ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3515/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3515/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 303 din 21 iunie 2011

a Tribunalului Arad, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea

art. 41 alin. (2), 42 și art. 65 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.D., asociat

și administrator la SC D.T. SRL, la:

- 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani, pentru înșelăciune.

În baza art. 31 alin.

(1) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., condamnă pe același inculpat la:

- 5 ani închisoare pentru

fals intelectual.

În baza de art. 26, raportat

la art. 290 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 2 ani închisoare pentru

complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 teza

a II-a C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 2 ani închisoare, pentru

uz de fals.

A contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară

de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani.

Pe durata și în condițiile

art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b), c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

A anulat adresa falsificată

nr. X din 07 septembrie 2005, ca fiind emisă de Banca Comercială C. SA.

A obligat pe inculpat

să plătească părții civile Banca Comercială C. SA Sibiu suma de 587.900 RON cu titlu

de despăgubiri civile.

A obligat pe inculpat

să plătească statului 5.000 RON cheltuieli judiciare.

S-a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din Dosarul nr. 4806/P/2006, înregistrat

la Tribunalul Arad la data de 20 mai 2010, a fost pusă în mișcare acțiunea penală

și a fost trimis în judecată inculpatul M.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute

de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., art. 31 C. pen. raportat la art. 288

alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. și

art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a), b) C. pen.

S-a reținut în fapt că

la datele de 10 mai 2005 și 15 iunie 2005, SC D.T. SRL, prin administrator M.D.,

a încheiat două contracte de credit în sumă de 2.000.000 RON, respectiv 600.000

RON, care au fost garantate cu mai multe imobile aparținând atât SC S. SA, cât și

unor persoane fizice – în calitate de garanți ipotecari, printre care și cu imobilul-clădire

administrativă cu teren în suprafață de 976 m.p., situat în localitatea Ineu, jud.

Arad, proprietatea SC S. SA.

Deși creditele contractate

erau în derulare, la data de 14 septembrie 2005 inculpatul M.D. s-a prezentat la

Serviciul de Carte Funciară Ineu, a depus la registratură – la învinuita G.S., asistent

registrator în cadrului B.C.P.I. Ineu, cererea de radiere, prin care s-a solicitat

radierea ipotecilor de rangul I și II, constituite în favoarea Băncii Comerciale

C. SA, asupra imobilului mai sus menționat, precum și o adresă falsificată, având

nr. X din 07 septembrie 2005, și figurând ca fiind emisă de către Banca Comercială

C. SA.

Învinuita G.S., înainte

de a înregistra cererea în registrul general de intrări, a procedat la verificarea

tehnică a acesteia, respectiv dacă are număr de înregistrare și dacă a fost semnată

și stampilată de reprezentanții băncii, fără a cerceta cu atenție dacă înscrisul

însoțitor al cererii de radiere, respectiv adresa băncii, a fost original – așa

cum prevăd dispozițiile art. 47 din Legea nr. 7/1996, privind procedura de înscriere

în cartea funciară – deși acest aspect era vizibil.

Astfel, cererea a fost

înregistrată sub nr. 2725 din 14 septembrie 2005. Urmând circuitul legal, a fost

repartizată numitei T.C. – asistent registrator, care după ce a verificat dacă datele

din adresa băncii nr. X din 07 septembrie 2005 au corespuns cu datele din coala

C.F. – respectiv număr C.F., nr. top., proprietar, ipotecile, sumele și eventual

dacă au fost notate interdicțiile – și după ce a constatat că aceste date au corespuns

cu situația din C.F., a făcut mențiunea pe cererea de radiere că „nu există piedică

în C.F.”, pentru efectuarea lucrării solicitate.

În aceste condiții, învinuitul

P.B. – registrator C.F., verificând cererea și apreciind că îndeplinește condițiile

prevăzute de lege în vederea admiterii acesteia, a pus rezoluția de admisibilitate

a acesteia și a repartizat-o numitului M.A. – asistent registrator, căruia i-a revenit

sarcina de a întocmi încheierea de admitere a cererii, fiind astfel redactată încheierea

din 14 septembrie 2005 prin care s-a dispus radierea dreptului de ipotecă și interdicția.

Învinuitul P.B., înainte

de a admite cererea de radiere, nu a cercetat cu atenție dacă înscrisul însoțitor

al cererii a fost încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, respectiv

dacă este în original – așa cum prevăd dispozițiile art. 48 din Legea nr. 7/1996

– deși la o verificare a documentului s-a putut observa acest aspect.

În legătură cu modalitatea

de dobândire a adresei false, inculpatul M.D. a declarat că aceasta a fost emisă,

în data de 07 septembrie 2005, de către făptuitorii C.H., G.F. și B.I. – angajați

ai băncii, actul figurând ca fiind semnat de aceștia.

