ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2007

Asupra recursului de

față;

În baza actelor și

lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin sentința penală

nr. 305 din 19 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Alba, secția

penală, în dosarul nr. 4725/2005, a fost condamnat inculpatul P.E., la 11

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și

pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4)

și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs cu art.

84 pct. 1.

Inculpatul a fost privat de

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc.

pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul P.E. a fost obligat la plata

în favoarea părții civile SC U. SA a sumei de 4.030.031 lei

reprezentând prejudiciu cauzat prin infracțiune.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea

situație de fapt:

Inculpatul P.E., prin actul

notarial denumit „procură” a fost împuternicit să exercite atribuțiile

de administrator al SC R.L. SRL Oradea.

În exercitarea mandatului

inculpatul s-a deplasat la sediul SC U. SA Alba Iulia unde a făcut

comandă de cumpărarea a unui număr de patru autovehicule marca Ifon

cu dotările aferente, semnând și contractul de vânzare

cumpărare.

Astfel, în 8 decembrie 2000,

inculpatul a achiziționat un număr de 4 ifoane, fiind emisă

factura fiscală pentru suma de 1.712.037 lei. Inculpatul a plătit în

numerar suma de 100.000.000 lei, iar pentru diferența de 1.612.037.387 lei

a emis fila C.E.C. seria BA 32600004776.

La data de 14 decembrie

2000, pe baza unui act adiționat la contractul inițial de

vânzare-cumpărare, inculpatul a mai achiziționat un număr de 6

ifoane, fiind emisă factura fiscală pentru suma de 2.568.056.081 lei

și în acest caz, inculpatului a plătit în numerar suma de 150.000.000

lei, iar pentru diferență a emis filele C.E.C. seria BA nr. 32600004777

având ca dată a emiterii 20 decembrie 2000 și seria BA nr. 32600004778

având ca dată a încheierii ziua de 25 ianuarie 2001.

La data de 12 decembrie 2000

s-a introdus la plată fila C.E.C. seria BA nr. 32600004777 spre a se

încasa suma de 35.000.000 lei. Întrucât, a doua zi inculpatul s-a prezentat la

sediul societății solicitând retragerea filei C.E.C. spunând că

are unele dificultăți financiare, reprezentanții SC U. SA au

fost de acord cu propunerea acestuia, având convingerea că la data de 27

decembrie 2000 își vor putea încasa banii, sens în care aceștia au

primit în schimb fila C.E.C. seria BA nr. 32600004779. Toate filele C.E.C.

emise au fost introduse la plată, fiind însă refuzate pentru

lipsă de disponibil.

Pentru a menține în

eroare reprezentanții societății păgubite, inculpatul a girat

în favoarea acestora o filă C.E.C. emisă de SC C.I. SRL Oradea,

instrument de plată care, de asemenea a fost refuzat la plată

datorită lipsei de disponibil.

În cursul cercetării

judecătorești, inculpatul nu a putut fi audiat întrucât nu s-a

prezentat, sustrăgându-se judecății. Au fost audiați

martorii H.T., H.F. care au fost prezenți la momentul încheierii

înțelegerii inculpatului cu reprezentanții SC U. SA.

Din probele administrate în

cauză a rezultat în mod cert intenția inculpatului de a induce în

eroare reprezentanța societății păgubite.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul Alba și inculpatul P.E., care au criticat hotărârea pentru

netemeinicie și nelegalitate.

Astfel, parchetul a criticat

hotărârea pentru greșita încadrare juridică a faptei

săvârșite de inculpat precum și pentru greșita aplicare a

pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În dezvoltarea orală a

motivelor de apel reprezentantul parchetului a arătat că nu mai

susține primul motiv de apel, apreciind că încadrarea juridică a

faptei a fost realizată.

Inculpatul P.E., a criticat

hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate învederând

instanței că nu a fost citat în mod legal în fața primei

instanțe, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa învederând că nu

sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina

sa.

