ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 909/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 909/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

137 din 19 aprilie 2010, Tribunalul Alba – Secția penală, a condamnat

inculpatul P.E., la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen.

A interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 14 C.

proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul să despăgubească

partea civilă SC U. SA - societate în lichidare judiciară, reprezentată prin

lichidator SC C.I.T. SRL Cluj-Napoca în sumă de 403.003,12 lei (RON).

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt :

Societatea comercială

SC R.L. SRL Oradea a avut asociat unic și administrator pe numita B.N.I.C.

Aceasta l-a împuternicit pe inculpatul P.E. să o reprezinte cu privire la tot

ceea ce este legat de activitatea acestei societăți comerciale, inclusiv

angajarea societății în relațiile cu terții și operațiuni în conturile bancare

ale firmei. Împuternicire a fost dată printr-un act notarial denumit procură

încheiat la data de 4 decembrie 2000, prin care practic, inculpatului i-au fost

conferite atribuții de administrator la SC R.L. SRL.

La câteva zile după

această dată, la 8 decembrie 2000 inculpatul s-a deplasat la sediul SC U. SA

Alba Iulia pentru a achiziționa ifroane. A discutat cu președintele consiliului

de administrație al SC U. SA, L.I. căruia i-a comunicat intenția sa de a

achiziționa un număr de 10 ifroane în numele SC R.L. SRL.

Discuțiile au

continuat cu numiții H.T., director economic și P.I. director comercial al

firmei producătoare, după care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din

8 decembrie 2000, semnat de inculpat în calitate de reprezentant al SC R.L.

SRL, prin care această societate, în calitate de cumpărător, urma să

achiziționeze utilaje de la SC U. SA, potrivit unor anexe ale contractului prin

care se vor stabili datele privind modelele, cantitatea, tipurile și

sortimentele de utilaje ce vor face obiectul contractului.

La art. 17 din acest

contract s-a stipulat că prin semnarea contractului cumpărătorul garantează

vânzătorului existența resurselor financiare pentru plata produselor

contractate.

S-au contractat 4

utilaje de tip ifron pentru un preț total de 1.712.037.387 lei ROL și s-a emis

factura fiscală nr. 1534486/977 din 8 decembrie 2000.

Inculpatul a achitat

în numerar suma de 100.000.000 lei ROL, iar pentru restul de 1.612.037.387 lei

ROL inculpatul a emis fila CEC pe care s-a trecut data de 25 ianuarie 2001

acordându-i-se astfel inculpatului un termen de plată.

La data de 14

decembrie 2000, inculpatul P.E. s-a prezentat din nou la SC U. SA și a comandat încă 6 ifroane. S-a întocmit anexa nr. 1 la contractul de

vânzare-cumpărare nr. 856/2000 (sub nr. 3460 din 14 decembrie 2000) în care s-a

menționat că SC U. SA va vira către SC R.L. SRL Oradea încă 6 utilaje tip

ifron, în sumă totală de 2.568.056.081 lei. În cuprinsul anexai s-a stipulat că

plata se va face după cum urmează:

- 150.000.000 ROL cu

ordin de plată la 14 decembrie 2000;

- 335.000.000 ROL cu

fila scadentă la 20 decembrie 2000;

- 2.083.056.081 ROL

cu fila CEC scadentă la 25 ianuarie 2001.

În data de 19

decembrie  2000 SC U. SA a introdus la plată fila cec în valoare de 335 mil. ROL,

însă inculpatul, cunoscând că societatea nu are disponibil în cont, a cerut ca

acea filă cec să fie retrasă, cerere ce i-a fost acceptată, astfel că, pentru

aceiași valoare de 335 mil. ROL inculpatul a emis o nouă filă cec, cu scadență

la 27 decembrie 2000.

