ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 822/2020

Ședința publică din data de 15 mai 2020

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 30 ianuarie 2004 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a Comercială, sub număr de dosar x/2004, reclamanta S.C. A. S.R.L. Fetești a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei ADS București la încheierea contractului de concesiune având ca obiect terenul în suprafață de 8.546 ha cu destinație agricolă, teren ce s-a aflat în exploatarea S.C. B. S.A. Stelnica, prin atribuire directă și la aprobarea nivelului redevenței aferente, în conformitate cu prevederile art. 21

1

- 213 din Legea nr. 268/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 249/2003.

Prin sentința nr. 7786 din 9 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială a fost admisă acțiunea, pârâta fiind obligată să încheie cu reclamanta contract de concesiune având ca obiect terenul de 8.546 ha ce s-a aflat în exploatarea S.C. B. S.A. Stelnica.

Apelul declarat de pârâta ADS împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 139 din 9 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a Comercială.

Prin aceeași decizie a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. C. S.R.L. București în faza apelului, în favoarea pârâtei ADS, și prin care și-a justificat interesul procesual, prin aceea că pârâta i-a concesionat aceeași suprafață, prin contractul de concesiune nr. x din 5 august 2004.

Împotriva acestei decizii, invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 7 și 9 C. proc. civ., atât pârâta ADS București, cât și intervenienta în interes accesoriu S.C. C. S.R.L. București au declarat recurs.

Prin decizia comercială nr. 3932 din 30 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. x/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât cu majoritate de voturi, în sensul admiterii recursurilor declarate de pârâta ADS și de intervenienta accesorie S.C. C. S.R.L., casării deciziei nr. 139/9 martie 2007 a Curții de Apel București și trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

~Opinia separată a fost în sensul admiterii recursurilor declarate de pârâta ADS și de intervenienta accesorie S.C. C. S.R.L., modificării deciziei nr. 139 din 9 martie 2007 cu consecința admiterii apelului pârâtei ADS și a cererii de intervenție accesorie formulată de S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 7786 din 9 iunie 2004 a Tribunalului București, schimbării în tot a acesteia, și pe fond, respingerii acțiunii.

După casare, în rejudecarea apelului, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2008, pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a Comercială.

Prin decizia comercială nr. 270 din 16 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția a V-a Comercială a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta ADS și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S.C. C. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, intervenienta în interes accesoriu S.C. C. S.R.L. București, în nume propriu și pentru pârâta ADS București (recurs nesemnat de către pârâtă la momentul depunerii sale), și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Ulterior, pârâta ADS București a formulat o altă cerere de recurs, în privința căreia a fost admisă excepția tardivității, prin încheierea din 6 aprilie 2012, iar pârâta ADS a declarat că își însușește recursul inițial și înregistrat în termen, conform înscrisului depus la fila x.

Prin decizia nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008, a fost respinsă excepția tardivității recursului declarat de pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI București, invocată de intimata S.C. A. S.R.L..

Au fost admise recursurile declarate de pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI București, de intervenienta în interesul pârâtei S.C. C. S.R.L. București și de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 270 din 16 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Comercială.

A fost modificată decizia recurată în sensul că:

A fost admis apelul declarat de pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI București împotriva sentinței civile nr. 7786 din 9 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială și cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de S.C. C. S.R.L. București.

A fost schimbată sentința apelată în sensul că:

A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L..

A fost obligată pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI București să încheie contract de concesiune prin negociere directă cu reclamanta S.C. A. S.R.L. pentru suprafața de 150 ha teren agricol și pentru suprafața de teren aferentă zonei de protecție pentru lucrările de amenajări funciare.

S-a admis în parte cererea de întoarcere a executării silite a sentinței civile nr. 7786 din 9 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială formulată de recurenta S.C. C. S.R.L. București.

S-a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de concesiune nr. x din 27 mai 2011, cu excepția suprafeței de 150 ha de teren agricol și a suprafeței de teren aferentă zonei de protecție pentru lucrările de amenajări funciare.

La 17 ianuarie 2020, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008, solicitând, totodată, și repunerea în termenul de prescripție pentru formularea cererii de revizuire.

În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de prescripție, precizează că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2008, la 28 noiembrie 2012.

Arată că, în termen legal, a formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, formându-se dosarul nr. x/2013, dar până la soluționarea acestei cereri de revizuire, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 15.07.2013, în dosar nr. x/2013, Tribunalul Ialomița a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a S.C. A. S.R.L., fiind numit administrator judiciar provizoriu, Cabinetul Individual de Insolvență D..

