ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 482/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2151/

C din 02 mai 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins cererea formulată de reclamanta Baroul Brașov în

contradictoriu cu pârâta SC L.A. SRL Brașov, având ca obiect:

- constatarea nulității societății

comerciale pârâte.

- desemnarea unui lichidator

al societății pârâte, conform prevederilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

- obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință, tribunalul a reținut că anterior primului termen de judecată domeniul

și activitatea principală a pârâtei s-au modificat și în consecință cererea

reclamantei a rămas fără obiect.

Cererea de obligare a

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, în temeiul art. 275

C. proc. civ., deoarece pârâta nu a fost pusă în întârziere.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 139/ AP

din 20 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

cu motivarea că tribunalul a aplicat dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

Reclamanta a declarat recurs

împotriva deciziei nr. 139/2007, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea deciziei și obligarea

pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului se

susține, în esență, că ambele instanțe au aplicat greșit prevederile art. 275 C.

proc. civ., deoarece lipsa culpei procesuale nu are aplicabilitate în cauză

întrucât introducerea acțiunii a fost determinată de culpa pârâtei care și-a

stabilit un obiect de activitate ilicit și potrivit naturii comerciale a

raporturilor în cauză, pârâta este de drept în întârziere.

Pârâta a formulat

întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, în raport de

actele și lucrările dosarului.

Înalta Curte, analizând

actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs și susținerile

din întâmpinare, constată că în mod legal în fond și apel s-au aplicat dispozițiile

art. 275 C. proc. civ., privind respingerea cererii de obligare la plata

cheltuielilor de judecată deoarece pârâta nu a fost pusă în întârziere anterior

introducerii acțiunii.

De asemenea, se constată că

în recurs reclamanta face vorbire generic că „potrivit naturii comerciale a

cauzei pârâta este de drept în întârziere”, fără să indice un text de lege în

sprijinul afirmației.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantul B. BRAȘOV împotriva deciziei nr. 139/ Ap din

20 septembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 februarie 2008.