Din cercetările efectuate

însă cu privire la adresa falsificată nr. X din 07 septembrie 2005 s-au constatat

următoarele:

- numărul de ieșire al

adresei este unul fictiv, neregăsindu-se în Registrul de corespondență al sucursalei,

numărul de înregistrare fiind atribuit la data de 22 iunie 2005 SC T.C. SRL, pentru

cumpărare valută;

- capitalul social al

Băncii Comerciale C. SA la data de 07 septembrie 2005 era de 103.285.965,4 RON și

nu de 915.602.678.000 RON, acesta din urmă fiind valabil în perioada 31 august 2004-15

iunie 2005, prin urmare antetul adresei nr. X nu era corect;

- conform raportului de

constatare tehnico-stiințifică din 03 aprilie 2008 rezultă faptul că semnăturile,

impresiunea ștampilei rotunde și antetul adresei nr. X din 07 septembrie 2005 au

fost contrafăcute, falsificarea constând în transferul acestora, cu ajutorul mijloacelor

electronice, pe suprafața adresei, fiind exclus astfel că C.H., B.I. și G.F. – angajați

ai băncii să fi semnat sau ștampilat personal această adresă.

Prin radierea ipotecilor

de rangul I și II constituite în favoarea băncii, a fost anulată una din principalele

garanții ale celor două credite scoase între timp în afara bilanțului, deoarece

atât împrumutatul, cât și garantul ipotecar au intrat în procedura insolvenței,

diminuându-se astfel gradul de acoperire cu garanții a creditelor sub limita prevăzută

de lege și aducând astfel banca în imposibilitatea de a recupera integral creditele

restante.

Prin urmare, Banca Comercială

C. SA s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal cu suma de 587.900

RON, reprezentând valoarea la care bunul a fost acceptat în garanție de către bancă.

Față de învinuiții P.B.

și G.S. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni

cu caracter administrativ sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de

art. 249 alin. (1) C. pen., iar față de făptuitorii G.F., C.H. și B.I. s-a dispus

neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., art. 289 C. pen. și

art. 291 C. pen., procurorul apreciind că faptele nu există, astfel acțiunea penală

nu a putut fi pusă în mișcare.

Prin actul de sesizare

a instanței, s-a dispus, de asemenea, disjungerea cauzei față de A.N., sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.

Inculpatul M.D. a declarat

că a cunoscut că ipoteca a fost radiată, negând însă vreo participare la falsificarea

acelei adrese, arătând că el a avut reprezentarea că adresa de radiere a fost emisă

în condiții legale.

Analizând actele și lucrările

dosarului, instanța a reținut în fapt realitatea celor menționate în actul de sesizare,

respectiv că în data de 10 mai 2005, respectiv 15 iunie 2005, inculpatul, în reprezentarea

SC D.T. SRL a încheiat două contracte de credit cu SC Carpatica SA, primul pentru

sumă de 2.000.000 RON, al doilea pentru suma de 600.000 RON, garantând plata sumelor

cu care societatea a fost creditată, cu mai multe imobile, printre care și un imobil

în suprafață de 976 m.p., situat în localitatea Ineu.

În timpul derulării acestor

contracte, la data de 14 septembrie 2005, inculpatul a solicitat la Serviciul de

Carte Funciară Ineu, radierea ipotecii instituite asupra imobilului mai sus arătat,

prezentând ca fiind emisă de Banca Comercială C. SA, adresa falsificată nr. X din

07 septembrie 2005, adresă prin care se solicita radierea ipotecii constituite în

favoarea părții vătămate.

În baza acestei adrese,

Serviciul de Carte Funciară Ineu, prin încheierea din 14 septembrie 2005 a admis

cererea formulată de inculpat, dispunându-se radierea ipotecii; față de martorii

G.S. și P.B., angajați ai Serviciului de Carte Funciară Ineu, s-a dispus, în faza

de urmărire penală, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni

cu caracter administrativ.

Prin declarația dată în

fața instanței inculpatul a negat vreo formă de participație la obținerea adresei

falsificate, susținând că a primit-o de la reprezentanții părții vătămate, martorul

C.H. și B.I., cu care a purtat mai multe discuții pentru a se radia ipoteca, cu

scopul de a obține alte împrumuturi cu care să achite ratele contractuale.

