ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1292/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 9 februarie 2007, reclamantul B.B. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL Brașov solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se declare nulitatea societății pârâte întrucât obiectul său de activitate, Activități juridice, este ilicit și să se desemneze un lichidator al societății pârâte, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2378/ C din 15 mai 2007, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.B. în contradictoriu cu pârâta SC M SRL Brașov având ca obiect constatare nulitate absolută.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că potrivit înscrisurilor depuse de pârâtă la dosar aceasta și-a modificat actul constitutiv, activitatea încriminată fiind exclusă din această cerere iar cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă deoarece în cauză fiind incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ., modificarea actului constitutiv de către pârâtă (recunoașterea pretențiilor reclamantului) făcându-se înainte de prima zi de înfățișare dar înainte de chemarea în judecată, pârâta nu a fost pusă în întârziere. Apelul declarat de reclamantul B.B. împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin decizia nr. 169/ A din 27 septembrie 2007, reținând, în esență, că în mod corect instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 275 C. proc.

civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. În speță, pârâta nu doar că a recunoscut pretențiile reclamantului dar și-a executat obligația de a modifica actul constitutiv anterior primei zi de înfățișare, astfel încât pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât acțiunea reclamantului a fost respinsă și nu admisă, aspect ce exclude culpa procesuală a pârâtei. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal și scutit de timbraj reclamantul B.B. criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie, invocând greșita aplicare a prevederilor art. 275 C. proc.

civ., față de faptul că acțiunea este supusă legii comerciale iar debitorul unei obligații este în drept în întârziere. Culpa pârâtei există din momentul complinirii și autorizării societății sau cel mai târziu din momentul publicării deciziei XXII din 12 iunie 2006 în M. Of. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul B.B. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii privind plata cheltuielilor de judecată respectiv 900 lei onorariu de avocat și 51 lei taxă judiciară de timbru. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: În apel pe calea devolutivă s-au analizat aceste critici reiterate și în recurs.

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză, făcând aplicarea art. 275 C. proc. civ., întrucât modificarea actului constitutiv al pârâtei a fost făcută înainte de prima zi de înfățișare, iar înainte de chemarea în judecată pârâta nu a fost pusă în întârziere. În speță, pârâta nu doar că a recunoscut pretențiile reclamantului dar și și-a executat obligația de a modifica actul constitutiv anterior primei zi de înfățișare, astfel încât nu poate fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult cu cât acțiunea reclamantului a fost respinsă și nu admisă, aspect ce exclude culpa procesuală a pârâtei.

Susținerile recurentului-reclamant că punerea în întârziere și respectiv culpa procesuală a societății pârâte ar exista din momentul publicării deciziei XXII a Înaltei Curți de Casație și Justiție în M. Of. sunt nefondate deoarece autorizarea societății a fost efectuată cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 26/1990 de Judecătorul delegat la registrul comerțului prin încheieri judecătorești irevocabile ce se bucură de autoritate lucrului judecat până în momentul modificării actului constitutiv al societății. Așa fiind, față de cele ce preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.B. împotriva deciziei nr. 169/ A din 27 septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.