ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 322 din 23 august 2012 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul P.D. la: - 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005; - 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 291 C. pen. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe care s-a dispus ca acesta să o execute fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale pe durata a 2 ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen. privind dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale. În baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și pedepsei accesorii aplicate inculpatului și s-a fixat termen de încercare pentru acesta, de 4 ani. În baza art. 359 C. proc. pen.

s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal și a fost obligat inculpatul în solidar cu SC C.P. SRL, reprezentată de SC A.M.L.

IPURL, în calitate de lichidator, să plătească acesteia suma 193.422 RON reprezentând TVA - 55.392 RON, penalități și majorări de întârziere la acesta, până la data de 18 ianuarie 2011 și impozit pe profit - 65.778 RON, penalități și majorări de întârziere până la data de 18 ianuarie 2011, la care se adaugă și dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere calculate din 18 ianuarie 2011 și până la achitarea integrală a debitului. A fost respinsă acțiunea civilă formulată în cauză de lichidatorul SC A.M.L. IPURL. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus ca o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: În data de 24 iulie 2008, soția inculpatului P.D., P.R., a înființat societatea C.P. SRL cu sediul social în localitatea Ș.. Aceasta, fiind asociatul unic al societății comerciale înființate, a încredințat soțului său, inculpatul, funcția de administrator al societății. În această calitate și în numele SC C.P. SRL, în perioada 1 aprilie - 31 mai 2009, inculpatul P.D. a achiziționat cantitatea de 346.200 kg legume, cartofi și ceapă de la furnizori din spațiul intracomunitar, respectiv din Franța, Belgia și Germania, potrivit CMR-urilor aflate la dosar, legume pe care le-a revândut unor societăți comerciale române, SC S.S.T. SRL, SC S.F.

SRL etc. dar și unor persoane fizice. A fost singura perioadă, de la înființare, în care societatea SC C.P. SRL a desfășurat activitate. Anterior termenului de depunere a declarației privind TVA pentru operațiunile comerciale desfășurate de SC C.P.

SRL în trimestrul II al anului 2009, în care inculpatul în calitate de administrator al societății a derulat operațiunile comerciale de import descrise, respectiv la data de 27 mai 2009, pentru a se sustrage de la plata TVA, dar și a impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru operațiunile comerciale desfășurate, dar și pentru a împiedica efectuarea controlului fiscal și identificare acestor datorii ale societății către stat, inculpatul l-a identificat pe martorul I.I., persoană fără adăpost și cu o situație materială precară, consumator de băuturi alcoolice, și care a acceptat, în schimbul sumei de 300 RON, semnarea unor documente în fața Notarului Public A.V., fără a înțelege semnificația acestora, inculpatul cesionând societatea martorului, care fără să știe a devenit asociat unic și administrator al societății SC C.P.

SRL, semnatar al contractului de comodat pentru un imobil, noul sediu al societății, cu un comodant decedat și al procesului-verbal de predare-primire al documentelor contabile ale societății, pe care însă nu le-a primit. În acest mod, inculpatul a încercat să sustragă societatea de la plata obligațiilor fiscale către stat și să împiedice efectuarea vreunui control fiscal. În acest scop, inculpatul, însoțit de încă un bărbat care a rămas neidentificat, l-au condus pe martorul I.I. în data de 27 mai 2009 la sediul BNP A.V., unde a semnat o declarație pentru calitatea de administrator al unei societăți și un act de legalizare a semnăturii și contractul cu avocatul Ș.I.L. pentru ca aceasta să facă demersurile necesare la Oficiul Registrului Comerțului, în numele martorului.

Martorul I.I. a semnat și Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2009 a SC C.P. SRL prin care devenea asociat unic și administrator al societății și se modifica sediul social al acesteia în localitatea Ș.Ș., jud. Arad, sediu stabilit în baza contractului de comodat semnat de I.I. în calitate de comodatar și M.C. în calitate de comodant, la data de 30 mai 2009, dată la care comodantul era decedat, neputându-se stabili cine a falsificat acest contract semnând în locul comodantului. Martorul I.I. a mai semnat procesul-verbal de predare-primire a documentelor contabile ale societății, inclusiv arhiva electronică, datat 05 iunie 2009, iar după ce a devenit administratorul societății, fără a-și cunoaște această calitate, martorul nu a desfășurat vreo operațiune comercială.

