ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1165/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2520/ C din 11 iunie

2007, a admis cererea formulată de reclamantul B.B. în contradictoriu cu pârâta

SC F.C. SRL cu sediul social în Brașov județul Brașov, în sensul că a declarat

nulitatea pârâtei și a desemnat ca lichidator pe domnul H.I. S-a mai dispus

comunicarea hotărârii Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Brașov și respingerea ca neîntemeiată a cererii reconvenționale formulată de

pârâtă în contradictoriu cu reclamanta.

De asemenea, a fost obligată

pârâta la plata către reclamantă a sumei de 49,3 lei Ron cu titlu de cheltuieli

de judecată.

În fundamentarea acestei

soluții, instanța de fond, a reținut în esență că potrivit furnizării de

informații a O.R.C., domeniul principal de activitate al societății pârâte este

cel reglementat de C.C. - 741, iar activitatea principală de, 7411, constă în

activități juridice.

A fost evocată decizia nr. XXII

din 12 iunie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite,

prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul

general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în

sensul că în aplicarea dispozițiilor art. 46 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările

ulterioare s-a stabilit că cererile de autorizare a constituirii și de

înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și

reprezentare juridică sunt inadmisibile.

Referitor la cuantumul cheltuielilor

de judecată s-a reținut că factura fiscală de la fila 18 din dosar nu face

dovada efectuării de către reclamantă a plății onorariului avocațial,

nedepunându-se la dosar chitanța cu ordinul de plată ce ar putea proba realitatea

achitării sumei înscrisă în factură.

Curtea de Apel Brașov, secția

comercială, prin decizia nr. 165/ A din 27 septembrie 2007, a admis în parte

apelul declarat de pârâta SC F.C. SRL împotriva sentinței civile nr. 2520 din 11

iunie 2007 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,

pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea formulată de

reclamantul B.B.

De asemenea, au fost

menținute dispozițiile sentinței privind respingerea cererii reconvenționale

formulate de pârâtă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A fost respins apelul

reclamantului B.B. împotriva aceleiași sentinței.

S-a apreciat că după ce

instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr. 2520 din 20 iunie 2007, în

baza încheierii judecătorului delegat nr. 12091 din 13 septembrie 2007, s-a

înscris la O.R.C mențiunea privind modificarea actului constitutiv al pârâtei,

în sensul că s-au exclus din obiectul de activitate activitățile juridice,

împrejurare față de care acțiunea reclamantei a rămas fără obiect.

Întrucât modificarea

obiectului de activitate a intervenit după prima zi de înfățișare, pârâta a

fost obligată în mod corect la plata sumei de 49,3 lei cheltuieli de judecată,

fără includerea onorariului de avocat, deoarece plata acestuia nu a fost

justificată cu chitanță sau ordin de plată.

Împotriva deciziei nr. 165/ A

din 27 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

a promovat recurs reclamantul B.B., membru al U.N.B. din România, care în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ.,

a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate,

ca fiind netemeinică și nelegală, în sensul admiterii cererii privind acordarea

cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, în cuantum de 900

lei.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge, ca

nefondat, recursul reclamantului B.B., pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că în

speță sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și anume că partea

care cade în pretenții va fi obligată, la cerere să plătească cheltuielile de

judecată. Cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru, timbru

judiciar, plata expertizelor, despăgubirea martorilor, onorariile de avocat,

precum și orice alte cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va

dovedi că le-a făcut.

Este adevărat că

reglementările cuprinse în art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și

exercitarea profesiei de avocat cu modificările și completările aduse stabilesc

că pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și la

acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului

său, iar contractul de asistență juridică, legal încheiat, constituie titlu

executoriu.

Din verificarea

documentației existente, reiese că reclamantul nu a făcut dovada plății

efective a onorariului de asistență juridică, instanța de apel stabilind o

corectă situație de fapt și de drept, rațiuni care conduc la respingerea ca

nefondat a recursului declarat de reclamantul B.B. împotriva deciziei nr. 165/ A

din 27 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.B. , împotriva deciziei nr. 165/ A din 27 septembrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 20 martie 2008.