Starea de fapt descrisă

a fost reținută de către instanță din declarația dată de inculpat, care a recunoscut

folosirea adresei în condițiile arătate, din declarația martorilor G.F., C.H., B.I.,

G.S., P.B., T.C., M.A., T.I.F., H.M.E., precum și din concluziile raportului de

constatare tehnico-științifică din 03 aprilie 2008 a I.P.J. Arad, care a atestat

că semnăturile, impresiunea ștampilei rotunde și antetul adresei nr. X din 07

septembrie 2005 au fost contrafăcute, falsificarea constând în transferul acestora,

cu ajutorul mijloacelor electronice, pe suprafața adresei, fiind exclus astfel ca

C.H., B.I. și G.F. angajați ai băncii să fi semnat sau ștampilat personal această

adresă.

În legătură cu infracțiunea

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., instanța a reținut că

fapta există, că a fost săvârșită de inculpat și că au fost întrunite toate elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, fapta fiind comisă prin aceea că inculpatul,

contribuind la falsificarea adresei și folosindu-se de aceasta, a menținut în eroare

pe partea vătămată cu privire la existența contractului și derularea acestuia în

continuare, în condițiile inițiale, deși prin radierea ipotecii garanția ipotecară

a fost diminuată cu suma de 587.900 RON, sumă ce a constituit prejudiciul cauzat

părții vătămate.

Reținând comiterea acestei

infracțiuni de către inculpat, instanța a înlăturat susținerile acestuia potrivit

cărora inculpatul ar fi avut reprezentarea că adresa a obținut-o în condiții de

legalitate, fiind imposibil ca partea vătămată să fi emis o astfel de adresă, în

condițiile în care suma datorată de societatea administrată de inculpat nu a fost

restituită; ori, a fost evident că inculpatul a cunoscut că nu a restituit părții

vătămate sumele datorate și că, pe bază de consecință, adresa folosită pentru radierea

ipotecii nu putea fi emisă în mod legal.

Tot în legătură cu această

infracțiune s-au reținut și prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât fapta

a fost comisă prin două acțiuni, prima aceea a falsificării adresei antemenționate

și a doua aceea de folosire a acestei adrese, în realizarea scopului urmărit.

Cu privire la infracțiunea

de fals intelectual prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., instanța a reținut

că fapta a fost comisă din culpă de către funcționarii din cadrul Serviciului de

Carte Funciară Ineu, fiind determinați la comiterea faptei cu intenție de către

inculpat, respectiv la radierea din cartea funciară a ipotecii constituite în favoarea

părții vătămate, cartea funciară fiind un înscris oficial, astfel că s-ar fi reținut

și prevederile art. 31 alin. (2) C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea

de fals în înscrisuri sub semnătură privată reținută în sarcina inculpatului, prevăzută

de art. 26, raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., fiind evident că adresa antemenționată

a fost falsificată în modalitatea arătată, instanța a reținut că inculpatul a participat

la comiterea acestei infracțiuni în calitate de complice, formă de participație

mai ușoară, întrucât nu s-a probat că inculpatul însuși ar fi autorul falsului;

reținându-se comiterea acestei infracțiuni de către inculpat, instanța a avut în

vedere că acesta a fost singurul beneficiar al înscrisului falsificat, înscris pe

care l-a folosit pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, aceasta din urmă

acțiune a inculpatului, care a prezentat înscrisul falsificat la Serviciul de Carte

Funciară Ineu, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals

prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen.

La individualizarea pedepsei

ce au fost aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere pericolul social al

faptelor săvârșite, modalitatea de comitere, scopul urmărit, precum și cuantumul

prejudiciului cauzat, astfel că a aplicat pedepse, după cum urmează: 10 ani închisoare

și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) c) C. pen. pe o perioadă de 5 ani,

pentru înșelăciune, 5 ani închisoare pentru fals intelectual, 2 ani închisoare pentru

complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată și 2 ani închisoare pentru

uz de fals.

În baza art. 33 lit.

a), 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., instanța a contopit pedepsele aplicate

inculpatului în pedeapsa cea mai mare de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară

de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani.

Ca o consecință a condamnării

inculpatului la pedeapsa închisorii, pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.,

a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b),

c) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

De asemenea, în baza

art. 348 C. proc. pen., instanța a dispus anularea adresei falsificate nr. X din

07 septembrie 2005, ca fiind emisă de Banca Comercială C. SA – sucursala Arad.

În cauză, partea vătămată

Banca Comercială C. SA Sibiu s-a constituit parte civilă și a cerut, în principal,

să se dispună restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunii, ca efect

a anulării adresei falsificate, iar în subsidiar, obligarea inculpatului la plata

sumei de 587.900 RON, respectiv suma la care a fost evaluat imobilul ipotecat.

În ceea ce privește prima

cerere, s-a apreciat că aceasta este inadmisibilă, întrucât imobilul pentru care

a fost instituită ipoteca radiată fraudulos a fost ipotecat din nou de către inculpat,

prin încheierea unui nou contract de credit la Banca T., terț creditor ipotecar

de bună credință, astfel că diminuarea garanțiilor terțului nu este posibilă.