Procedura de înscriere a martorului I.I. în calitate de asociat unic și administrator al SC C.P. SRL s-a finalizat la data de 17 iunie 2009. În data de 18 iunie 2009, inculpatul s-a prezentat la Garda Financiară Arad pentru a se "interesa" de situația fiscală a SC C.P. SRL, ceea ce a determinat ulterior un control la noul sediu al SC C.P. SRL, situat în localitatea Ș.Ș., jud.Arad, ocazie cu care s-a constatat că nu există un astfel de sediu, la adresa menționată fiind un teren viran. Garda Financiară Arad, constatând declararea fictivă a sediului, după ascultarea inculpatului la data de 18 iunie 2009 dar și a martorului I.I., la data de 22 iunie 2009, a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în vederea efectuării cercetărilor.

Fapta inculpatului P.D., de a determina pe martorul I.I. să semneze, fără să cunoască semnificația lor, documentele de cedare a societății comerciale C.P. SRL și de declarare a sediului fictiv al acesteia, cu intenția de a împiedica efectuarea controlului fiscal și stabilirea obligațiilor fiscale ale societății pentru operațiunile comerciale pe care inculpatul le-a desfășurat în cadrul acestei societăți, întrunește elementele constitutive ale participației improprii la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, și pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani. Inculpatul a recunoscut desfășurarea operațiunilor comerciale și cedarea societății, dar nu a recunoscut intenția sa în ascunderea obligațiilor fiscale și nici în împiedicarea efectuării controlului fiscal.

Intenția sa și cedarea fictivă a societății cu scopul menționat a rezultat din declarațiile martorului I.I., din declarațiile inculpatului, ale celorlalți martori și din înscrisurile depuse la dosar după cum urmează. La data de 18 iunie 2009, când s-a prezentat din proprie inițiativă la sediul organului fiscal, inculpatul a precizat în Nota explicativă adresată Gărzii financiare, la întrebarea "Precizați împrejurările și motivele pentru care părțile sociale ale SC C.P. SRL au fost cesionate către numitul I.I.": "în perioada aproximativ 10 - 15 mai 2009 (...) i-am vândut la d-l I.I.

cartofi, fără să-mi amintesc cantitatea (...) și pe care eu îl cunoșteam de mult timp din cartierul Confecții (...) acesta a afirmat că intenționează să-și deschidă firmă pentru a face importuri directe la care eu i-am zis că întrucât în familie avem și altă firmă oricum vreau s-o vând pe aceasta". Inculpatul a relatat în continuare despre predarea documentelor contabile în data de 05 iunie 2009, despre societățile sau persoanele cărora le-a vândut legumele etc. La data de 22 iunie 2009 a fost identificat I.I., care, în nota explicativă dată Gărzii Financiare Arad, a declarat că a fost racolat de doi indivizi în Piața Catedralei din municipiul Arad, în timp ce consuma băuturi alcoolice și care i-au spus că-l vor angaja lăcătuș mecanic și l-au condus la un notar și un avocat, unde a semnat diverse acte, crezând că sunt cele necesare angajării, că i s-a promis suma de 300 RON dar i s-au dat doar 130 RON.

La data de 03 februarie 2010 inculpatul, în fața organelor de cercetare penală și-a modificat declarația și a arătat că a desfășurat operațiunile comerciale menționate, că a importat legume pe care le-a vândut în proporție de 90% către S.S.T. SRL, că doar 10% din cantitatea de legume au fost vândute direct de la sediul societății din localitatea Ș., că pentru o parte din sumă datorată de S.S.T. SRL, 36.000 RON, aceștia au emis o filă CEC și că introducând-o la plată a fost refuzată pentru lipsă de disponibil în cont, motiv pentru care a căutat o firmă de recuperare. Inculpatul a precizat că din ziar a identificat o "doamnă" pe care a contactat-o, și care a afirmat că îi va recupera datoria firmei din București, dar și contravaloarea unui camion de legume care nu a mai ajuns la destinație, că ulterior acestei discuții, respectiv pe 15 mai, doamna în cauză l-a contactat și i-a propus să cesioneze societatea către I.I.

