ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 518/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra cererii de recurs de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar constată că, prin decizia nr. 141/ Ap din 20 septembrie 2007 a Curții
de Apel Brașov, secția comercială, s-a respins, ca nefondat, apelul împotriva
sentinței civile nr. 2153/2007 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția
comercială.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de control judiciar a reținut că, prin sentința civilă nr. 2153/
C din 2 mai 2007, Tribunalul Brașov, secția comercială, a respins, ca rămasă
fără obiect, cererea formulată de reclamanta Baroul Brașov în contradictoriu cu
pârâta SC S.C. SRL Brașov având ca obiect nulitatea societății pârâte întrucât
obiectul de activitate este ilicit.
În motivarea hotărârii se
arată că societatea pârâtă și-a modificat obiectul principal de activitate
anterior primului termen de judecată, astfel încât nici cheltuielile de
judecată nu pot fi acordate potrivit art. 275 C. proc. civ.
Împotriva deciziei a
declarat recurs reclamanta B. Brașov invocând greșita aplicare a prevederilor art.
275 C. proc. civ., față de faptul că acțiunea este supusă legii comerciale, iar
debitorul unei obligații comerciale este de drept în întârziere. Se arată că
pârâta este în culpă din momentul constituirii și autorizării societății cu un
obiect de activitate ilicit. A fost invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând hotărârea recurată
în raport cu motivul de recurs invocat, în baza art. 312 C. proc. civ., se
constată că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanțele de
fond și de apel au dat eficiență prevederilor art. 275 C. proc. civ., potrivit
cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile
reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată. În
speță, pârâta nu doar că a recunoscut pretențiile reclamantei dar și-a și
executat obligația de a modifica actul constitutiv anterior primei zile de
înfățișare, astfel încât nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de
judecată. Mai mult decât atât, acțiunea reclamantei a fost respinsă și nu
admisă, aspect ce exclude culpa procesuală a pârâtei.
Susținerile recurentei
legate de aplicarea art. 56 C. com., în raport de art. 43 C. com., nu pot fi
avute în vedere față de faptul că dispozițiile art. 43 C. com., se referă la
curgerea de drept a dobânzilor și nu la acțiunile comerciale neevaluabile în
bani, în care debitorul nu este de drept în întârziere. Nu se poate accepta
nici teza acreditată de recurentă potrivit cu care punerea în întârziere și
respectiv culpa procesuală ar exista din momentul autorizării societății sau de
la publicarea deciziei XXII a Înalta Curte de Casație Justiție, având în vedere
că autorizarea societății a fost efectuată cu îndeplinirea condițiilor
prevăzute de Legea nr. 26/1990 de judecătorul delegat la registrul comerțului
prin încheieri judecătorești irevocabile ce se bucură de autoritatea lucrului
judecat până în momentul modificării actului constitutiv al societății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamantul B. BRAȘOV împotriva deciziei nr. 141/ Ap din 20 septembrie 2007
a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 13 februarie 2008.