A fost însă admisă cererea

formulată în subsidiar de către partea civilă, în baza art. 346 alin. (1) C.

proc. pen. instanța urmând să oblige pe inculpat să plătească părții civile Banca

Comercială C. SA suma de 587.900 RON cu titlu de despăgubiri civile, adică suma

la care imobilul ipotecat a fost evaluat la încheierea contractului de credit.

II. Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel partea vătămată Banca Comercială C. SA și inculpatul-apelant

M.D. înregistrate pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 29 iulie 2011, sub

nr. 3187/108/2010.

În motivarea apelului,

partea vătămată a solicitat menținerea anulării actului falsificat și restabilirea

situației anterioare săvârșirii infracțiunii în cartea funciară.

Inculpatul nu a motivat

în scris apelul.

Din analiza sentinței

apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele

prev. de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În ceea ce privește solicitarea

inculpatului privind schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen. instanța de apel a constatat că aceasta este nefondată, deoarece în cauză fiind

două ipoteci și două credite infracțiunea fiind continuată.

Referitor la solicitarea

inculpatului privind desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

la Tribunalul Arad pe motiv că prima instanță s-a pronunțat cu privire la alte infracțiuni

față de cele reținute prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad,

instanța de apel a constatat că prima instanța a fost sesizată cu rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad și s-a pronunțat cu privire la infracțiunile

descrise în actul de sesizare, astfel încât motivul de desființare cu trimitere

spre rejudecare a cauzei este nefondat.

Critica inculpatului privind

greșita condamnare pentru infracțiunea de înșelăciune a fost întemeiată.

Astfel, potrivit art.

215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. „Inducerea în eroare a unei persoane, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte

adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material

injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni

la 12 ani.

Înșelăciunea săvârșită

prin folosire de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se

pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin

el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.

Inducerea sau menținerea

în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită

în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat

contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele

precedente, după distincțiile acolo arătate.

Înșelăciunea care a avut

consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și

interzicerea unor drepturi.”

Din aceste dispoziții

a rezultat că pentru existența infracțiunii de înșelăciune în convenții a fost necesară

desfășurarea unei activități de inducere sau menținere în eroare cu prilejul încheierii

sau executării unui contract.

În cauză, părțile au fost

de bună-credință cu prilejul încheierii celor două contracte de credit, inculpatul

în calitate de reprezentant al SC D.T. SRL garantând cu mai multe bunuri imobile,

astfel încât nu s-a putut vorbi de o inducere în eroare.

De asemenea ulterior radierii

ipotecii, inculpatul nu a înstrăinat bunul cu care a garantat creditul, partea vătămată

ca urmare a neachitării creditului adresându-se instanței comerciale pentru recuperarea

datoriei.

Astfel, așa cum a rezultat

din adresa părții vătămate, pentru recuperarea celor două credite, aceasta s-a înscris

în masa credală, și a recuperat parte din datorie prin vânzarea unor bunuri imobile.

În ceea ce privește bunul mobil în litigiu acesta a urmat a fi vândut la licitație

alături de alte bunuri, motiv pentru care nu s-a putut reține faptul că părții civile

i s-ar fi produs vreun prejudiciu, fapt esențial pentru reținerea infracțiunii de

înșelăciune.

Partea vătămată s-a adresat

instanței pentru recuperarea creditelor, având un titlu executoriu, astfel încât

aceasta nu a putut să obțină de două ori accesași sumă prin constituirea de parte

civilă. Mai mult decât atât după radierea acelei ipoteci partea vătămată a mai acordat

un credit inculpatului, fapt ce a arătat că aceasta nu a fost înșelată.

Instanța de apel și-a

însușit starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare

a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv

urmărire penală și judecată și din care a rezultat vinovăția inculpatului sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de participație improprie la fals intelectual, complicitate

la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals.

Astfel, la datele de 10

mai 2005 și 15 iunie 2005, SC D.T. SRL, prin administrator M.D., a încheiat două

contracte de credit în sumă de 2.000.000 RON, respectiv 600.000 RON, care au fost

garantate cu mai multe imobile situate în localitatea Ineu, aparținând atât SC

S. SA, cât și unor persoane fizice - în calitate de garanți ipotecari, printre care

și cu imobilul - clădire administrativă cu teren în suprafață de 976 m.p., situat

în localitatea Ineu, jud. Arad, proprietatea SC S. SA.

