ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3652/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 322 din 23 august

2012 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul P.D. la:

- 2 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 31 C. pen. rap. la art. 9 lit. f)

din Legea nr. 241/2005;

- 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 31 C.

pen. rap. la art. 291 C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două

pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, pe

care s-a dispus ca acesta să o execute fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 35 alin.

(1) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art.

64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăți

comerciale pe durata a 2 ani.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen.

privind dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale.

În baza art. 81, art.

82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei

principale și pedepsei accesorii aplicate inculpatului și s-a fixat termen de

încercare pentru acesta, de 4 ani.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.,

privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei

în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de suspendare,

revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință

alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.

În baza art. 346 C.

proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., a

fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin

D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal și a fost obligat inculpatul în

solidar cu SC C.P. SRL, reprezentată de SC A.M.L. IPURL, în calitate de

lichidator, să plătească acesteia suma 193.422 RON reprezentând TVA - 55.392

RON, penalități și majorări de întârziere la acesta, până la data de 18

ianuarie 2011 și impozit pe profit - 65.778 RON, penalități și majorări de

întârziere până la data de 18 ianuarie 2011, la care se adaugă și dobânzile,

penalitățile și majorările de întârziere calculate din 18 ianuarie 2011 și până

la achitarea integrală a debitului.

A fost respinsă

acțiunea civilă formulată în cauză de lichidatorul SC A.M.L. IPURL.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei

de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 13 din

Legea nr. 241/2005, la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, s-a dispus ca

o copie a dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Național al

Registrului Comerțului.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În data de 24 iulie

2008, soția inculpatului P.D., P.R., a înființat societatea C.P. SRL cu sediul

social în localitatea Ș.. Aceasta, fiind asociatul unic al societății

comerciale înființate, a încredințat soțului său, inculpatul, funcția de

administrator al societății.

În această calitate

și în numele SC C.P. SRL, în perioada 1 aprilie - 31 mai 2009, inculpatul P.D.

a achiziționat cantitatea de 346.200 kg legume, cartofi și ceapă de la

furnizori din spațiul intracomunitar, respectiv din Franța, Belgia și Germania,

potrivit CMR-urilor aflate la dosar, legume pe care le-a revândut unor

societăți comerciale române, SC S.S.T. SRL, SC S.F. SRL etc. dar și unor persoane

fizice. A fost singura perioadă, de la înființare, în care societatea SC C.P.

SRL a desfășurat activitate.

Anterior termenului

de depunere a declarației privind TVA pentru operațiunile comerciale

desfășurate de SC C.P. SRL în trimestrul II al anului 2009, în care inculpatul

în calitate de administrator al societății a derulat operațiunile comerciale de

import descrise, respectiv la data de 27 mai 2009, pentru a se sustrage de la

plata TVA, dar și a impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru

operațiunile comerciale desfășurate, dar și pentru a împiedica efectuarea

controlului fiscal și identificare acestor datorii ale societății către stat,

inculpatul l-a identificat pe martorul I.I., persoană fără adăpost și cu o

situație materială precară, consumator de băuturi alcoolice, și care a

acceptat, în schimbul sumei de 300 RON, semnarea unor documente în fața

Notarului Public A.V., fără a înțelege semnificația acestora, inculpatul

cesionând societatea martorului, care fără să știe a devenit asociat unic și

administrator al societății SC C.P. SRL, semnatar al contractului de comodat

pentru un imobil, noul sediu al societății, cu un comodant decedat și al

procesului-verbal de predare-primire al documentelor contabile ale societății,

pe care însă nu le-a primit. În acest mod, inculpatul a încercat să sustragă

societatea de la plata obligațiilor fiscale către stat și să împiedice

efectuarea vreunui control fiscal.