Ulterior, Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 94, pronunțată în Camera de Consiliu, la 19 septembrie 2013, a dispus srămutarea dosarului nr. x/2013 de la Tribunalul Ialomița la Tribunalul Teleorman, cererea de strămutare fiind formulată de S.C. C. S.R.L..

După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Telorman, s-a dispus tot la solicitarea S.C. C. S.R.L. înlocuirea administratorului judiciar Cabinetul Individual de Insolvență D. cu administratorul judiciar E..

Acest administrator judiciar, arată revizuenta, a acționat, în toată perioada în care a reprezentat societatea debitoare, în detrimentul debitoarei și pentru a putea administra societatea după bunul plac, a dispus ridicarea dreptului de administrare a debitoarei.

Deși cererea de revizuire a deciziei civile nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție era deja pe rolul instanței, administratorul judiciar E. nu a confirmat mandatul SCA F. pentru a continua apărarea în dosarul având ca obiect revizuirea deciziei sus menționate, motiv pentru care, cererea a rămas în nelucrare, iar instanța de judecată prin hotărârea nr. 1477, pronunțată la 28 mai 2018 în dosarul nr. x/2013 a constatat perimată cererea de revizuire formulată de A. S.R.L. prin administrator judiciar E., împotriva deciziei civile nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosar nr. x/2008.

Consilierul juridic al societății debitoare a exercitat calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care s-a dispus perimarea cererii de revizuire, dar administratorul judiciar E. a refuzat confirmarea acestei cereri.

Prin sentința civilă nr. 466 din 5 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Teleorma a aprobat Raportul final întocmit de administratorul judiciar G., și, în temeiul art. 133 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei A. S.R.L. și reinserția acesteia în circuitul economic.

Având în vedere că a fost în imposibilitate să cunoască finalizarea dosarului nr. x/2013, întrucât E. nu a confirmat mandatul domnilor avocați, revizuenta arată că, imediat după închiderea procedurii insolvenței, a formulat un "memoriu" la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a i se comunica situația dosarului nr. x/2013

Precizeză că Înalta Curte de Casație și Justiție prin adresa nr. x/12.12.2019, comunicată revizuentei, prin oficiul poștal, la 19 decembrie 2019, a soluționat "Memoriul", arătând că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1477/28.05.2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosar nr. x/2013, a format obiectul dosarului nr. x/2015 al Completului de 5 Judecători, soluționat la 14 septembrie 2015 prin încheierea civilă nr. 122.

Așa fiind, revizuenta redă motivele, ce se desprind din situația de fapt descrisă, care, în opinia sa, permit solicitarea repunerii în termenul de prescripție pentru a formula cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008.

Arată că atât dispozițiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă (abrogat), cât și dispozițiile art. 2522 C. civ., permit celor care din motive temeinice, nu și-au exercitat în termen dreptul la acțiunea supusă prescripției, să ceară organului de jurisdicție competent, repunerea în termen și judecarea cauzei.

Legiuitorul prevede, atât în vechile, cât și în noile dispoziții, că repunerea în termenul de prescripție nu poate fi dispusă decât dacă partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască, încetarea motivelor ce au justificat depășirea termenului de prescripție.

Prin urmare, raportând dispozițiile legale mai sus menționate la cauza supusă dezbaterii, apreciază că se încadrează în termenul de 30 de zile prevăzut de lege de la data încetării motivelor, iar, raportat la data comunicării adresei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv 19 decembrie 2019, a fost respectat termenul în ceea ce privește cererea de repunere în termenul de prescripție de 30 de zile.

Totodată, în condițiile în care perimarea lipsește de efect toate actele de procedură făcute la acea instanță, consideră că în speță nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește cererea de revizuire ce a format obiectul dosarului nr. x/2013

După un scurt istoric al cauzei, invocând în drept dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 și 7 C. proc. civ., în argumentarea cererii de revizuire, S.C. A. S.R.L. FETEȘTI a susținut, în esență, că prin decizia a cărei revizuire se solicită instanța de recurs s-a pronunțat cu încălcarea puterii de lucru judecat, întrucât chestiunile tranșate în mod irevocabil prin decizia de casare nu mai puteau face obiectul judecății în rejudecare, ceea ce atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. că instanța de recurs nu a fost învestită în mod legal cu cererea de restabilire a situației anterioare/întoarcere a executării silite de către singura parte care putea formula această cerere, ADS, pronunțându-se astfel pe ceea ce nu s-a cerut, ceea ce atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de pct. 2 al art. 322 C. proc. civ.