Așadar, inculpatul nu-l mai cunoștea pe I.I., nu a mai făcut comerț cu acesta și nici nu s-a mai oferit să-i cedeze societatea, pentru că el mai avea societăți comerciale așa cum a menționat anterior. I.I., ascultat și el de organele de cercetare penală și-a menținut declarația dată în fața reprezentanților Gărzii Financiare, cu o singură deosebire, respectiv l-a recunoscut pe inculpat ca fiind unul dintre cei doi bărbați care l-au racolat și pentru care a semnat documente. Deosebirea a fost însă justificată pentru că, recunoașterea inculpatului în fața lucrătorilor poliției s-a făcut de martor după fotografia prezentată, iar lucrătorii Gărzii Financiare Arad l-au întrebat numai cu privire la numele inculpatului, nume pe care desigur nu îl cunoștea.

În declarația de inculpat, P.D. a păstrat declarația dată anterior în fața lucrătorilor poliției, arătând că soția sa s-a prezentat la notar cu I.I. pentru a semna actele de cesiune ale societății. În fața instanței inculpatul a declarat că pentru recuperarea unei creanțe de 18000 RON pe care SC S.S.T. Trading SRL o avea către SC C.P. SRL și pentru că soția sa se îmbolnăvise, au hotărât să găsească un recuperator de creanțe, căutând după data de 20 mai 2009 un recuperator, că au găsit în ziar numele unei firme de recuperare pe care au contactat-o telefonic, cunoscând-o astfel pe doamna C.M., care le-a propus să cedeze societatea, că după o săptămână de la discuții și înmânarea actelor de cesiune aceasta a venit cu toate actele necesare cesionării la domiciliul lor, iar soția sa, care avea piciorul rupt în acea perioadă, le-a semnat, ocazie cu care au fost predate și documentele contabile ale societății.

P.R., ascultată în calitate de martor în cursul urmăririi penale, a arătat că a hotărât să cedeze societatea pentru că o firmă din București a achitat marfa cu o filă CEC care nu a fost achitată și societatea a intrat în "colaps financiar", că soțul său s-a ocupat de actele de cesionare ale firmei și că a solicitat noului administrator să mute sediul social al firmei, iar în fața instanței a relatat despre același motiv de cedare a societății, imposibilitatea recuperării creanței și despre C.M. Declarațiile inculpatului și martorului P.R., soția sa, sunt rezultatul unor înțelegeri între aceștia, și nu au putut fi reținute de instanță, cei doi declarând despre doamna "C.M.", imposibil de identificat, doar în fața instanței, în cursul urmăririi penale cei doi neindicând vreo astfel de persoană care s-ar fi ocupat de cedarea societății.

Dimpotrivă, inculpatul a arătat inițial că îl cunoștea pe I.I., ulterior că "o doamnă" contactată printr-un număr de telefon din ziar i l-a prezentat, pentru ca în fața instanței să indice și un nume și prenume pentru doamna menționată. Declarațiile inculpatei P.R. s-au modificat în același mod, soțul ei s-a ocupat de acte, în cursul urmăririi penale, și doamna C.M. în cursul cercetării judecătorești. Cei doi și-au modificat declarația fiind evident că I.I., persoană fără adăpost, consumator de alcool, vizibil incapabil să se ocupe de o societate sau de recuperarea creanțelor, nu putea constitui o scuză pentru cedarea societății. Cei doi au indicat și același motiv de cesiune, imposibilitatea recuperării creanței rezultate din plata unei cantități de legume de către S.S.T.

SRL cu o filă CEC fără acoperire. Analizând și acest motiv instanța de fond a reținut că nu este real, potrivit copiei depuse de inculpat la dosarul cauzei, pentru că fila CEC în cauză a fost emisă pentru suma de 344010 RON la data de 29 mai 2009, introdusă la plată la data de 29 mai 2009 și achitată parțial pentru suma de 1578,15 RON la data de 01 iunie 2009, evident inculpatului care a și introdus-o la plată, societatea fiind cesionată prin hotărârea din 30 mai 2009, ulterior prezentării la plată și procesul-verbal de predare-primire al documentelor contabile, în care se menționează și această filă CEC, fiind încheiat cu data de 05 iunie 2009. I.I. a fost condus la notar de inculpat la data de 27 mai 2009, iar inculpatul a introdus la plată fila CEC la data de 29 mai 2009, cele două date fiind atestate de notar și reprezentanții băncii.

