ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1406/2015

Decizia nr. 1406/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 41611 din 25 ianuarie 2013 și a Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 13 noiembrie 2012 prin care s-a stabilit în sarcina sa un debit în sumă de 19.872,59 lei pentru anul 2007 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din data de 18 noiembrie 2013, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a procesului verbal de constatare din 13 noiembrie 2012.

1.2. Soluția primei instanțe;

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3908 din 9 decembrie 2013 a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a procesului verbal de constatare nr. 36865/13 noiembrie 2012 și a respins acțiunea ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC A. SRL solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea în fond a litigiului și admiterea cererii introductive de instanță așa cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, recurentul a invocat ca temei legal dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și a formulat, în esență, următoarele critici:

- referitor la soluția privind respingerea excepției de nelegalitate, au fost reiterate motivele de nelegalitate care vizează și soluția pe fondul cauzei;

- Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 13 noiembrie 2012, a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 întrucât la data de 4 mai 2011 începuse activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, urmare a cererilor sale de plată din 31 martie 2007, astfel că aceste verificări trebuiau finalizate conform prevederilor O.G. nr. 79/2003;

- dispozițiile art. 21 alin. (2)

3

din O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate greșit de către instanța de fond, în contextul în care actul administrativ fiscal trebuia emis cel mai târziu la 28 februarie 2012;

- instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probelor administrate în cauză întrucât la data cererii de plată din 31 martie 2007 deținea în folosință și cele 20,66 teren agricol extravilan aduse ca aport de către asociatul în participație, SC C. SRL, în baza contractului din 26 iulie 2006 care nu a fost luat în considerare nici de intimata B. și nici de către instanță;

- se impunea efectuarea unei expertize tehnică agricolă care să stabilească realitatea exploatării/cultivării cu grâu a celor 20,66 hectare din extravilanul localității Oltenița în anul 2007.

Intimata B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând temeinică și legală sentința recurată, combătând criticile formulate de recurentă.

În esență, s-a susținut că recurenta-reclamantă avea obligația de a deține atât documente care să dovedească dreptul de folosință cât și utilizarea terenului, care să fie reale, complete, corecte și valabile pentru a beneficia de sprijinul financiar, acestea trebuind să fie atașate dosarului la momentul cererii de plată.

Atât recurenta-reclamantă cât și intimata-pârâtă au depus la dosar concluzii scrise.

În cauză a fost întocmit raport, în temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., care a fost comunicat părților, iar prin Încheierea din 10 noiembrie 2014 a fost admis în principiu recursul și a fost stabilit termen pentru judecarea pe fond a acestuia la 26 martie 2015, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând recursul formulat reține că acesta este nefundat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a excepției de nelegalitate a procesului-verbal din 13 noiembrie 2012, motivat de faptul că acesta face și obiectul acțiunii în anulare formulată de reclamantă, se apreciază că aceasta este corectă.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate este o apărare pe care partea interesată o formulează în cadrul unui proces, în condițiile în care reclamantul își fundamentează pretențiile pe un act administrativ, considerat nelegal și vătămător de autorul excepției.

În speța de față, criticile de nelegalitate în privința actului administrativ menționat sunt aceleași, fiind prezentate și în cadrul acțiunii directe în anulare.

Examinarea aceluiași act administrativ pe cale directă exclude controlul judecătoresc al acestuia și pe calea indirectă a excepției de nelegalitate, la cererea aceleiași persoane interesate.

Este adevărat că părțile sunt cele care aleg căile de urmat și mijloacele de apărare, însă, în condițiile legii, astfel că nu pot exista două procese între aceleași părți cu privire la același obiect, respectiv actul administrativ aflat în litigiu, fiind incident principiul: „electa una via (…)”.

Astfel, odată aleasă calea procedurală a acțiunii în anulare nu poate fi invocată și excepția de nelegalitate a aceluiași act administrativ.

De altfel, în acest sens, este și jurisprudența unitară și constantă a instanțelor de contencios administrativ (ex. Decizia nr. 935/2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Referitor la soluția pe fondul cauzei, instanța de recurs apreciază că aceasta este corectă, criticile formulate de reclamantă fiind nefondate.

Pentru început, va fi prezentată, în rezumat, situația de fapt.

D. - E. din cadrul B. - aparat central, a procedat la efectuarea unei verificări documentare ca urmare a sesizării înregistrată la B. din 20 aprilie 2011, în care au fost semnalate posibile nereguli în legătură cu obținerea sprijinului financiar comunitar în cadrul schemelor de sprijin gestionate și derulate prin intermediul B. Călărași, de către SC A. SRL.