Deși creditele contractate

erau în derulare, la data de 14 septembrie 2005 inculpatul M.D. s-a prezentat la

Serviciul de Carte Funciară Ineu, a depus la registratură – la învinuita G.S., asistent

registrator în cadrului B.C.P.I. Ineu, cererea de radiere, prin care s-a solicitat

radierea ipotecilor de rangul I și II, constituite în favoarea Băncii Comerciale

C. SA, asupra imobilului mai sus menționat, precum și o adresă falsificată, având

nr. X din 07 septembrie 2005 și figurând ca fiind emisă de către Banca Comercială

C. Prin încheierea din 14 septembrie 2005 s-a dispus radierea dreptului de ipotecă

și interdicția.

Față de învinuiții P.B.

și G.S. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni

cu caracter administrativ sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de

art. 249 alin. (1) C. pen., iar față de făptuitorii G.F., C.H. și B.I. s-a dispus

neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de

art. 246 C. pen. raportat la art. 248

1

C. pen., art. 289 C. pen. și

art. 291 C. pen., procurorul apreciind că faptele nu există, astfel acțiunea penală

nu poate fi pusă în mișcare.

În cauză, s-a dovedit

faptul că adresa nr. X din 07 septembrie 2005 a fost falsificată, deoarece numărul

de ieșire al adresei este unul fictiv, neregăsindu-se în Registrul de corespondentă

al sucursalei, numărul de înregistrare fiind atribuit la data de 22 iunie 2005 SC

T.C. SRL, pentru cumpărare valută; capitalul social al Băncii Comerciale C. SA la

data de 07 septembrie 2005 era de 103.285.965,4 RON și nu de 915.602.678.000 RON,

acesta din urmă fiind valabil în perioada 31 august 2004-15 iunie 2005, prin urmare

antetul adresei nr. X nu a fost corect; iar conform raportului de constatare tehnico-științifică

din 03 aprilie 2008 a rezultat faptul că semnăturile, impresiunea ștampilei rotunde

și antetul adresei nr. X din 07 septembrie 2005 au fost contrafăcute, falsificarea

constând în transferul acestora, cu ajutorul mijloacelor electronice, pe suprafața

adresei, fiind exclus astfel ca C.H., B.I. și G.F. – angajați ai băncii să fi semnat

sau ștampilat personal această adresă.

Instanța de apel a înlăturat

apărările inculpatului referitoare la faptul că nu a știut că adresa a fost falsificată

și că dacă ar fi vrut să radieze ilegal vreo ipotecă și-ar fi salvat propria casă,

deoarece în condițiile în care nu a achitat întregul credit, inculpatul a cunoscut

faptul că acea adresă era falsă.

Faptele săvârșite de către

inculpat au fost dovedite prin declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor,

raportul de constatare tehnico-științifică, înscrisuri.

La individualizarea judiciară

a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.

pen., dispozițiile părții generale a C. pen., limitele speciale de pedeapsă, gradul

de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care

agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și

educativ al pedepsei a fost condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea

unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului

pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Ca măsură de constrângere,

pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv, și o finalitate de exemplaritate, ea

concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală

săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul

să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor

fapte penale.

În cauză, la individualizarea

pedepsei s-a avut în vedere caracterul grav al faptelor săvârșite, modalitatea de

comitere, dar și aspectele favorabile inculpatului precum lipsa antecedentelor penale,

motiv pentru care nu se impune aplicarea unei pedepse egale cu maximul special prevăzut

de lege așa cum a procedat prima instanță, inculpatul fiind infractor primar.

Astfel, raportat la gradul

de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea și împrejurările concrete

de comitere a acesteia, aplicarea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare a fost

justificată, raportat la dispozițiile art. 72 și 52 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea

de executare, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen.,

instanța de apel a constatat că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins

în această modalitate de executare.

La stabilirea pedepselor

accesorii instanța a aplicat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului

având în vedere faptul că într-o speță (cauza Hirst contra Regatului Unit nr. 2

din 06 octombrie 2005) Curtea a statuat că prin interzicerea dreptului de a alege

se încalcă prev. art. 3 al Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

De asemenea nu a interzis

nici dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., întrucât inculpatul nu s-a folosit

la săvârșirea infracțiunii în speță de o anumită funcție sau profesie.

În conformitate cu prev.

art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 C. pen.,

privind revocarea suspendării.

În ceea ce privește latura

civilă a procesului penal, având în vedere faptul că în cauză nu s-a făcut dovada

existenței vreunui prejudiciu, partea vătămată trecând la punerea în executare a

titlurilor executorii, cele două contracte de credit, instanța de apel va respinge

cererea privind constituirea de parte civilă și, pe cale de consecință, și solicitările

de repunere în situația anterioară în cartea funciară solicitate și prin motivele

de apel.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea de Apel Timișoara a respins

ca nefondat apelul declarat de partea vătămată Banca Comercială C. SA împotriva

sentinței penale nr. 303 din 21 iunie 2011 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul

nr. 3187/108/2010.