Solicită admiterea cererii de revizuire, în ceea ce privește motivul întemeiat pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., anularea deciziei civile nr. 4729/28.11.2012, iar în ceea ce privește motivul întemeiat pe pct. 2 al art. 322 C. proc. civ., modificarea soluției pronunțate cu privire la capătul al doilea din cererea de recurs a intervenientei C. S.R.L. și respingerea în tot a cererii de întoarcere a executării silite a sentinței civile nr. 7786 din 9 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a Comercială, formulată de recurenta S.C. C. S.R.L. București.

Intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI BUCUREȘTI a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea ca nîntemeiată a cererii de repunere în termenul de prescripție pentru declararea cererii de revizuire și decăderea din dreptul de a reintroduce cererea de revizuire.

Intimata S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea cererii de repunere în termenul pentru formularea cererii de revizuire și, pe cale de consecință, respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată. A solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă raportat la motivele invocate, iar, în subsidiar, respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Examinând cu prioritate "cererea de repunere în termenul de prescripție pentru a formula cerere de revizuire ", Înalta Curte reține următoarele:

Este de subliniat că termenul care nu privește exercitarea dreptului la acțiune (exercitarea unei acțiuni în justiție) nu poate fi calificat ca fiind un termen de prescripție extinctivă, ci ca termen de decădere, acesta din urmă având ca efect pierderea dreptului subiectiv însuși.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

În înțelesul dispozițiilor legale menționate, în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege pentru exercitarea căilor de atac ori pentru îndeplinirea unui act de procedură intervine sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac sau de a îndeplini actul de procedură.

Prin urmare, în condițiile în care, în speță, se pune problema exercitării unei căi de atac în termenul prevăzut de lege, vorbim despre un termen de decădere reglementat de dispozițiile art. 103 C. proc. civ., fiind lipsite de justificare legală susținerile revizuentei referitoare la incidența unui termen de prescripție de 30 de zile instituit de prevederile art. 19 din Decretul nr. 167/1958.

Prin urmare, în mod greșit revizuenta și-a calificat cererea ca fiind de repunere în termenul de prescripție, aceasta fiind, în realitate, o veritabilă cerere de repunere în termenul de fomulare a căii de atac a revizuirii.

Raportat la dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., în situația în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa să acționeze în termenul legal, aceasta trebuie să solicite repunerea în termen, însă, în acord cu prevederile alin. (2) ale aceluiași text legal, trebuie să îndeplinească actul de procedură în termen de 15 zile de la data încetării împiedicării.

În cauză nu se poate reține îndeplinirea cerințelor art. 103 alin. (2) C. proc. civ., întrucât cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac a fost formulată la 17 ianuarie 2020, prin urmare, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de textul legal menționat, aceasta chiar prin raportare la momentul indicat de către revizuentă ca fiind cel la care a încetat împiedicarea, respectiv 19 decembrie 2019, când a primit adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la situația dosarului nr. x/2013

În consecință, cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii va fi respinsă, ca tardiv formulată, celelalte aspecte vizând împrejurări mai presus de voința părții de natură să justifice cererea de repunere în termen nemaiputând fi examinate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii fiind o excepție procesuală de procedură, absolută și dirimantă, peremptorie, ce face de prisos analiza acestora.

Cu privire la cererea de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs, după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2), de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În cauză, hotărârea a cărei revizuire se solicită în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv hotărârea pretins contradictorie, a cărei anulare se solicită în temeiul art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., este decizia nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008.

În raport de data pronunțării hotărârii - 28 noiembrie 2012, termenul legal de revizuire, calculat potrivit regulii stipulate de art. 101 alin. (3) C. proc. civ. pentru termenele statornicite pe luni, a fost depășit, cererea de revizuire fiind depusă la 17 ianuarie 2020, cu încălcarea termenului legal enunțat.

Întrucât cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de o lună de la pronunțare, iar cererea de repunere în termen a fost tardiv formulată, astfel că revizuenta nici nu a putut dovedi că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința sa, pentru a putea fi incidente prevederile art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. FETEȘTI-PRIN ADMINISTRATOR H. împotriva deciziei nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008.

Așa fiind, celelalte excepții sau aspecte subsumate motivelor de revizuire prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 2 și pct. 7 C. proc. civ. nu vor mai fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii de atac, ca tardiv formulată.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. S.R.L. FETEȘTI-PRIN ADMINISTRATOR H. împotriva deciziei nr. 4729 din 28 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2008.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2020.