Inculpatul nu a predat niciodată actele contabile martorului I.I., procesul-verbal fiind unul fictiv semnat de I.I. la data racolării sale, 27 mai 2009, dată la care a semnat toate celelalte documente privind societatea C.P. SRL, aspect ce rezultă și din conținutul procesului-verbal de predare-primire, în care se menționează predarea filei CEC refuzată la plată la data de 03 iunie 2009. Întocmirea anterioară a procesului-verbal, a condus la indicarea unei date eronate de refuzului la plată efectuat în 01 iunie 2009. Nici susținerea privind comercializarea a 90% din legumele importate către S.S.T. SRL nu este reală, în cauză fiind identificați doi dintre transportatori care au indicat ca destinație și loc de descărcare a transportului sediul din loc.

Ș. al SC C.P. SRL. Contabila societății a predat actele contabile la data de 30 mai 2009, potrivit notificării existente la dosar, fără a exista vreo verificare anterioară a acestor documente, în vederea stabilirii activului și pasivului societății de către cineva, fapt ce demonstrează lipsa vreunei discuții privind remedierea situației societății. Intenția inculpatului de a se sustrage îndeplinirii obligațiilor fiscale este singura care putea fi atinsă prin cesionarea societății către o persoană fără adăpost, mutarea sediului societății pe un teren viran, semnarea unor documente fictive de predare a contabilității, acesta încercând în acest mod să înlăture obligația sa de prezentare a documentelor contabile și stabilirea operațiunilor comerciale efectuate de către organele fiscale.

Firma de recuperări creanțe, ar trebui să se admită că a acceptat să preia creanța de 18.000 RON pentru a achita obligațiile fiscale ale societății mai mari de 100.000 RON. Fapta inculpatului de a determina cu intenție pe I.I. să semneze un contract de comodat fictiv, comodantul fiind decedat, și să-l înainteze avocatului în vederea stabilirii sediului fictiv al unei societăți comerciale, întrunește elementele constitutive ale participației improprii la săvârșirea infracțiunii de uz de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 291 C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani. În cauză nu s-a putut identifica persoana care a falsificat acest înscris, extrasul de carte funciară fiind obținut de o societate de intermediere a imobilelor cărora li s-a adresat mandatarul comodantului M.C., martorul B.G., pentru vânzarea imobilului în cauză.

Conform declarației administratorului societății care a obținut acest extras de carte funciară în data de 29 mai 2009, copii ale extrasului au fost înmânate mai multor persoane care s-au interesat de respectivul teren. A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 193.422 RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin sustragerea de la plata TVA și impozit pe profit corespunzător sumelor obținute din operațiunile comerciale cu cantitatea de 346.200 kg legume, dar și penalitățile și majorările la acestea. Reținând vinovăția inculpatului în cesionarea fictivă a societății, declararea sediului fictiv în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, instanța a constatat că acestuia îi revine și obligația de reparare a acestui prejudiciu, obligație care însă revine și SC C.P.

SRL în numele căreia a desfășurat aceste operațiuni comerciale și pentru care avea obligații fiscale și în consecință a admis acțiunea părții civile. Cât privește cuantumul daunelor indicat în acțiunea civilă, instanța a constatat că acestea sunt corecte, ele neputând fi stabilite decât prin estimare, în condițiile în care documentele contabile nu au putut fi identificate, iar estimarea s-a făcut la un preț minim de 1 RON/kg. Așa fiind, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente SC C.P.

SRL să plătească acesteia suma de 193.422 RON reprezentând TVA - 55.392 RON, penalități și majorări de întârziere până la data de 18 ianuarie 2011 - în suma de 8309 RON respectiv 23.818 RON, și impozit pe profit - 65.778 RON, penalități și majorări de întârziere calculate până la data de 18 ianuarie 2011, în sumă de 9867 RON respectiv 30.258 RON, la care se vor adăuga și dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere calculate în continuare, din 18 ianuarie 2011 și până la achitarea integrală a debitului, și a respins restul pretențiilor părții civile. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul P.D. și partea civilă D.G.F.P. Arad în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În motivarea apelului declarat de inculpat s-a solicitat admiterea acestuia și procedând la o nouă judecată, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. și exonerarea de la răspunderea civilă, întrucât probațiunea administrată nu duce la concluzia implicării inculpatului în comiterea vreunei infracțiuni, condamnarea inculpatului de către prima instanță bazându-se pe o stare de fapt ce nu rezultă din probe, interpretarea probelor fiind vădit nelegală, fiind înfrânte principiile oralității, contradictorialității, cât și a nemijlocirii, martorul principal I.I. nefiind audiat de către instanță în mod direct. În motivarea apelului formulat de către partea civilă s-a arătat că instanța de fond, în mod eronat, a reținut că suma de 55.392 RON a reprezentat TVA, aceasta reprezentând impozit pe profit, iar suma de 65.778 RON reprezintă TVA și nu impozit pe profit cum eronat a reținut Tribunalul Arad.