În acest scop,

inculpatul, însoțit de încă un bărbat care a rămas neidentificat, l-au condus

pe martorul I.I. în data de 27 mai 2009 la sediul BNP A.V., unde a semnat o

declarație pentru calitatea de administrator al unei societăți și un act de

legalizare a semnăturii și contractul cu avocatul Ș.I.L. pentru ca aceasta să

facă demersurile necesare la Oficiul Registrului Comerțului, în numele

martorului.

Martorul I.I. a

semnat și Hotărârea nr. 1 din 30 mai 2009 a SC C.P. SRL prin care devenea

asociat unic și administrator al societății și se modifica sediul social al

acesteia în localitatea Ș.Ș., jud. Arad, sediu stabilit în baza contractului de

comodat semnat de I.I. în calitate de comodatar și M.C. în calitate de

comodant, la data de 30 mai 2009, dată la care comodantul era decedat,

neputându-se stabili cine a falsificat acest contract semnând în locul

comodantului.

Martorul I.I. a mai

semnat procesul-verbal de predare-primire a documentelor contabile ale

societății, inclusiv arhiva electronică, datat 05 iunie 2009, iar după ce a

devenit administratorul societății, fără a-și cunoaște această calitate,

martorul nu a desfășurat vreo operațiune comercială. Procedura de înscriere a

martorului I.I. în calitate de asociat unic și administrator al SC C.P. SRL s-a

finalizat la data de 17 iunie 2009.

În data de 18 iunie

2009, inculpatul s-a prezentat la Garda Financiară Arad pentru a se

"interesa" de situația fiscală a SC C.P. SRL, ceea ce a determinat

ulterior un control la noul sediu al SC C.P. SRL, situat în localitatea Ș.Ș.,

jud.Arad, ocazie cu care s-a constatat că nu există un astfel de sediu, la

adresa menționată fiind un teren viran.

Garda Financiară

Arad, constatând declararea fictivă a sediului, după ascultarea inculpatului la

data de 18 iunie 2009 dar și a martorului I.I., la data de 22 iunie 2009, a

sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în vederea efectuării

cercetărilor.

Fapta inculpatului

P.D., de a determina pe martorul I.I. să semneze, fără să cunoască semnificația

lor, documentele de cedare a societății comerciale C.P. SRL și de declarare a

sediului fictiv al acesteia, cu intenția de a împiedica efectuarea controlului

fiscal și stabilirea obligațiilor fiscale ale societății pentru operațiunile

comerciale pe care inculpatul le-a desfășurat în cadrul acestei societăți,

întrunește elementele constitutive ale participației improprii la săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art.

9 lit. f) din Legea nr. 241/2005, și pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8

ani.

Inculpatul a

recunoscut desfășurarea operațiunilor comerciale și cedarea societății, dar nu

a recunoscut intenția sa în ascunderea obligațiilor fiscale și nici în

împiedicarea efectuării controlului fiscal.

Intenția sa și

cedarea fictivă a societății cu scopul menționat a rezultat din declarațiile

martorului I.I., din declarațiile inculpatului, ale celorlalți martori și din

înscrisurile depuse la dosar după cum urmează.

La data de 18 iunie

2009, când s-a prezentat din proprie inițiativă la sediul organului fiscal,

inculpatul a precizat în Nota explicativă adresată Gărzii financiare, la întrebarea

"Precizați împrejurările și motivele pentru care părțile sociale ale SC

C.P. SRL au fost cesionate către numitul I.I.": "în perioada

aproximativ 10 - 15 mai 2009 (...) i-am vândut la d-l I.I. cartofi, fără să-mi

amintesc cantitatea (...) și pe care eu îl cunoșteam de mult timp din cartierul

Confecții (...) acesta a afirmat că intenționează să-și deschidă firmă pentru a

face importuri directe la care eu i-am zis că întrucât în familie avem și altă

firmă oricum vreau s-o vând pe aceasta". Inculpatul a relatat în

continuare despre predarea documentelor contabile în data de 05 iunie 2009,

despre societățile sau persoanele cărora le-a vândut legumele etc.

