ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 935/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2366/ C din 14 mai

2007, a respins excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesual

active și a prescripției invocate de către pârâta SC L. SRL. A fost respinsă

cererea formulată de reclamantul B. BRAȘOV cu sediul social în Brașov județul

Brașov în contradictoriu cu pârâta SC L. SRL cu sediul social în Brașov județul

Brașov, ca rămasă fără obiect.

De asemenea, a fost respinsă

cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut că reclamantul B.B. a solicitat instanței

să declare nulitatea societății pârâte întrucât obiectul său de activitate este

ilicit și să desemneze un lichidator conform prevederilor art. 58 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 republicată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de

chemare în judecată reclamantul arată că o societate comercială nu poate avea

calitatea de consilier juridic, iar existența unui statut al consilierilor

juridici care cuprinde dispoziții neclare și contradictorii privind

posibilitatea înființării unor persoane juridice considerate societăți

comerciale, cu trimitere la Legea nr. 31/1990, nu poate înlătura caracterul

ilicit al obiectului de activitate al unei societăți comerciale care acordă

asistență juridică în afara cadrului strict stabilit de Legea nr. 51/1995 și

Legea nr. 514/2003.

S-a apreciat că, în speță,

pârâta a modificat Actul constitutiv, în ceea ce privește activitatea sa

principală, mențiunea la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Brașov fiind solicitată la 21 februarie 2007 și efectuată la data de 26

februarie 2007.

S-a constatat astfel că

pârâta a modificat activitatea principală, că neregularitatea invocată de

reclamant a fost înlăturată, precum și că efectuarea mențiunilor la O.R.C. de

pe lângă Tribunalul Brașov s-au făcut după depunerea cererii de chemare în

judecată.

Cu privire la plata

cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere că pârâta a recunoscut pretențiile

reclamantului la prima zi de înfățișare, iar factura fiscală aflată la dosar nu

poate face dovada achitării de către reclamantă a onorariului avocațial,

nedepunându-se și ordinul de plată ori chitanța care să ateste plata.

Curtea de Apel Brașov,

secția comercială, prin decizia nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007, a respins

apelul declarat de reclamantul B. BRAȘOV împotriva sentinței civile nr. 2366/ C

din 14 mai 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a preluat, în principal, toate argumentele expuse de prima

instanță.

Împotriva deciziei nr. 128/ Ap

din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

a promovat recurs B. BRAȘOV, membru al U.N.B. din România, care a criticat

această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9

raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea

în parte a deciziei atacate în sensul admiterii cererii privind acordarea

cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca

nefondat, recursul reclamantului B. BRAȘOV, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de

judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru

judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariilor de avocat,

precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va

dovedi că le-a făcut.

Este adevărat că

reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc

că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la

acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului

său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlul

executoriu.

Din verificarea

documentației existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plății

efective a onorariului de asistență juridică, iar pe de altă parte, așa cum

bine a evocat în motivarea sa instanța de apel, în cauză s-a produs o achiesare

la pretențiile reclamantului, act juridic superior celui de recunoaștere a

pretențiilor și exonerator de cheltuieli de judecată.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B. BRAȘOV

împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 11 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția comercială, nefiind îndeplinită nici una din cerințele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B. BRAȘOV, împotriva deciziei nr. 128/ Ap din 11 septembrie

2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 6 martie 2008.