Ulterior au fost

introduse la plată toate cele trei file cec, care au fost refuzate la plată din

lipsă de disponibil de către trasul W.B. SA – Sucursala Oradea. S-a decontat

doar suma de 62.209 ROL. Pentru SC U. SA s-a creat un prejudiciu total de

4.030.031.259 ROL.

Pentru a menține în

eroare reprezentanții SC U. SA, inculpatul a girat în favoarea acesteia o filă

cec emisă de SC C. SRL Oradea în favoarea SC R.L. SRL, care de asemenea a fost

refuzată la plată pe motiv de lipsă de disponibil. Nu s-a dovedit că SC R.L.

SRL ar fi avut bani de ridicat de la SC C. SRL.

SC C. SRL era

reprezentată de către o persoană fictivă cu numele de P.D.

Se impune a se

menționa că inculpatul a emis acele file CEC în numele SC R.L. SRL fără a avea

specimen de semnătură în bancă și fără a avea autorizarea necesară pentru a

emite astfel de instrumente de plată.

Ifroanele

achiziționate au fost vândute la diverse societăți din țară, iar apoi

revândute, ajungând în posesia unor cumpărători de bună credință.

Împotriva sentinței a

declarat apel, în termen legal inculpatul P.E. aducându-i critici pentru

nelegalitate și netemeinicie.

S-a susținut că în

cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.

215 C. pen., sub aspectul laturii subiective, lipsind intenția ca formă a

vinovăției.

S-a mai arătat că în

cauză există elemente suficiente care pot fi apreciate de către instanță ca

circumstanțe atenuante în accepția art. 74, 76 C. pen.: sinceritatea

inculpatului, prezentarea sa la toate termenele de judecată, situația medicală

relevată de actele de la dosar, etc.

Prin decizia penală nr.

90/A din 09 iunie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală, a admis

apelul declarat de inculpatul P.E., a desființat sentința atacată în parte

numai în ceea ce privește latura penală a cauzei, sub aspectul individualizării

judiciare a pedepsei și procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A stabilit la 4 ani

închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 86

1

,

86

2

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

C. pen. a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere

pe durata termenului de încercare:

- să se prezinte la

datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Oradea;

- să anunțe, în

prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359 C.

pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare au ca

urmare revocarea suspendării, prev. de art. 86

4

C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata

suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

A menținut restul

dispozițiilor sentinței atacate.

În temeiul art. 192 alin.

(3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Suma de 50 lei

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va fi

suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

decizie instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost corect reținută

de instanța de fond, probele administrate în cauză dovedind vinovăția

inculpatului sub aspectul infracțiunii reținută în sarcina sa.

Cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel reține că o sancțiune penală

mai redusă, de 4 ani închisoare, a cărei modalitate de executare să fie

circumscrisă dispozițiilor art. 86

1

C. pen. ar fi în măsură să ofere

garanții suficiente asupra atingerii scopului preventiv și educativ instituit

de art. 52 C. pen.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Alba Iulia și inculpatul P.E.

Parchetul critică

decizia atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel a arătat că

instanța de apel a efectuat o greșită individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3),

(4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în raport de

prevederile art. 72 C. pen. – motiv prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 teza I C. proc. pen.

Al doilea motiv de

recurs invocat de parchet a fost acela referitor la greșita aplicare a legii

prin reținerea incidenței prevăzută de art. 86

1

C. pen. – art. 86

3

C. pen. fără a fi îndeplinită condiția prevăzută de art. 86

1

alin.

(1) lit. c) C. pen. – motiv de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

2

teza a II-a C. proc. pen.

În recursul său,

inculpatul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 10,

18 și 14 C. proc. pen.

În temeiul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen., inculpatul a

solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța

de apel întrucât această instanță nu a administrat o probă esențială pentru a

se putea pronunța o soluție legală și temeinică în cauză respectiv nu l-a

audiat pe martorul B.N.C.

În temeiul cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. s-a arătat că

cele două instanțe, de fond și de apel au comis o eroare gravă de fapt atunci

când au pronunțat hotărâri de condamnare împotriva inculpatului. Apărarea

apreciază că soluția legală este cea de achitare a inculpatului în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii sub

aspectul laturii subiective.