La data de 22 iunie

2009 a fost identificat I.I., care, în nota explicativă dată Gărzii Financiare

Arad, a declarat că a fost racolat de doi indivizi în Piața Catedralei din

municipiul Arad, în timp ce consuma băuturi alcoolice și care i-au spus că-l

vor angaja lăcătuș mecanic și l-au condus la un notar și un avocat, unde a

semnat diverse acte, crezând că sunt cele necesare angajării, că i s-a promis

suma de 300 RON dar i s-au dat doar 130 RON.

La data de 03

februarie 2010 inculpatul, în fața organelor de cercetare penală și-a modificat

declarația și a arătat că a desfășurat operațiunile comerciale menționate, că a

importat legume pe care le-a vândut în proporție de 90% către S.S.T. SRL, că

doar 10% din cantitatea de legume au fost vândute direct de la sediul

societății din localitatea Ș., că pentru o parte din sumă datorată de S.S.T.

SRL, 36.000 RON, aceștia au emis o filă CEC și că introducând-o la plată a fost

refuzată pentru lipsă de disponibil în cont, motiv pentru care a căutat o firmă

de recuperare. Inculpatul a precizat că din ziar a identificat o

"doamnă" pe care a contactat-o, și care a afirmat că îi va recupera

datoria firmei din București, dar și contravaloarea unui camion de legume care

nu a mai ajuns la destinație, că ulterior acestei discuții, respectiv pe 15

mai, doamna în cauză l-a contactat și i-a propus să cesioneze societatea către

I.I. Așadar, inculpatul nu-l mai cunoștea pe I.I., nu a mai făcut comerț cu

acesta și nici nu s-a mai oferit să-i cedeze societatea, pentru că el mai avea

societăți comerciale așa cum a menționat anterior.

I.I., ascultat și el

de organele de cercetare penală și-a menținut declarația dată în fața

reprezentanților Gărzii Financiare, cu o singură deosebire, respectiv l-a

recunoscut pe inculpat ca fiind unul dintre cei doi bărbați care l-au racolat

și pentru care a semnat documente. Deosebirea a fost însă justificată pentru

că, recunoașterea inculpatului în fața lucrătorilor poliției s-a făcut de

martor după fotografia prezentată, iar lucrătorii Gărzii Financiare Arad l-au

întrebat numai cu privire la numele inculpatului, nume pe care desigur nu îl

cunoștea.

În declarația de

inculpat, P.D. a păstrat declarația dată anterior în fața lucrătorilor

poliției, arătând că soția sa s-a prezentat la notar cu I.I. pentru a semna

actele de cesiune ale societății.

În fața instanței

inculpatul a declarat că pentru recuperarea unei creanțe de 18000 RON pe care

SC S.S.T. Trading SRL o avea către SC C.P. SRL și pentru că soția sa se

îmbolnăvise, au hotărât să găsească un recuperator de creanțe, căutând după

data de 20 mai 2009 un recuperator, că au găsit în ziar numele unei firme de

recuperare pe care au contactat-o telefonic, cunoscând-o astfel pe doamna C.M.,

care le-a propus să cedeze societatea, că după o săptămână de la discuții și

înmânarea actelor de cesiune aceasta a venit cu toate actele necesare

cesionării la domiciliul lor, iar soția sa, care avea piciorul rupt în acea

perioadă, le-a semnat, ocazie cu care au fost predate și documentele contabile

ale societății.

P.R., ascultată în

calitate de martor în cursul urmăririi penale, a arătat că a hotărât să cedeze

societatea pentru că o firmă din București a achitat marfa cu o filă CEC care

nu a fost achitată și societatea a intrat în "colaps financiar", că

soțul său s-a ocupat de actele de cesionare ale firmei și că a solicitat noului

administrator să mute sediul social al firmei, iar în fața instanței a relatat

despre același motiv de cedare a societății, imposibilitatea recuperării

creanței și despre C.M.