Examinând hotărârea

atacată, prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu

sub toate aspectele temeiniciei și legalității Curții de Apel

a pronunțat decizia penală nr. 184/ A din 8 iunie 2006 a Curții

de Apel Alba Iulia, sentința penală prin care a admis apelurile

declarate de parchet și de inculpat.

A fost desființată

sentința penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei

complimentare și procedând la o nouă judecare, a înlăturat din

conținutul art. 64 C. pen., dispozițiile referitoare la drepturile

părintești prevăzute de lit. d) asupra acestui text de lege,

A fost interzis inculpatului

pe durata pedepsei complimentare, conform art. 64 lit. c) C. pen., exercitarea

funcției de administrator al unei societăți comerciale.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor civile, întrucât

inculpatul nu a comis nici o infracțiune care să afecteze raporturile

de familie, drepturile sale părintești nu pot fi interzise, motiv

pentru care apelul a fost admis fiind înlăturate dispozițiile

referitoare la interzicerea acestor drepturi.

Susținerea inculpatului

că nu a fost legal citat la judecătorie în fond a cauzei a fost

considerată ca nefondată, reținându-se că inculpatul a fost

citat la adresa indicată de acesta respectiv în Oradea, str. C. Noia.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocat cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 și 21 C. pen.

Concluziile

apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului

Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în

detalii în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând hotărârea

atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu în

conformitate cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și justiție constată că

recursul declarat de recurentul inculpat este fondat, urmând a fi admis pentru

următoarele considerente:

Astfel, Înalta Curte,

reține faptul că, la data de 15 martie 2003, a fost dispusă

Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului P.E.,

în decizia nr. 725/P/2003.

Ulterior, la data de 4 iulie

2005, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba a emis

ordonanța de redeschidere și reluare a urmăririi penale. Urmare

a acestui act a fost adus la cunoștința inculpatului la adresa din

Oradea, str. C. Noica ap. 4, în loc de ap. 5, inculpatul fiind ulterior citat

la adresa corectă și prin afișare la Consiliul local în conformitate

cu prevederile art. 177 C. proc. pen.

În fața instanței

de fond inculpatul nu a fost prezent, fiind în permanență citat la

adresa de domiciliu, fără a se avea în vedere procesul verbal aflat

la dosarul de urmărire penală, din cuprinsul căruia rezultă

că inculpatul nu mai locuiește la adresa din Oradea, str. C. Noica nr.

2, ap. 5, jud. Bihor de aproximativ 10 luni de zile. Au fost omise a fi avute

în vedere și mențiunile din procesul verbal aflat la dosarul de fond

(D. 4725/2005) în care se arată că „la adresa indicată

locuiește familia B.V., (..) inculpatul nefiind cunoscut la acea

adresă, pe numele lui venind mai multe scrisori.

În raport cu cele învederate,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că

instanța de fond nu a respectat dispozițiile în materie referitoare

la îndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul. În mod greșit

instanța de apel a reținut că procedura de citare cu inculpatul

a fost realizată în mod legal, respingând ca nefondat apelul declarat de

inculpat. De fapt, procedura de citare a inculpatului pe parcursul

judecării în fond a fost viciată, instanța de apel procedând în

mod greșit la respingerea apelului declarat de inculpat pentru aceste

considerente.

Înalta Curte de Casație

și Justiție va avea în vedere recursurile depuse la dosarul cauzei de

apărătorul recurentului inculpat, reținând că adresa

corectă, unde urmează a fi citat, inculpatul P.E., în vederea

îndeplinirii procedurii de citare, este aceea din municipiul Oradea, Aleea

Călinului.

Față de cele

învederate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art.

385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de

inculpat, va casa decizia penală și sentința penală

atacată, și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond

respectiv Tribunalul Alba.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat P.E. împotriva deciziei penale nr. 184/ A din 8 iunie 2006 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 305 din 19 decembrie 2005 a

Tribunalului Alba.

Trimite cauza spre rejudecare la

instanța de fond, respectiv Tribunalul Alba.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 ianuarie 2007.