ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 611/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 611/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr.
1739/62/2007 al Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ,
reclamantul Baroul Brașov a chemat în judecată pe pârâta SC M.N.P. SRL Brașov
pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea societății
comerciale pârâte și să se desemneze un lichidator al acesteia, cu obligarea
pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente, învederându-se că obiectul
de activitate al societății este ilicit.
Prin sentința civilă nr. 2154/C din 2 mai
2007 instanța învestită cu soluționarea acestei cauze a respins acțiunea
reclamantului.
Pentru a se pronunța
această hotărâre instanța de fond a reținut că deși judecătorul delegat la
Registrul comerțului Brașov a autorizat constituirea societății comerciale
pârâte cu obiect unic de activitate „activități juridice”, anterior primului
termen de judecată pârâta a modificat domeniul și activitatea principală a
societății, astfel că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.
Apelul declarat de
reclamant împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost respins de
Curtea de Apel Brașov, secția comercială, prin Decizia nr. 142/Ap din 20
septembrie 2007, care a reținut că hotărârea tribunalului este corectă și
trebuie menținută.
Reclamantul a declarat
recurs împotriva acestei din urmă hotărâri susținând că instanțele anterioare
au făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 275 C. proc. civ. prin
respingerea pretențiilor sale referitoare la obligarea pârâtei la plata
cheltuielilor de judecată.
Recursul
reclamantului este nefondat.
Motivul de recurs
evocat de reclamant s-a constituit și în motiv de apel, corect analizat de
instanța de apel.
S-a reținut astfel că
întrucât pârâta, la prima zi de înfățișare în fața instanței de fond a
recunoscut pretențiile reclamantului, executându-și în plus obligația de a
modifica actul constitutiv nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de
judecată și astfel s-a dat eficiență prevederilor art. 275 C. proc. civ.
potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile
reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pretențiile din
recurs ale reclamantului nu se circumscriu nici prevederilor art. 274 C. proc.
civ., căci, acțiunea sa introductivă la instanță a fost respinsă și tot astfel
s-a finalizat și apelul acestuia, aspect ce exclude culpa procesuală a pârâtei,
caz în care nu se pune în discuție nici aplicarea prevederilor acestui ultim
text procedural, astfel că recursul reclamantului, urmează a fi respins prin aplicarea
dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul
declarat
de reclamantul Baroul Brașov împotriva Deciziei nr. 142/Ap din 20 septembrie
2007 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 februarie 2008.