Declarațiile

inculpatului și martorului P.R., soția sa, sunt rezultatul unor înțelegeri

între aceștia, și nu au putut fi reținute de instanță, cei doi declarând despre

doamna "C.M.", imposibil de identificat, doar în fața instanței, în

cursul urmăririi penale cei doi neindicând vreo astfel de persoană care s-ar fi

ocupat de cedarea societății. Dimpotrivă, inculpatul a arătat inițial că îl

cunoștea pe I.I., ulterior că "o doamnă" contactată printr-un număr

de telefon din ziar i l-a prezentat, pentru ca în fața instanței să indice și

un nume și prenume pentru doamna menționată. Declarațiile inculpatei P.R. s-au

modificat în același mod, soțul ei s-a ocupat de acte, în cursul urmăririi

penale, și doamna C.M. în cursul cercetării judecătorești. Cei doi și-au

modificat declarația fiind evident că I.I., persoană fără adăpost, consumator

de alcool, vizibil incapabil să se ocupe de o societate sau de recuperarea

creanțelor, nu putea constitui o scuză pentru cedarea societății. Cei doi au

indicat și același motiv de cesiune, imposibilitatea recuperării creanței

rezultate din plata unei cantități de legume de către S.S.T. SRL cu o filă CEC

fără acoperire.

Analizând și acest

motiv instanța de fond a reținut că nu este real, potrivit copiei depuse de

inculpat la dosarul cauzei, pentru că fila CEC în cauză a fost emisă pentru

suma de 344010 RON la data de 29 mai 2009, introdusă la plată la data de 29 mai

2009 și achitată parțial pentru suma de 1578,15 RON la data de 01 iunie 2009,

evident inculpatului care a și introdus-o la plată, societatea fiind cesionată

prin hotărârea din 30 mai 2009, ulterior prezentării la plată și

procesul-verbal de predare-primire al documentelor contabile, în care se

menționează și această filă CEC, fiind încheiat cu data de 05 iunie 2009.

I.I. a fost condus la

notar de inculpat la data de 27 mai 2009, iar inculpatul a introdus la plată

fila CEC la data de 29 mai 2009, cele două date fiind atestate de notar și

reprezentanții băncii. Inculpatul nu a predat niciodată actele contabile

martorului I.I., procesul-verbal fiind unul fictiv semnat de I.I. la data

racolării sale, 27 mai 2009, dată la care a semnat toate celelalte documente

privind societatea C.P. SRL, aspect ce rezultă și din conținutul

procesului-verbal de predare-primire, în care se menționează predarea filei CEC

refuzată la plată la data de 03 iunie 2009. Întocmirea anterioară a

procesului-verbal, a condus la indicarea unei date eronate de refuzului la

plată efectuat în 01 iunie 2009. Nici susținerea privind comercializarea a 90%

din legumele importate către S.S.T. SRL nu este reală, în cauză fiind

identificați doi dintre transportatori care au indicat ca destinație și loc de

descărcare a transportului sediul din loc. Ș. al SC C.P. SRL. Contabila

societății a predat actele contabile la data de 30 mai 2009, potrivit

notificării existente la dosar, fără a exista vreo verificare anterioară a

acestor documente, în vederea stabilirii activului și pasivului societății de

către cineva, fapt ce demonstrează lipsa vreunei discuții privind remedierea

situației societății.

Intenția inculpatului

de a se sustrage îndeplinirii obligațiilor fiscale este singura care putea fi

atinsă prin cesionarea societății către o persoană fără adăpost, mutarea

sediului societății pe un teren viran, semnarea unor documente fictive de

predare a contabilității, acesta încercând în acest mod să înlăture obligația

sa de prezentare a documentelor contabile și stabilirea operațiunilor

comerciale efectuate de către organele fiscale. Firma de recuperări creanțe, ar

trebui să se admită că a acceptat să preia creanța de 18.000 RON pentru a

achita obligațiile fiscale ale societății mai mari de 100.000 RON.

