ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 139/2007

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 305 din 19 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosarul nr. 4725/2005, a fost condamnat inculpatul P.E., la 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în concurs cu art. 84 pct. 1. Inculpatul a fost privat de exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ., inculpatul P.E. a fost obligat la plata în favoarea părții civile SC U. SA a sumei de 4.030.031 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin infracțiune. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul P.E., prin actul notarial denumit „procură” a fost împuternicit să exercite atribuțiile de administrator al SC R.L. SRL Oradea. În exercitarea mandatului inculpatul s-a deplasat la sediul SC U. SA Alba Iulia unde a făcut comandă de cumpărarea a unui număr de patru autovehicule marca Ifon cu dotările aferente, semnând și contractul de vânzare cumpărare. Astfel, în 8 decembrie 2000, inculpatul a achiziționat un număr de 4 ifoane, fiind emisă factura fiscală pentru suma de 1.712.037 lei.

Inculpatul a plătit în numerar suma de 100.000.000 lei, iar pentru diferența de 1.612.037.387 lei a emis fila C.E.C. seria BA 32600004776. La data de 14 decembrie 2000, pe baza unui act adiționat la contractul inițial de vânzare-cumpărare, inculpatul a mai achiziționat un număr de 6 ifoane, fiind emisă factura fiscală pentru suma de 2.568.056.081 lei și în acest caz, inculpatului a plătit în numerar suma de 150.000.000 lei, iar pentru diferență a emis filele C.E.C. seria BA nr. 32600004777 având ca dată a emiterii 20 decembrie 2000 și seria BA nr. 32600004778 având ca dată a încheierii ziua de 25 ianuarie 2001. La data de 12 decembrie 2000 s-a introdus la plată fila C.E.C. seria BA nr. 32600004777 spre a se încasa suma de 35.000.000 lei.

Întrucât, a doua zi inculpatul s-a prezentat la sediul societății solicitând retragerea filei C.E.C. spunând că are unele dificultăți financiare, reprezentanții SC U. SA au fost de acord cu propunerea acestuia, având convingerea că la data de 27 decembrie 2000 își vor putea încasa banii, sens în care aceștia au primit în schimb fila C.E.C. seria BA nr. 32600004779. Toate filele C.E.C. emise au fost introduse la plată, fiind însă refuzate pentru lipsă de disponibil. Pentru a menține în eroare reprezentanții societății păgubite, inculpatul a girat în favoarea acestora o filă C.E.C. emisă de SC C.I. SRL Oradea, instrument de plată care, de asemenea a fost refuzat la plată datorită lipsei de disponibil.

În cursul cercetării judecătorești, inculpatul nu a putut fi audiat întrucât nu s-a prezentat, sustrăgându-se judecății. Au fost audiați martorii H.T., H.F. care au fost prezenți la momentul încheierii înțelegerii inculpatului cu reprezentanții SC U. SA. Din probele administrate în cauză a rezultat în mod cert intenția inculpatului de a induce în eroare reprezentanța societății păgubite. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și inculpatul P.E., care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate. Astfel, parchetul a criticat hotărârea pentru greșita încadrare juridică a faptei săvârșite de inculpat precum și pentru greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În dezvoltarea orală a motivelor de apel reprezentantul parchetului a arătat că nu mai susține primul motiv de apel, apreciind că încadrarea juridică a faptei a fost realizată. Inculpatul P.E., a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate învederând instanței că nu a fost citat în mod legal în fața primei instanțe, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa învederând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina sa. Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate precum și din oficiu sub toate aspectele temeiniciei și legalității Curții de Apel a pronunțat decizia penală nr. 184/ A din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, sentința penală prin care a admis apelurile declarate de parchet și de inculpat.

A fost desființată sentința penală atacată numai sub aspectul cuantumului pedepsei complimentare și procedând la o nouă judecare, a înlăturat din conținutul art. 64 C. pen., dispozițiile referitoare la drepturile părintești prevăzute de lit. d) asupra acestui text de lege, A fost interzis inculpatului pe durata pedepsei complimentare, conform art. 64 lit. c) C. pen., exercitarea funcției de administrator al unei societăți comerciale. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: În ceea ce privește pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor civile, întrucât inculpatul nu a comis nici o infracțiune care să afecteze raporturile de familie, drepturile sale părintești nu pot fi interzise, motiv pentru care apelul a fost admis fiind înlăturate dispozițiile referitoare la interzicerea acestor drepturi.

Susținerea inculpatului că nu a fost legal citat la judecătorie în fond a cauzei a fost considerată ca nefondată, reținându-se că inculpatul a fost citat la adresa indicată de acesta respectiv în Oradea, str. C. Noia. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 și 21 C. pen. Concluziile apărătorului recurentului inculpat, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în detalii în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând hotărârea atacată sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și justiție constată că recursul declarat de recurentul inculpat este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Astfel, Înalta Curte, reține faptul că, la data de 15 martie 2003, a fost dispusă Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului P.E., în decizia nr. 725/P/2003. Ulterior, la data de 4 iulie 2005, prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba a emis ordonanța de redeschidere și reluare a urmăririi penale. Urmare a acestui act a fost adus la cunoștința inculpatului la adresa din Oradea, str. C. Noica ap. 4, în loc de ap. 5, inculpatul fiind ulterior citat la adresa corectă și prin afișare la Consiliul local în conformitate cu prevederile art. 177 C. proc.

pen. În fața instanței de fond inculpatul nu a fost prezent, fiind în permanență citat la adresa de domiciliu, fără a se avea în vedere procesul verbal aflat la dosarul de urmărire penală, din cuprinsul căruia rezultă că inculpatul nu mai locuiește la adresa din Oradea, str. C. Noica nr. 2, ap. 5, jud. Bihor de aproximativ 10 luni de zile. Au fost omise a fi avute în vedere și mențiunile din procesul verbal aflat la dosarul de fond (D. 4725/2005) în care se arată că „la adresa indicată locuiește familia B.V., (..) inculpatul nefiind cunoscut la acea adresă, pe numele lui venind mai multe scrisori. În raport cu cele învederate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că instanța de fond nu a respectat dispozițiile în materie referitoare la îndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul.

În mod greșit instanța de apel a reținut că procedura de citare cu inculpatul a fost realizată în mod legal, respingând ca nefondat apelul declarat de inculpat. De fapt, procedura de citare a inculpatului pe parcursul judecării în fond a fost viciată, instanța de apel procedând în mod greșit la respingerea apelului declarat de inculpat pentru aceste considerente. Înalta Curte de Casație și Justiție va avea în vedere recursurile depuse la dosarul cauzei de apărătorul recurentului inculpat, reținând că adresa corectă, unde urmează a fi citat, inculpatul P.E., în vederea îndeplinirii procedurii de citare, este aceea din municipiul Oradea, Aleea Călinului. Față de cele învederate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa decizia penală și sentința penală atacată, și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond respectiv Tribunalul Alba.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat P.E. împotriva deciziei penale nr. 184/ A din 8 iunie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 305 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Alba. Trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Alba. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2007.