ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1165/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2520/ C din 11 iunie 2007, a admis cererea formulată de reclamantul B.B. în contradictoriu cu pârâta SC F.C. SRL cu sediul social în Brașov județul Brașov, în sensul că a declarat nulitatea pârâtei și a desemnat ca lichidator pe domnul H.I. S-a mai dispus comunicarea hotărârii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brașov și respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenționale formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 49,3 lei Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond, a reținut în esență că potrivit furnizării de informații a O.R.C., domeniul principal de activitate al societății pârâte este cel reglementat de C.C. - 741, iar activitatea principală de, 7411, constă în activități juridice. A fost evocată decizia nr. XXII din 12 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că în aplicarea dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a stabilit că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată s-a reținut că factura fiscală de la fila 18 din dosar nu face dovada efectuării de către reclamantă a plății onorariului avocațial, nedepunându-se la dosar chitanța cu ordinul de plată ce ar putea proba realitatea achitării sumei înscrisă în factură. Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 165/ A din 27 septembrie 2007, a admis în parte apelul declarat de pârâta SC F.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 2520 din 11 iunie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantul B.B. De asemenea, au fost menținute dispozițiile sentinței privind respingerea cererii reconvenționale formulate de pârâtă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A fost respins apelul reclamantului B.B. împotriva aceleiași sentinței. S-a apreciat că după ce instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 2520 din 20 iunie 2007, în baza încheierii judecătorului delegat nr. 12091 din 13 septembrie 2007, s-a înscris la O.R.C mențiunea privind modificarea actului constitutiv al pârâtei, în sensul că s-au exclus din obiectul de activitate activitățile juridice, împrejurare față de care acțiunea reclamantei a rămas fără obiect. Întrucât modificarea obiectului de activitate a intervenit după prima zi de înfățișare, pârâta a fost obligată în mod corect la plata sumei de 49,3 lei cheltuieli de judecată, fără includerea onorariului de avocat, deoarece plata acestuia nu a fost justificată cu chitanță sau ordin de plată.

Împotriva deciziei nr. 165/ A din 27 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, a promovat recurs reclamantul B.B., membru al U.N.B. din România, care în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 900 lei. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca nefondat, recursul reclamantului B.B., pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat, precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut. Este adevărat că reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu executoriu.

Din verificarea documentației existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plății efective a onorariului de asistență juridică, instanța de apel stabilind o corectă situație de fapt și de drept, rațiuni care conduc la respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul B.B. împotriva deciziei nr. 165/ A din 27 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.B. , împotriva deciziei nr. 165/ A din 27 septembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 martie 2008.