ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1292/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1292/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 9 februarie 2007,
reclamantul B.B. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL Brașov solicitând ca
prin hotărârea ce se va pronunța să se declare nulitatea societății pârâte
întrucât obiectul său de activitate, Activități juridice, este ilicit și să se
desemneze un lichidator al societății pârâte, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Brașov, secția comercială
și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2378/ C din 15 mai
2007, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.B. în contradictoriu cu pârâta
SC M SRL Brașov având ca obiect constatare nulitate absolută.
Pentru a pronunța această
sentință instanța de fond a reținut că potrivit înscrisurilor depuse de pârâtă
la dosar aceasta și-a modificat actul constitutiv, activitatea încriminată
fiind exclusă din această cerere iar cererea reclamantei de obligare a pârâtei
la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă deoarece în cauză fiind
incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ., modificarea actului constitutiv
de către pârâtă (recunoașterea pretențiilor reclamantului) făcându-se înainte
de prima zi de înfățișare dar înainte de chemarea în judecată, pârâta nu a fost
pusă în întârziere.
Apelul declarat de reclamantul
B.B. împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Brașov, secția
comercială, prin decizia nr. 169/ A din 27 septembrie 2007, reținând, în esență,
că în mod corect instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 275 C.
proc. civ., potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare
pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de
judecată.
În speță, pârâta nu doar că
a recunoscut pretențiile reclamantului dar și-a executat obligația de a
modifica actul constitutiv anterior primei zi de înfățișare, astfel încât
pârâta nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai
mult cu cât acțiunea reclamantului a fost respinsă și nu admisă, aspect ce
exclude culpa procesuală a pârâtei.
Împotriva acestei ultime
hotărâri a declarat recurs în termen legal și scutit de timbraj reclamantul B.B.
criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie, invocând greșita aplicare a
prevederilor art. 275 C. proc. civ., față de faptul că acțiunea este supusă
legii comerciale iar debitorul unei obligații este în drept în întârziere.
Culpa pârâtei există din momentul complinirii și autorizării societății sau cel
mai târziu din momentul publicării deciziei XXII din 12 iunie 2006 în M. Of.
În consecință, în temeiul art.
304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul B.B. a solicitat admiterea recursului așa
cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea deciziei atacate în sensul
admiterii cererii privind plata cheltuielilor de judecată respectiv 900 lei
onorariu de avocat și 51 lei taxă judiciară de timbru.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
În apel pe calea devolutivă
s-au analizat aceste critici reiterate și în recurs.
Din examinarea actelor de la
dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente
cauzei rezultă că instanța de fond și instanța de apel în mod corect au
apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză,
făcând aplicarea art. 275 C. proc. civ., întrucât modificarea actului
constitutiv al pârâtei a fost făcută înainte de prima zi de înfățișare, iar
înainte de chemarea în judecată pârâta nu a fost pusă în întârziere.
În speță, pârâta nu doar că
a recunoscut pretențiile reclamantului dar și și-a executat obligația de a
modifica actul constitutiv anterior primei zi de înfățișare, astfel încât nu
poate fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, cu atât mai mult
cu cât acțiunea reclamantului a fost respinsă și nu admisă, aspect ce exclude
culpa procesuală a pârâtei.
Susținerile
recurentului-reclamant că punerea în întârziere și respectiv culpa procesuală a
societății pârâte ar exista din momentul publicării deciziei XXII a Înaltei
Curți de Casație și Justiție în M. Of. sunt nefondate deoarece autorizarea
societății a fost efectuată cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea nr. 26/1990
de Judecătorul delegat la registrul comerțului prin încheieri judecătorești
irevocabile ce se bucură de autoritate lucrului judecat până în momentul
modificării actului constitutiv al societății.
Așa fiind, față de cele ce
preced, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul B.B. împotriva deciziei nr. 169/ A din 27 septembrie 2007 a
Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 martie 2008.