Hotărârea primei instanțe a mai fost criticată și sub aspectul neinstituirii măsurilor asigurătorii, respectiv a popririi asigurătorii și a sechestrului asigurător asupra conturilor și bunurilor inculpatului și a părții responsabile civilmente. Prin Decizia penală nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a admis apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscale împotriva aceleiași hotărâri, s-a desființat Sentința penală nr. 322 din 23 august 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 6286/108/2011 în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând: În temeiul art. 346 C. proc.

pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.P. SRL reprezentată de lichidator SC A.M.L.

IPURL să plătească părții civile suma de 55.392 RON cu titlu de impozit pe profit suplimentar; de 23.818 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente calculate până la data de 18 ianuarie 2011; de 8.309 RON penalități de întârziere aferente calculate până la data de 18 ianuarie 2011; precum și majorările și penalitățile de întârziere aferente sumei de 55.392 RON calculate din 18 ianuarie 2011 și până la achitarea integrală a acesteia; suma de 65.778 RON cu titlu de TVA suplimentară; de 30.258 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente acesteia, calculate până la data de 18 ianuarie 2011; de 9.867 RON penalități de întârziere aferente calculate până la data de 18 ianuarie 2011 precum și majorările și penalitățile de întârziere aferente sumei de 65.778 RON calculate din 18 ianuarie 2011 și până la achitarea integrală a acesteia.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și art. 381 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului și părții responsabile civilmente SC C.P. SRL până la concurența sumei de 193.422 RON. S-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. S-au menținut în rest dispozițiile hotărârii penale atacate. Instanța de prim control judiciar a reținut că starea de fapt dedusă judecății a fost corect stabilită. Astfel, inculpatul P.D. în calitate de administrator al SC C.P.

SRL, în perioada aprilie - mai 2009 a achiziționat cantitatea de 346.200 kg legume, în speță cartofi și ceapă, de la furnizori din spațiul intracomunitar, pe care le-a revândut unor societăți comerciale din România, precum și unor persoane fizice, iar anterior termenului de depunere a declarației de TVA pentru aceste operațiuni comerciale, în vederea sustragerii de la plata TVA și a impozitului pe profit datorat bugetului de stat, dar și în vederea împiedicării efectuării controlului fiscal, inculpatul a identificat pe martorul I.I., persoană fără adăpost, cu o situație materială precară, dar și consumator de băuturi alcoolice, care a acceptat în schimbul unei sume de bani modice, semnarea unor documente în fața notarului public V.A., fără însă a înțelege semnificația acestora, în fapt, inculpatul procedând la cesionarea societății C.P.

SRL acestui martor, care fără să știe a devenit asociat unic și administrator al acestei societăți, semnatar al unui contract de comodat pentru un imobil, reprezentând noul sediu al societății, dar și al procesului-verbal de predare-primire a documentelor contabile ale societății, pe care însă nu le-a primit. Din verificările efectuate de către Garda Financiară Arad la noul sediu al SC C.P. SRL, situată în loc. Ș.Ș. județul Arad, s-a constatat că nu există un sediu real, la adresa menționată fiind un teren viran. Pe parcursul procesului penal inculpatul nu a recunoscut decât desfășurarea operațiunilor comerciale, precum și cedarea societății, dar nu și intenția sa în ascunderea obligațiilor fiscale, respectiv împiedicarea efectuării controlului fiscal sau modalitatea de racolare a martorului I.I.