Referitor la

incidența cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., apărătorul inculpatului a solicitat, ca în situația în care se apreciază

ca fiind dovedită vinovăția acestuia, să se dea o mai mare eficiență

circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu

consecința reducerii pedepsei de 4 ani aplicată de către instanța de apel.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate,

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt reținută de instanța de fond a fost corect

stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cele

două faze ale procesului penal, fiind just încadrată juridic, în mod corect

reținând instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere

penală a inculpatului sub aspectul infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată.

Probele administrate

în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, că inculpatul se face vinovat de comiterea

infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5)

C. pen. ce i s-a reținut în sarcină, în mod corect instanța de fond, dispunând

condamnarea acestuia, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei

soluții contrare celei stabilite de instanțele inferioare, în sensul achitării

inculpatului, așa cum în mod netemeinic susține apărarea.

În urma propriei

analize, reține Înalta Curte că, în cauză sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2),

(3), (4) și (5) C. pen. reținută în sarcina inculpatului P.E.

Faptele inculpatului

de a emite în cursul lunii decembrie 2000 un număr de patru file CEC, către SC U.

SA Alba Iulia în numele SC R.L. SRL Oradea, fără a avea specimen de semnătură

și autorizarea trasului de a emite cec-uri și fără a exista disponibil în cont,

inducând astfel în eroare reprezentanții beneficiarului cu privire la aceste

împrejurări și care au avut ca urmare producerea unui prejudiciu în valoare de

4.030.031.259 lei ROL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii mai

sus-menționate.

Starea de fapt a fost

stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă administrate în faza de

urmărire penală și în faza judecării cauzei la fond: declarațiile inculpatului,

procura notarială din 4 decembrie 2000, adresele nr. 764 din 5 martie 2001 și

443 din 4 martie 2003 ale SC U. SA Alba Iulia, contractul de vânzare-cumpărare

și actul adițional din 13 decembrie 2000, facturile fiscale de achiziționare a

ifroanelor și comanda făcută de inculpat, proces-verbal de verificare la

Administrația Financiară Oradea a situației SC R.L. SRL, adresa nr. 1060 din 20

februarie 2001 a W.B. SA – Sucursala Oradea, filele CEC în original și

justificarea refuzurilor de plată, factura fiscală, declarațiile martorilor T.N.,

B.N.C. (a fost audiat doar la urmărirea penală, în faza de judecată fiind

plecat din țară), C.H., M.G.I., B.I. și L.I., T.D., T.G.I., H.F., H.T.,

raportul de expertiză tehnico-științifică din 4 mai 2005 a I.P.J. Alba –

Serviciul Criminalistic, prin care s-a stabilit că mențiunile de pe filele CEC

aparțin lui P.E., procura prin care C.H. l-a împuternicit pe numitul P.D. să

efectueze toate operațiunile de administrare a SC C.I. SRL Oradea, verificările

privind destinația ulterioară a celor 10 ifroane.

În baza judecării

cauzei în apel s-a procedat la ascultarea inculpatului, acesta prezentând

propria versiune asupra faptelor (filele 48-50).

De asemenea prima

instanță de control judiciar a admis cererile de probațiune formulate de

inculpat administrând următoarele mijloace de probă: depoziția martorului H.V.,

înscrisuri prezentate de inculpat vizând adrese emise de bănci, acte de

sesizare a instanței cu privire la numita B.N.

Au fost depuse acte

în circumstanțiere : referat de evaluare întocmit cu privire la persoana

inculpatului în alt dosar penal, acte medicale, caracterizări.

În cauză nu este

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

întrucât cele două instanțe au realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei

în conformitate cu cerințele art. 63 alin. (2) C. proc. pen. stabilind în mod

clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii de

înșelăciune. Probele fiind corect și complet administrate și interpretate de

instanțe, Înalta Curte apreciază că nu se justifică o nouă judecată.