Fapta inculpatului de

a determina cu intenție pe I.I. să semneze un contract de comodat fictiv,

comodantul fiind decedat, și să-l înainteze avocatului în vederea stabilirii

sediului fictiv al unei societăți comerciale, întrunește elementele

constitutive ale participației improprii la săvârșirea infracțiunii de uz de

fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 C. pen. raportat

la art. 291 C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

În cauză nu s-a putut

identifica persoana care a falsificat acest înscris, extrasul de carte funciară

fiind obținut de o societate de intermediere a imobilelor cărora li s-a adresat

mandatarul comodantului M.C., martorul B.G., pentru vânzarea imobilului în

cauză. Conform declarației administratorului societății care a obținut acest

extras de carte funciară în data de 29 mai 2009, copii ale extrasului au fost

înmânate mai multor persoane care s-au interesat de respectivul teren.

A.N.A.F., prin

D.G.F.P. Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 193.422

RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin sustragerea de la plata TVA și

impozit pe profit corespunzător sumelor obținute din operațiunile comerciale cu

cantitatea de 346.200 kg legume, dar și penalitățile și majorările la acestea.

Reținând vinovăția

inculpatului în cesionarea fictivă a societății, declararea sediului fictiv în

scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, instanța a constatat

că acestuia îi revine și obligația de reparare a acestui prejudiciu, obligație

care însă revine și SC C.P. SRL în numele căreia a desfășurat aceste operațiuni

comerciale și pentru care avea obligații fiscale și în consecință a admis

acțiunea părții civile.

Cât privește

cuantumul daunelor indicat în acțiunea civilă, instanța a constatat că acestea

sunt corecte, ele neputând fi stabilite decât prin estimare, în condițiile în

care documentele contabile nu au putut fi identificate, iar estimarea s-a făcut

la un preț minim de 1 RON/kg.

Așa fiind, în baza

art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999

C. civ., prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea

vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal și a obligat

inculpatul în solidar cu partea responsabil civilmente SC C.P. SRL să plătească

acesteia suma de 193.422 RON reprezentând TVA - 55.392 RON, penalități și

majorări de întârziere până la data de 18 ianuarie 2011 - în suma de 8309 RON

respectiv 23.818 RON, și impozit pe profit - 65.778 RON, penalități și majorări

de întârziere calculate până la data de 18 ianuarie 2011, în sumă de 9867 RON

respectiv 30.258 RON, la care se vor adăuga și dobânzile, penalitățile și

majorările de întârziere calculate în continuare, din 18 ianuarie 2011 și până

la achitarea integrală a debitului, și a respins restul pretențiilor părții

civile.

Împotriva acestei

sentințe penale au declarat apel inculpatul P.D. și partea civilă D.G.F.P. Arad

în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În motivarea apelului

declarat de inculpat s-a solicitat admiterea acestuia și procedând la o nouă

judecată, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen. și exonerarea de la răspunderea civilă, întrucât probațiunea

administrată nu duce la concluzia implicării inculpatului în comiterea vreunei

infracțiuni, condamnarea inculpatului de către prima instanță bazându-se pe o

stare de fapt ce nu rezultă din probe, interpretarea probelor fiind vădit

nelegală, fiind înfrânte principiile oralității, contradictorialității, cât și

a nemijlocirii, martorul principal I.I. nefiind audiat de către instanță în mod

direct.

În motivarea apelului

formulat de către partea civilă s-a arătat că instanța de fond, în mod eronat,

a reținut că suma de 55.392 RON a reprezentat TVA, aceasta reprezentând impozit

pe profit, iar suma de 65.778 RON reprezintă TVA și nu impozit pe profit cum

eronat a reținut Tribunalul Arad.

Hotărârea primei

instanțe a mai fost criticată și sub aspectul neinstituirii măsurilor

asigurătorii, respectiv a popririi asigurătorii și a sechestrului asigurător

asupra conturilor și bunurilor inculpatului și a părții responsabile

civilmente.