Martorul I.I. a fost ascultat în etapa apelului, în mod nemijlocit de către instanța de apel fiind astfel înlăturată critica adusă că Tribunalul Arad nu a respectat principiul contradictorialității, nemijlocirii, oralității, referindu-se la neaudierea de către instanță în mod direct a acestui martor. Din declarația acestui martor a rezultat că a fost racolat de către inculpat prin intermediul a două persoane, în zona Catedralei din mun. Arad, care i-au promis că va fi angajat la o societate comercială în calitate de lăcătuș, iar în schimbul unei sume de bani simbolice, o sticlă de băutură și o țigară, martorul a fost de acord să semneze niște documente la notarul public V.A. din Arad, martorul având reprezentarea că semnează documentele legate de angajarea sa, acesta de fapt a semnat documentele de preluare a societății inculpatului, procesul-verbal de predare-primire a contabilității, martorul neavând cunoștință că în drept a preluat societatea C.P.

SRL, prin declarația martorului confirmându-se starea de fapt reținută de instanța de fond. Din coroborarea întregului material probator existent în cauză este evident că prin acest demers inculpatul P.D. a avut intenția de a eluda legea fiscală, pentru a evita plata TVA și a impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru operațiunile comerciale desfășurate, care au fost de mare amploare, într-o perioadă scurtă, în vederea dobândirii unui câștig, dar în același timp debarasarea de firma pe care o administra - SC C.P. SRL Ș., pentru a scăpa de controalele Gărzii Financiare Arad și care urmau să îl urmărească în vederea plății sumelor reprezentând TVA și impozit pe profit.

Inculpatul pe parcursul procesului penal a încercat să explice situația sa prezentând mai multe variante în legătură cu înstrăinarea societății comerciale C.P., invocând numele unei doamne C.M., respectiv existența unei firme de recuperări creanțe, însă pe parcursul procesului penal nu a putut fi identificată această persoană și nici societatea de recuperări creanțe invocată, rezultând astfel nesinceritatea inculpatului cu privire la obiectul cauzei. Se poate observa în mod clar că intenția inculpatului a fost de a se sustrage îndeplinirii obligațiilor fiscale, în acest scop fiind cesionată societatea C.P. către o persoană fără adăpost, mutarea sediului societății la o adresă unde exista un teren viran, respectiv au fost semnate documente fictive de predare a contabilității, încercând în acest mod să înlăture obligația de prezentare a documentelor contabile și stabilirea operațiunilor comerciale efectuate de către organele fiscale.

Din coroborarea tuturor probelor aflate la dosarul cauzei, cu toate că inculpatul a negat cu vehemență săvârșirea vreunei infracțiuni, acesta solicitând achitarea sa în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a rezultat fără dubiu vinovăția inculpatului P.D. cu privire la existența celor două infracțiuni arătate mai sus, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față. În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracțiunilor, modalitatea și împrejurările comiterii faptelor, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are antecedente penale, dar nici nu a recunoscut săvârșirea faptelor, astfel că, pedepsele de 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 31 C. pen.

raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, respectiv de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 291 C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare, sunt de natură să conducă la reeducarea inculpatului. Cu privire la modalitatea de executare a pedepselor în mod judicios s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. cu privire la cuantumul concret al pedepsei, lipsa antecedentelor penale, dar și existența convingerii instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, astfel că în mod judicios s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Cu privire la latura civilă a cauzei în mod corect s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului, în solidar cu SC C.P.

SRL să plătească suma de 193.422 RON părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad, la care se adaugă accesoriile până la plata integrală a debitului principal, întrucât în speță a fost reținută vinovăția inculpatului la cesionarea fictivă a societății, declararea sediului fictiv în scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, astfel că inculpatului precum și părții responsabile civilmente SC C.P. SRL îi revin obligațiile de reparare a prejudiciului, care a fost calculat de organele fiscale prin estimare, în condițiile în care documentele contabile nu au putut fi identificate.

S-a constatat că în mod greșit au fost inversate cifrele reprezentând TVA, respectiv impozit pe profit, în mod corect suma de 55.392 RON reprezentând impozit pe profit suplimentar, iar suma de 65.778 RON reprezintă TVA suplimentar, astfel că instanța de apel a corectat această eroare pentru o acuratețe a soluționării laturii civile, cu toate că suma globală a fost corect individualizată, sume la care au fost acordate și accesoriile calculate la debitul principal. Cealaltă critică a părții civile D.G.F.P. Arad în reprezentarea A.N.A.F. a fost aceea că, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea de luare a măsurilor asigurătorii, neluând măsura instituirii sechestrului sau a popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului și ale părții responsabile civilmente.