Potrivit art. 379

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva

aceleiași sentințe, a desființat sentința apelată și, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul

M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen.

Conform art. 31 alin.

(1) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 2 ani închisoare pentru

participație improprie la fals intelectual.

În baza de art. 26, raportat

la art. 290 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 1 an închisoare pentru

complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 teza

a II-a C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 1 an închisoare, pentru

uz de fals.

Întrucât cele trei infracțiuni

au fost săvârșite înainte de rămânerea definitivă a unei condamnări pentru vreuna

dintre ele, instanța a aplicat în cauză prevederile art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) C. pen., privind concursul de infracțiuni, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 luni închisoare

În baza art. 81 C.

pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani termen de

încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.

Potrivit art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe durata și în condițiile

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de

încercare.

Conform art. 348 C.

proc. pen., a anulat adresa falsificată nr. X din 07 septembrie 2005, ca fiind emisă

de Banca Comercială C. SA Sibiu - sucursala Arad.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm C. civ. a respins acțiunea civilă

formulată de partea civilă Banca Comercială C. SA.

Așa fiind, prin decizia

penală nr. 204/A din 09 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală,

în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul declarat

de partea vătămată Banca Comercială C. SA împotriva sentinței penale nr. 303 din

21 iunie 2011 a Tribunalului Arad pronunțată în Dosarul nr. 3187/108/2010.

Potrivit art. 379

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul M.D. împotriva

aceleiași sentințe.

A desființat sentința

apelată și, rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul

M.D. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2), C. pen.

În baza art. 31 alin.

(1) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 2 ani închisoare pentru

participație improprie la fals intelectual.

În baza de art. 26, raportat

la art. 290 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 1 an închisoare pentru

complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 291 teza

a II-a C. pen., a condamnat pe același inculpat la:

- 1 an închisoare, pentru

uz de fals.

În baza art. 33 lit.

a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului

în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 81 C.

pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani termen de

încercare stabilit potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind

revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Pe durata și în condițiile

art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepția dreptului de a alege.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de

încercare.

În baza art. 348 C.

proc. pen., a anulat adresa falsificată nr. X din 07 septembrie 2005, ca fiind emisă

de Banca Comercială C. SA - sucursala Arad.

În baza art. 14, art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm C. civ., a respins acțiunea civilă

formulată de partea civilă Banca Comercială C. SA.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., a obligat partea civilă apelantă la plata sumei de 100

RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în

sarcina acestuia.

III. Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

criticând-o ca nelegală prin prisma cazului de casare prev. de art. 385

9

pct.

17

2

C. proc. pen. și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și menținerea sentinței instanței de fond.

În dezvoltarea motivelor

de recurs s-a arătat că hotărârea este netemeinică, în cauză s-a produs o gravă

eroare de fapt, în mod greșit inculpatul M.D. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii

de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., întrucât din comportamentul inculpatului ulterior încheierii

celor două contracte, a rezultat cu certitudine că nu a fost de bună-credință în

momentul semnării acestora, mai exact a avut reprezentarea că societatea în numele

căreia a luat creditele nu-și va îndeplini obligațiile contractuale, în primul rând

restituirea sumelor împrumutate. Față de aceste aspecte s-a solicitat casarea dispozițiilor

din sentința atacată privind infracțiunea de înșelăciune și în rejudecare condamnarea

inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni la o pedeapsă cu închisoarea în

limitele prevăzute de lege, care urmează a fi contopită cu celelalte pedepse aplicate

pentru celelalte trei infracțiuni, urmând a fi admisă și acțiunea civilă exercitată

în cauză.

Examinând actele și lucrările

dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat și de cazul

de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., întrucât acest motiv

de casare în realitate este incident în ipoteza „când s-a comis o eroare gravă de

fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare” și nu

cel indicat de procuror în motivele sale scrise de critică – Înalta Curte, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că recursul de față

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara se privește ca fondat

și urmează a fi admis ca atare în baza disp. art. 385

15

pct. 2 lit.

d) teza I C. proc. pen.

Aceasta, întrucât cu titlu

de premiză se are în vedere că incidența sus-menționatului caz de casare prev. de

art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., presupune cu necesitate existența unei

contradicții esențiale, intrinseci, necontroversate și manifeste între actele, lucrările

și probele dosarului și soluția de achitare a intimatului-inculpat M.D. dispusă

în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul comiterii infracțiunii de înșelăciune.