Prin Decizia penală

nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a admis

apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului Arad în nume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de

Administrare Fiscale împotriva aceleiași hotărâri, s-a desființat Sentința

penală nr. 322 din 23 august 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr.

6286/108/2011 în ceea ce privește latura civilă a cauzei și rejudecând:

În temeiul art. 346

C. proc. pen. rap. la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., s-a

admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad

și l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC C.P.

SRL reprezentată de lichidator SC A.M.L. IPURL să plătească părții civile suma

de 55.392 RON cu titlu de impozit pe profit suplimentar; de 23.818 RON cu titlu

de majorări de întârziere aferente calculate până la data de 18 ianuarie 2011;

de 8.309 RON penalități de întârziere aferente calculate până la data de 18

ianuarie 2011; precum și majorările și penalitățile de întârziere aferente

sumei de 55.392 RON calculate din 18 ianuarie 2011 și până la achitarea

integrală a acesteia; suma de 65.778 RON cu titlu de TVA suplimentară; de

30.258 RON cu titlu de majorări de întârziere aferente acesteia, calculate până

la data de 18 ianuarie 2011; de 9.867 RON penalități de întârziere aferente

calculate până la data de 18 ianuarie 2011 precum și majorările și penalitățile

de întârziere aferente sumei de 65.778 RON calculate din 18 ianuarie 2011 și

până la achitarea integrală a acesteia.

În temeiul art. 357

alin. (2) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și

art. 381 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului și

popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului și părții

responsabile civilmente SC C.P. SRL până la concurența sumei de 193.422 RON.

S-a respins ca

nefondat recursul declarat de inculpat.

S-au menținut în rest

dispozițiile hotărârii penale atacate.

Instanța de prim

control judiciar a reținut că starea de fapt dedusă judecății a fost corect

stabilită.

Astfel, inculpatul

P.D. în calitate de administrator al SC C.P. SRL, în perioada aprilie - mai

2009 a achiziționat cantitatea de 346.200 kg legume, în speță cartofi și ceapă,

de la furnizori din spațiul intracomunitar, pe care le-a revândut unor

societăți comerciale din România, precum și unor persoane fizice, iar anterior

termenului de depunere a declarației de TVA pentru aceste operațiuni

comerciale, în vederea sustragerii de la plata TVA și a impozitului pe profit

datorat bugetului de stat, dar și în vederea împiedicării efectuării

controlului fiscal, inculpatul a identificat pe martorul I.I., persoană fără

adăpost, cu o situație materială precară, dar și consumator de băuturi

alcoolice, care a acceptat în schimbul unei sume de bani modice, semnarea unor

documente în fața notarului public V.A., fără însă a înțelege semnificația

acestora, în fapt, inculpatul procedând la cesionarea societății C.P. SRL

acestui martor, care fără să știe a devenit asociat unic și administrator al

acestei societăți, semnatar al unui contract de comodat pentru un imobil,

reprezentând noul sediu al societății, dar și al procesului-verbal de

predare-primire a documentelor contabile ale societății, pe care însă nu le-a

primit.

Din verificările

efectuate de către Garda Financiară Arad la noul sediu al SC C.P. SRL, situată

în loc. Ș.Ș. județul Arad, s-a constatat că nu există un sediu real, la adresa

menționată fiind un teren viran.

Pe parcursul

procesului penal inculpatul nu a recunoscut decât desfășurarea operațiunilor

comerciale, precum și cedarea societății, dar nu și intenția sa în ascunderea

obligațiilor fiscale, respectiv împiedicarea efectuării controlului fiscal sau

modalitatea de racolare a martorului I.I.

Martorul I.I. a fost

ascultat în etapa apelului, în mod nemijlocit de către instanța de apel fiind

astfel înlăturată critica adusă că Tribunalul Arad nu a respectat principiul

contradictorialității, nemijlocirii, oralității, referindu-se la neaudierea de

către instanță în mod direct a acestui martor.