De asemenea, în cauză

nu este incident nici cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C.

proc. pen.

Actele și lucrările

dosarului nu susțin apărările inculpatului în sensul achitării acestuia în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Apărările

inculpatului prin care acesta încearcă să o învinovățească pe administratorul

societății, numita B.N., sunt insuficiente pentru a stabili lipsa intenției, ca

element al laturii subiective a infracțiunii.

Inculpatul nu neagă

nici un moment emiterea instrumentelor de plată însă precizează în mod constant

că discuțiile au fost purtate de B.N., administratorul societății care l-a

împuternicit să reprezinte societatea în relațiile cu terții.

De asemenea, în mod

constant inculpatul recunoaște împrejurarea că nu avea specimen de semnătură în

bancă, însă se justifică nefondat, prin abilitatea dobândită în urma încheierii

procurii de reprezentare și care, în opinia sa, îi acorda depline drepturi.

Din probele

administrate în cauză (în special din depoziția martorului C.H.) rezultă că

inculpatul avea cunoștință de lipsa de bonitate a societății.

Pentru a menține în

eroare reprezentanții societății SC U. SA a girat în favoarea acestora o filă

CEC emisă de SC C.I. SRL, instrument de plată refuzat datorită lipsei de

disponibil. S-a probat împrejurarea că între cele două societăți comerciale SC R.L.

și SC C. SRL nu au existat relații comerciale astfel încât SC C. nu avea nici o

datorie către SC R.L.

Faptul că inculpatul

avea cunoștință despre lipsa provizionului necesar rezultă din însăși acțiunile

sale, acesta solicitând SC U. SA să retragă fila CEC emisă, emițând o altă filă

CEC pentru aceeași sumă.

Actele bancare depuse

la dosar relevă că SC R.L. a rulat sume modice în comparație cu cele înscrise

pe instrumentele de plată emise de inculpat, și de acest aspect rezultând

intenția inculpatului de a induce în eroare.

Astfel cum corect a

reținut și instanța de apel, este irelevantă sub aspectul reținerii vinovăției

inculpatului, participarea în calitate de complice sau instigator a unei alte

persoane (respectiv B.N.) la săvârșirea infracțiunilor ce constituie obiectul

acuzațiilor, atâta timp cât activitatea infracțională a acestuia a fost clar

delimitată și probată.

Cu privire la

pedeapsa aplicată inculpatului P.E., apreciază Înalta Curte că aceasta a fost

corect individualizată de instanța de apel atât sub aspectul cuantumului cât și

sub aspectul modalității de executare, fapt pentru care vor fi respinse

recursurile declarate de parchet și inculpat sub aspectul incidenței cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Este adevărat că

fapta comisă de inculpat este o faptă ce prezintă un grad ridicat de pericol

social, cu consecințe grave creând un prejudiciu ridicat părții civile însă

având în vedere ansamblul actelor depuse la dosar (referat de evaluare, acte

medicale, caracterizări, cazier judiciar), circumstanțele personale ale

inculpatului) apreciază Înalta Curte că pedeapsa aplicată de prima instanță de

control judiciar este în măsură să contribuie la atingerea finalității

prevăzută de art. 52 C. pen., referitoare la scopul educativ și coercitiv al

pedepsei.

Reține de asemenea

Înalta Curte că măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului P.E.

cărora trebuie să se supună în perioada termenului de încercare îl vor

determina pe acesta să respecte ordinea de drept și regulile de conviețuire

socială, știind că încălcarea măsurilor de supraveghere pot conduce la

schimbarea modalității de executare a pedepsei.

Pe de altă parte,

această modalitate de executare a pedepsei, supusă unor garanții ferme, dă

posibilitatea inculpatului să depună eforturi în vederea recuperării

prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate în

cauză.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și inculpatul

P.E.

împotriva deciziei

penale

nr.

90/A din

9 iunie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 martie 2012.