Se reține că, în esență,

motivarea acestei soluții pronunțate de către instanța de apel a fost că părțile

(deci și inculpatul-intimat M.D.), au fost de bună-credință cu prilejul încheierii

celor două contracte de credit și pe de altă parte că părții civile nu i s-ar fi

produs niciun prejudiciu.

În propriul demers analitic,

Înalta Curte are în vedere că în raport de situația de fapt a speței de față din

comportamentul inculpatului ulterior încheierii celor două contracte rezultă cu

certitudine că acesta nu a fost de bună-credință în momentul semnării contractelor

și a avut reprezentarea că societatea în numele căreia a luat creditele nu-și va

îndeplini obligațiile contractuale, în primul rând restituirea sumelor împrumutate.

Prin contractul de credit

din 10 mai 2005, Banca Comercială C. SA a creditat SC D.T. SRL Ineu reprezentată

de inculpatul nominalizat în calitate de administrator cu sume de 1 miliard ROL,

iar prin actul adițional s-a suplimentat linia de credit linia până la 20 miliarde

ROL (2.000.000 RON).

Ulterior, prin contractul

de credit din 15 iunie 2005, partea civilă sus-menționată a creditat din nou aceiași

societate cu suma de 6 miliarde ROL.

Ambele credite au fost

garantate cu mai multe bunuri imobile și mobile, printre acestea și imobilul situat

în Ineu, jud. Arad, constând în clădire administrativă cu teren în suprafață de

976 m.p., proprietatea SC S. SA (societate la care era asociată SC D.T. SRL). Asupra

acestui imobil s-a instituit o ipotecă de gradul I pentru garantarea primului credit

acordat și o ipotecă de gradul II pentru cel de-al doilea credit, ambele ipoteci

fiind înscrise pentru a garanta suma împrumutată, dobânzile stabilite precum și

toate costurile aferente creditelor (dobânzi penalizatoare, penalități, comisioane).

În ambele contracte valoarea imobilului ipotecat a fost evaluată la 163.729 euro

conform raportului de evaluare din 12 martie 2005 anexat la contractele de credit.

Un prim aspect relevant

cu privire la reaua-credință a inculpatului intimat nominalizat este faptul că societatea

pe care a reprezentat-o nu a plătit nicio rată din cele stabilite prin contracte,

deci nu a restituit de bună-voie nimic din valoarea creditului.

Conform celor două contracte,

societatea împrumutată avea, printre altele și următoarele obligații contractuale:

să asigure bunurile aduse în garanție pe toată durata creditării, să aducă la cunoștință

băncii modificările apărute în situația garanțiilor, iar până la rambursarea integrală

a liniei de credit și a costurilor aferente să păstreze și să nu înstrăineze garanțiile

care au stat la baza acordării împrumutului.

Cu toate acestea inculpatul-intimat

M.D. nu numai că nu și-a îndeplinit obligațiile luate în numele societății, ci chiar

a adus creditorul în situația de a nu mai avea două garanții ce au stat la baza

acordării creditului prin înlăturarea ipotecilor indicate care s-a realizat în baza

adresei falsificate pe care inculpatul a depus-o la Serviciul de Carte Funciară

Ineu.

Concomitent, Înalta Curte

are în vedere că în mod justificat apărarea inculpatului, constând în aceea că ar

fi fost în eroare de fapt, a fost înlăturată de ambele instanțe (atât cea de fond,

cât și cea de apel) fiind evident că inculpatul știa că nu au fost restituite creditele,

deci banca nu ar fi emis o astfel de adresă de ridicare a ipotecilor care nu corespundea

adevărului. De altfel, inculpatul-intimat a fost condamnat pentru infracțiunile

de fals pentru care a fost trimis în judecată.

Relevantă pentru poziția

subiectivă a inculpatului-intimat M.D. în momentele încheierii și ale executării

contractelor de credit este și situația bunurilor mobile asupra cărora s-a constituit

o garanție reală fără deposedare, bunuri aparținând societății debitoare sus-indicate

- acestea fiind precizate în anexele la contracte și conform adresei emise de Banca

Comercială C. SA și adresei E. SPRL, dar, ulterior începerii procedurii falimentului

prin sentința comercială nr. 2394 din 23 octombrie 2006 a Tribunalului Arad nu au

fost identificate.

La aproximativ un an de

la încheierea contractelor, prin încheierea nr. 1572 din 26 iunie 2006 pronunțată

în Dosarul nr. 3630/2006 al Tribunalului Arad s-a deschis procedura insolvenței

SC S. SA, iar la data de 23 octombrie 2006 s-a început procedura falimentului.

După declanșarea procedurii,

conform adresei de la dosarul Tribunalului Arad inculpatul nominalizat, în calitate

de administrator al societății nu a predat actele lichidatorului numit de către

instanță.

În fine, o parte din suma

restantă a fost recuperată prin vânzarea unor bunuri imobile prin intermediul lichidatorului,

iar imobilul la care se referea adresa falsificată folosită de către inculpat, după

radierea celor două ipoteci, a fost ipotecat din nou. Prin încheierea din 15

septembrie 2005 s-a înscris în cartea funciară, o ipotecă în favoarea Băncii T.

SA - Sucursala Arad, pentru a garanta suma de 470.000 RON, plus dobânda aferentă

de 15,25% pe an și orice alte cheltuieli decurgând din recuperarea sumelor datorate

și a cheltuielilor de judecată, inclusiv cele decurgând din procedurile de executare

silită (vezi extrasul de carte funciară din data de 12 octombrie 2006).

Se conchide că Banca T.,

fiind terț creditor ipotecar de bună-credință, diminuarea garanțiilor acesteia nu

era posibilă și în această situație partea civilă Banca Comercială C. se află în

imposibilitatea de a valorifica imobilul ce a constituit una din principalele garanții

ale creditelor acordate.

Contravaloarea acelui

imobil de care a fost privată partea vătămată deja indicată prin radierea nelegală

a celor două ipoteci reprezintă prejudiciul care a fost creat efectiv prin infracțiunea

de înșelăciune comisă de către inculpatul-intimat M.D.

În consecință, rezultă

fără echivoc în planul încadrării juridice că faptele inculpatului expuse mai sus

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzute de

art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

având în vedere că inculpatul a menținut în eroare partea vătămată (Banca

Comercială C. SA), cu prilejul executării celor două contracte de credit, menținere

realizată în așa fel încât fără a fi în eroare cu privire la situația juridică a

bunului imobil ce a constituit o garanție a acordării creditelor, banca nu și-ar

fi îndeplinit obligațiile contractuale în condițiile stipulate. Infracțiunea imputată

a fost comisă de către inculpatul-intimat în scopul de a obține un folos material

injust și a avut ca urmare imediată pricinuirea unei pagube în cuantum mai mare

de 200.000 RON.

Așa fiind, urmează a se

admite recursul de față declarat de procuror și a se casa în totalitate decizia

recurată și, în parte sentința nr. 303 din 21 iunie 2011 a instanței de fond a Tribunalului

Arad și, în consecință, a se dispune condamnarea inculpatului M.D. pentru comiterea

infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1),

(2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin conformare la criteriile

legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen. și având în vedere

pericolul social concret al infracțiunilor comise, mecanismul de săvârșire al acestora,

precum și datele care circumstanțiază persoana intimatului-inculpat M.D., ce nu

are antecedente penale, este divorțat, are studii medii și care generează în consecință

reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. și art. 74

alin. (2) C. pen. cu efectul reducerii pedepselor principale aplicate în sensul

disp. art. 76 C. pen., Înalta Curte va dispune descontopirea pedepsei rezultante

de 10 ani închisoare în pedepsele componente și va reduce pedepsele principale aplicate

prin hotărârea instanței de fond în mod corespunzător și subsumat atingerii scopurilor

și finalităților definite prin disp. art. 52 C. pen.

Urmează ca în baza

art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. să se contopească pedepsele nou aplicate

și, în final, intimatul-inculpat M.D. va executa pedeapsa cea mai grea rezultantă

de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Între aceste limite urmează

a se menține celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

Urmează ca sumele de bani

cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat

de procuror să rămână în sarcina statului.

Urmează ca onorariul parțial

pentru apărătorul din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul-inculpat

M.D. în sumă de 100 RON să se suporte din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr.

204/A din 09 decembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe

intimatul-inculpat M.D.

Casează, în totalitate,

decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 303 din 21 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul Arad, secția penală și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa

rezultantă de 10 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 10 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe o perioadă

de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215

alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 31 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani închisoare pentru

complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută

de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.;

- 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen.,

pe care le repune în individualitatea lor.

Face aplicarea art. 74,

76 C. pen. și reduce pedepsele principale aplicate după cum urmează:

- de la 10 ani închisoare

la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen.;

- de la 5 ani închisoare

la 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prevăzută

de art. 31 alin. (1) C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) C. pen.;

- de la 2 ani închisoare

la 2 luni închisoare pentru complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub

semnătură privată prevăzută de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.;

- de la 2 ani închisoare

la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de

art. 291 teza a II-a C. pen.

În baza art. 33, 34

C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Face aplicarea art. 71,

64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare

pedeapsă principală și pe lângă rezultantă.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței penale.

Onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales pentru intimatul-inculpat

M.D., în sumă de 100 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare

ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie

2012.