Din probele dosarului rezultă că prejudiciul care urmează a fi recuperat este unul considerabil, respectiv de 193.422 RON la care se adaugă accesoriile calculate până la achitarea integrală a debitului (penalități, dobânzi), astfel că în opinia instanței de apel în vederea recuperării prejudiciului se impune luarea unor măsuri asigurătorii, mai precis instituirea sechestrului asigurător și a popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului P.D. precum și ale părții responsabile civilmente SC C.P. SRL până la concurența sumei de 193.422 RON, acesta măsuri urmând a fi puse în executare de organele proprii de executare ale părții civile D.G.F.P. Arad. Împotriva Deciziei penale nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în termen legal a declarat recurs inculpatul P.D., criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale, apreciind că faptele sale nu sunt prevăzute de legea penală.

În motivarea recursului se arată de către inculpat că instanțele de judecată nu au depus diligențe pentru a o identifica și audia pe numita C.M., ce avea calitatea de reprezentant al unei societăți de recuperare a creanțelor, iar declarațiile martorului I.I. sunt nuanțate în ceea ce privește modalitatea de preluare a societății. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe disp.art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Recursul este nefondat. Potrivit art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Pentru a fi aplicabile dispozițiile legale menționate este necesar ca starea de fapt reținută prin hotărârea atacată să fie contrară actelor și probelor dosarului, respectiv să existe o contradicție vădită, esențială între ceea ce rezultă din actele dosarului și ceea ce reține instanța.

Pentru a constitui caz de casare, această eroare de fapt trebuie să fi influențat hotărâtor asupra soluției cauzei, respectiv să conducă la adoptarea unei soluții de condamnare în loc de achitare sau invers. În speță, dispozițiile legale invocate de recurent nu sunt incidente, din probele administrate în cauză rezultând că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. În fapt, inculpatul l-a determinat pe martorul I.I. să semneze documentele de cedare a societății comerciale SC C.P. SRL și de declarare a sediului fictiv al acesteia, fără ca martorul să cunoască semnificația documentelor pe care le semnează, cu intenția de a împiedica efectuarea controlului fiscal și stabilirea obligațiilor fiscale ale societății pentru operațiunile comerciale pe care inculpatul le-a desfășurat în cadrul societății.

Totodată, inculpatul l-a determinat pe martorul I.I. să semneze un contract de comodat fictiv, comodantul fiind decedat și să-l înainteze în vederea stabilirii sediului fictiv al unei societăți comerciale. În perioada aprilie - mai 2009, inculpatul în calitate de administrator la SC C.P. SRL a achiziționat cantitatea de 346.200 kg legume, respectiv cartofi și ceapă, de la furnizorii din spațiul intracomunitar, pe care le-a vândut unor societăți comerciale din România și unor persoane fizice, iar înainte de depunerea declarației de TVA pentru aceste operațiuni comerciale, în vederea sustragerii de la plata TVA și a impozitului pe profit datorat bugetului de stat și împiedicării efectuării controlului fiscal, inculpatul a cesionat societatea martorului I.I.

Declarațiile martorului I.I. date în cursul procesului penal sunt constante în sensul că a primit suma de 130 RON de la două persoane pe care nu le cunoștea pentru a se prezenta la un notar și a semna niște acte, martorul înțelegând că este vorba de acte privind angajarea sa. La BNP V.A., martorul a semnat documentele care i-au fost prezentate fără a le citi și fără a înțelege semnificația lor. Potrivit declarațiilor aceluiași martor, inculpatul P.D. este cel care i-a transmis suma de 130 RON prin intermediul uneia dintre cele două persoane care l-au racolat. Susținerile inculpatului în sensul că documentele societății au fost predate numitei C.M., reprezentanta unei societăți de recuperări creanțe sunt nefondate, din moment ce inculpatul nu a putut prezenta niciun alt element care să poată conduce la identificarea numitei C.M., fiind greu de crezut că inculpatul ar fi predat documentele societății al cărei administrator era, unei persoane pe care nu o cunoștea.

Pe de altă parte, inculpatul a susținut că documentele societății și arhiva electronică au fost predate în fapt de numita P.M.A., iar declarația dată de aceasta la urmărirea penală contrazice susținerile inculpatului. Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră. Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV