și se achită direct furnizorului, care eliberează chitanță și bon fiscal sau, la cererea asiguratului, și factură”, textul făcând, în mod clar, referire la B.

De altminteri, susținerile reclamantului referitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâtei B. sunt contrazise de soluționarea irevocabilă a acțiunii sale din Dosar nr. x/117/2013, în care Curtea de Apel Cluj a pronunțat Decizia civilă nr. 844 din 24 ianuarie 2013, prin care a admis cererea identică a reclamantului în contradictoriu cu pârâta din acel dosar, recte B. Cluj (fila 23).

Astfel, acesteia din urmă, iar nu B. i-a fost reținută legitimarea procesuală pasivă, fiind obligată să recunoască reclamantului dreptul de rambursare a cheltuielilor cu achiziționarea dispozitivului medical, B. Cluj fiind obligată să plătească reclamantului suma de 21.000 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale din 31 martie 2011 pentru achiziționarea unui defibrilator cardiac cu resincronizare.

De altfel, plata invocată din 03 mai 2013, invocată de reclamant ca o dovadă de recunoaștere de către pârâta B. a pretențiilor sale, nu a fost efectuată benevol de către aceasta din urmă, ci de către B. Cluj, urmare a executării silite a hotărârii judecătorești mai sus menționate (fila 33).

Prin urmare, cât timp printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a reținut legitimarea procesuală a B. Cluj în acțiunea reclamantului având ca obiect recunoașterea dreptului la decontarea contravalorii dispozitivului medical și obligarea la plata acestuia, într-o acțiune având obiect identic cu acțiunea prezentă, în forma sa introductivă, care a rămas fără obiect, curtea de apel a reținut că și eventualele daune generate de plata cu întârziere a sumei solicitate trebuie formulate în contradictoriu cu aceeași instituție, care - potrivit deciziei Curții de Apel Cluj - a nesocotit dreptul reclamantului, capătul de cerere privind plata daunele solicitate de reclamant prin precizarea de acțiune constituind un capăt accesoriu primului, rămas fără obiect.

Cererea de recurs;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul

A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În susținerea cererii de recurs, recurentul-reclamant invocă încălcarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, care nu a observat că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe art. 8 din Legea nr. 554/2004, având ca obiect nemulțumirea reclamantului față de răspunsul dat de către intimata B.

Prin urmare, apreciază recurentul, nu se poate constata lipsa calității procesuale pasive a acestei autorități, iar situația, potrivit căreia, într-un alt dosar, având ca obiect nemulțumirea reclamantului față de răspunsul primit de la B. Cluj, s-a dat o soluție favorabilă, nu contrazice calitatea de parte civilă a B. din prezentul dosar.

Mai susține recurentul că, referitor la capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor provocate, prin faptul că nu a formulat un răspuns clar și legal, este evident că și această autoritate pârâtă este în culpă.

În continuare, recurentul-reclamant reiterează argumentele de fapt și de drept formulate în susținerea cererii privind obligarea pârâtei la plata dobânzii penalizatoare, potrivit dispozițiilor art. 1457-1458 și ale art. 1531 C. civ.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Analizând

recursul formulat în cauză, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Instanța de control judiciar este limitată la a cerceta temeinicia și legalitatea sentinței recurate exclusiv din perspectiva excepției lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte B., fondul pretențiilor deduse judecății nefăcând obiectul analizei efectuate de instanța de fond.

Legitimarea procesuală pasivă a unei părți presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată de către reclamant și titularul obligației născute în temeiul unui raport juridic, pe care se întemeiază pretențiile deduse judecății prin acțiunea judecătorească.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, deși, inițial, reclamantul a solicitat să se constate netemeinicia răspunsului dat de B. prin adresa din 3 noiembrie 2011, acesta a invocat, în realitate, refuzul nejustificat al autorității de a-i rambursa contravaloarea dispozitivului medical pe care l-a achiziționat din venituri proprii, având în vedere că adresa menționată nu poate constitui prin ea însăși un act administrativ tipic în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, scopul principal, finalitatea juridică a demersului judiciar al reclamantului l-a reprezentat recunoașterea dreptului la rambursarea cheltuielilor efectuate cu achiziționarea defibrilatorului cardiac și remiterea efectivă a sumei de 21.000 lei.

O acțiune identică din punctul de vedere al obiectului și cauzei juridice a fost introdusă de reclamantul A. pe rolul Tribunalului Cluj-Napoca, sub Dosar nr. x/117/2012, în contradictoriu cu pârâta B. Cluj, soluționată irevocabil prin Decizia nr. 844/2013 a Curții de Apel Cluj, în sensul admiterii acțiunii și a obligării pârâtei la rambursarea sumei de 21.000 lei către reclamant.

Urmare a satisfacerii interesului procesual al reclamantului, identic prin finalitatea juridică obținută cu cel din prezenta cauză, reclamantul a înțeles să formuleze precizare la acțiune, în sensul că petitul de cerere inițial, vizând constatarea netemeiniciei răspunsului primit de la B., recunoașterea dreptului la rambursare și plata sumei de 21.000 lei a rămas fără obiect.

Prin aceeași cerere precizatoare reclamantul a formulat practic un petit nou și anume acela de a fi obligată autoritatea pârâtă la plata dobânzii penalizatoare de la data de 31 martie 2011, când a emis răspunsul și până la data de 03 mai 2013, când prin executare silită, B. Cluj a remis suma de 21.000 lei reclamantului, conform dispozițiilor Deciziei nr. 844/2013 a Curții de Apel Cluj.

În acest context, în mod corect, a reținut instanța de fond că atâta vreme cât, prin decizia Curții de Apel Cluj s-a stabilit, irevocabil și cu autoritatea de lucru judecat, că titularul obligației de rambursare a sumei de 21.000 lei cheltuită de reclamant pentru achiziționarea dispozitivului medical și totodată autoritatea aflată în culpă pentru refuzul nejustificat de a recunoaște acest drept este B. Cluj, petitul accesoriu obligației principale de a se plăti dobânzi penalizatoare nu poate fi solicitat de la o altă autoritate publică decât cea obligată la îndeplinirea obligației principale.

Acest raționament juridic are la bază, în primul rând specificul procedurii în contencios administrativ, reglementată de Legea nr. 554/2004, care prin art. 18 stabilește caracterul accesoriu al cererilor de despăgubiri (indiferent sub ce formă sunt cerute), care pot fi acordate numai în situația în care s-a admis împotriva autorității pârâte un capăt principal de cerere formulat în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Or, în prezenta cauză, reclamantul, prin precizarea la acțiune, nu și-a mai susținut, capătul principal de cerere, arătând că acesta a rămas fără obiect, formulând însă o cerere de despăgubiri constând în plata unor dobânzi penalizatoare, în contradictoriu cu o autoritate față de care nu se stabilise printr-o hotărâre pronunțată în contencios administrativ executarea vreunei obligații principale către reclamant.

Prin urmare, recurentul-reclamant nu are deschisă calea contenciosului administrativ pentru a obține satisfacerea unei cereri accesorii/subsidiare în contradictoriu cu altă autoritate decât cea obligată prin hotărâre judecătorească la îndeplinirea pretenției principale.

Orice nemulțumire de natură patrimonială pe care recurentul-reclamant dorește să o invoce, raportat la o eventuală atitudine culpabilă a pârâtei B., poate îmbrăca forma unei acțiuni civile, de drept comun, și nu o acțiune directă în contencios administrativ cum este ce prezentă.

Din această perspectivă, în mod legal și temeinic, instanța de fond a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei B., constatând că aceasta nu este titulara vreunei obligații stabilite de lege sau de instanța judecătorească față de reclamantul A.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2064 din 19 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2015.