În cuprinsul Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 13 noiembrie 2012 s-a constatat faptul că verificările efectuate au avut ca scop clarificarea aspectelor prezentate în sesizarea înregistrată la B. și la D. cu privire la cererea de plată din 31 martie 2007, depusă de SC A. SRL în campania 2007 la B. Călărași, pentru suprafața agricolă de 406,01 ha situată pe raza localităților Oltenița (177,79 ha), Chirnogi (50,37 ha) și Budești (177,85 ha), județul Călărași, prin care a solicitat sprijin financiar nerambursabil pentru F. și G.

În urma verificărilor efectuate și a reinstrumentării dosarului cererii de plată s-a constatat faptul că reclamantul a primit necuvenit sprijin financiar în Campania 2007 pentru suprafața de teren de 17,1850 ha, situată pe raza localității Oltenița, în sumă de 19872,59 lei.

În data de 31 mai 2007, fermierul SC A. SRL a întocmit Formularul de schimbare de declarație de suprafață 2007 din 31 mai 2007, prin care a diminuat cu 0,49 ha suprafața declarată pe raza localității Oltenița, în blocul fizic - BF 1362, de la 2,00 ha la 1,51 ha, suprafața solicitată pentru sprijin devenind 405, 52 ha.

La punctul 5 - Prezentarea verificărilor efectuate - din Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 13 noiembrie 2012, privind cererea de plată din data de 31 martie 2007 depusă de SC A. SRL, s-a menționat că din documentele existente la dosarul cererii de plată și din baza de date H. a reieșit faptul că, în Campania 2007, fermierul a fost implicat în conflict de supradeclarare pe blocurile fizice BF 1742, BF 1362, BF 400 și BF 477.

Pentru soluționarea supra-declarărilor, în baza Solicitării de clarificare nr. 14056/04 octombrie 2007, fermierul a prezentat la Centrul local Budești al B. Călărași documentele menționate și în cuprinsul sentinței recurate, atașate în copie la dosarul cererii de plată.

În urma verificărilor efectuate, s-a constatat că din suprafața de 173,78 ha pentru care fermierul a primit sprijin financiar în campania 2007, acesta a făcut dovada dreptului de folosință, prin contracte de arendă și de concesiune, pentru suprafața totală de 156,5950 ha, primind necuvenit sprijin financiar în 2007 pentru suprafața de 17,1850 ha situată pe raza localității Oltenița, fiind emis procesul verbal a cărui anulare se solicită în cauză prin care a fost stabilită și valoarea creanței bugetare rezultate în urma neregulii constatate de 19.872,59 lei.

Împotriva procesului-verbal din 2012 reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia nr. 41611/2013, de asemenea contestată în cauză.

Criticile recurentului referitoare la faptul că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 13 noiembrie 2012 a fost emis cu încălcarea art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, B. având obligația de a finaliza activitatea de verificare potrivit dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, sunt nefondate.

Procesul-verbal de constatare a fost întocmit de D. din cadrul B. la 30 noiembrie 2011, dată la care O.G. nr. 79/2003 nu mai era în vigoare.

Prin acest proces-verbal, B. Călărași a solicitat reinstrumentarea dosarelor aferente cererilor de plată depuse de reclamantă în anii 2007-2010.

De asemenea, informațiile privind neregula descoperită sunt cuprinse în Nota de fundamentare din 27 decembrie 2011 pentru desfășurarea unor activități de verificare aferentă campaniei 2007, prin care s-a stabilit și individualizat și obligația de plată, fiind ulterior emis procesul-verbal de a cărui anulare se solicită în cauza de față.

Prin urmare, activitatea de reinstrumentare a dosarelor aferente cererilor de plată a fost declanșată de procesul-verbal din 30 noiembrie 2011, deci ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, astfel că în mod eronat reclamanta a susținut că anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 a fost declanșată activitatea de verificare, fiind nefondate criticile sub aceste aspecte.

În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la aplicarea greșită a disp. art. 21 alin. (2)

3

din O.U.G. nr. 66/2011, se reține că acestea sunt nefondate, considerentele instanței de fond fiind corecte.

Termenul de 90 de zile prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (2)

3

din O.U.G. nr. 66/ 2011, pentru efectuarea verificărilor și emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare, este un termen de recomandare astfel cum în mod corect a statuat și instanța de fond. Nerespectarea acestui termen nu constituie în mod legal un motiv de anulare a procesului-verbal din 13 noiembrie 2012.

Mai mult, recurenta nu a invocat/dovedit vreo vătămare în raport cu data emiterii procesului-verbal contestat în cauză.

Criticile referitoare la faptul că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză sunt, de asemenea, nefondate.

Recurenta-reclamantă, atât la fond cât și recurs a menționat că dovada deținerii în folosință a 20,66 ha teren care acoperă și suprafața de 17,1850 ha pentru care s-a constatat că a primit sprijin financiar necuvenit, înțelege să o facă cu contractul de asociere în participație nr. 28/2006.

Necontestat este faptul că în baza art. 7 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 125/2006, echipa de verificare a B. a solicitat reclamantei documente justificative pentru dovedirea dreptului de folosință a suprafețelor de teren pentru care a solicitat și a primit sprijin financiar în campania 2007, fiind solicitate, de asemenea, primăriilor localităților pe raza cărora fermierul a declarat parcele în 2007 să comunice suprafețele de teren agricol cu care acesta figurează înregistrat în registrul agricol și în registrul contractelor de arendă, dacă este cazul.

Pentru a beneficia de sprijinul financiar pe suprafață, recurenta-reclamantă trebuia să facă dovada cu înscrisuri valabile a dreptului de folosință cât și dovada utilizării efective a terenului la momentul la care s-a depus cererea, astfel cum prevăd în mod expres dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. f)) din O.U.G. nr. 125/2006.

Terenurile utilizate/ folosite trebuie înscrise în registrul agricol în conformitate cu disp. art. 3 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 28/2008.

În cauză este necontestat faptul că suprafața de 20,66 ha aferentă contractului de asociere în participație nr. 28 din 26 iunie 2006, nu este menționată de Primăria Oltenița în adeverința din 30 martie 2007 și nici înscrisă în registrul agricol (fila 37, vol. I dos. fond).

De asemenea, chiar recurenta-reclamantă a susținut în cuprinsul recursului neînregistrarea contractului de asociere la primărie.

Mai mult, nu a fost contestată situația expusă de intimata-pârâtă potrivit căreia, în vederea dovedirii dreptului de folosință și utilizare a suprafețelor declarate pe raza localității Oltenița, în cererile de sprijin depuse în campaniile 2007 - 2010, recurenta-reclamantă a prezentat documentele înregistrate la B. din 4 noiembrie 2011, singurul contract de arendă prezentat fiind cel din 5 martie 2007 încheiat cu I. Oltenița, județul Călărași pentru suprafața de 56.61 ha de asemenea, neînregistrat, pentru care însă, în campania 2007, nu s-a solicitat sprijin financiar.

Prin urmare, față de considerentele expuse, în mod corect instanța de fond a reținut că recurenta-reclamantă nu poate invoca contractul de asociere în participațiune din 26 iulie 2006 întrucât proba deținerii în folosință a suprafeței de 17,1850 ha trebuia făcută chiar la momentul depunerii cererii de acordare a sprijinului financiar.

Această concluzie se impune întrucât, la momentul la care s-a calculat și plătit sprijinul financiar aferent campaniei 2007, este evident că instrumentarea cererii s-a realizat în baza informațiilor furnizate pe proprie răspundere de către recurentă și care trebuiau să fie reale, complete, corecte și valabile.

Recurenta-reclamantă trebuia să dea dovadă de maximă diligență în formularea unei cereri însoțită de documente justificative reale, clare, complete, corecte și valabile, această cerință fiind înscrisă atât în cuprinsul art. 7 alin. (1) lit. f) și g) din O.U.G. nr. 125/2006 cu modificările și completările ulterioare cât și în cap. III 1 din cererea unică de plată pe suprafață 2007, care a fost cunoscută sub aceste cerințe și semnată de reclamantă, fiind înregistrată la B. Călărași din 2007, fapt necontestat.

Având în vedere considerentele expuse, nu se impunea administrarea probei cu expertiza tehnică agricolă solicitată de reclamantă, prin care se urmărea dovada utilizării terenului, aceasta nefiind utilă/ pertinentă în cauză.

În concluzie, în raport de cele reținute, instanța de recurs apreciază ca fiind legală și temeinică sentința recurată care a confirmat legalitatea actelor contestate.

În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Oltenița împotriva sentinței nr. 3908 din 9 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.