Din declarația

acestui martor a rezultat că a fost racolat de către inculpat prin intermediul

a două persoane, în zona Catedralei din mun. Arad, care i-au promis că va fi

angajat la o societate comercială în calitate de lăcătuș, iar în schimbul unei

sume de bani simbolice, o sticlă de băutură și o țigară, martorul a fost de

acord să semneze niște documente la notarul public V.A. din Arad, martorul

având reprezentarea că semnează documentele legate de angajarea sa, acesta de

fapt a semnat documentele de preluare a societății inculpatului, procesul-verbal

de predare-primire a contabilității, martorul neavând cunoștință că în drept a

preluat societatea C.P. SRL, prin declarația martorului confirmându-se starea

de fapt reținută de instanța de fond.

Din coroborarea

întregului material probator existent în cauză este evident că prin acest

demers inculpatul P.D. a avut intenția de a eluda legea fiscală, pentru a evita

plata TVA și a impozitului pe profit datorat bugetului de stat pentru

operațiunile comerciale desfășurate, care au fost de mare amploare, într-o

perioadă scurtă, în vederea dobândirii unui câștig, dar în același timp

debarasarea de firma pe care o administra - SC C.P. SRL Ș., pentru a scăpa de

controalele Gărzii Financiare Arad și care urmau să îl urmărească în vederea

plății sumelor reprezentând TVA și impozit pe profit.

Inculpatul pe

parcursul procesului penal a încercat să explice situația sa prezentând mai

multe variante în legătură cu înstrăinarea societății comerciale C.P., invocând

numele unei doamne C.M., respectiv existența unei firme de recuperări creanțe,

însă pe parcursul procesului penal nu a putut fi identificată această persoană

și nici societatea de recuperări creanțe invocată, rezultând astfel

nesinceritatea inculpatului cu privire la obiectul cauzei.

Se poate observa în mod

clar că intenția inculpatului a fost de a se sustrage îndeplinirii obligațiilor

fiscale, în acest scop fiind cesionată societatea C.P. către o persoană fără

adăpost, mutarea sediului societății la o adresă unde exista un teren viran,

respectiv au fost semnate documente fictive de predare a contabilității,

încercând în acest mod să înlăture obligația de prezentare a documentelor

contabile și stabilirea operațiunilor comerciale efectuate de către organele

fiscale.

Din coroborarea

tuturor probelor aflate la dosarul cauzei, cu toate că inculpatul a negat cu

vehemență săvârșirea vreunei infracțiuni, acesta solicitând achitarea sa în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., a rezultat fără dubiu vinovăția

inculpatului P.D. cu privire la existența celor două infracțiuni arătate mai

sus, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată în speța de față.

În ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile

prev. de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al infracțiunilor, modalitatea

și împrejurările comiterii faptelor, dar și circumstanțele personale ale

inculpatului care nu are antecedente penale, dar nici nu a recunoscut

săvârșirea faptelor, astfel că, pedepsele de 2 ani închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 31 C. pen. raportat la art. 9 lit. f) din Legea nr.

241/2005, respectiv de 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 31

C. pen. raportat la art. 291 C. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani

închisoare, sunt de natură să conducă la reeducarea inculpatului.

Cu privire la

modalitatea de executare a pedepselor în mod judicios s-a apreciat că sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C. pen. cu privire la cuantumul

concret al pedepsei, lipsa antecedentelor penale, dar și existența convingerii

instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a

acesteia, astfel că în mod judicios s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Cu privire la latura

civilă a cauzei în mod corect s-a apreciat că se impune obligarea inculpatului,

în solidar cu SC C.P. SRL să plătească suma de 193.422 RON părții civile

A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad, la care se adaugă accesoriile până la plata

integrală a debitului principal, întrucât în speță a fost reținută vinovăția

inculpatului la cesionarea fictivă a societății, declararea sediului fictiv în

scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, astfel că

inculpatului precum și părții responsabile civilmente SC C.P. SRL îi revin

obligațiile de reparare a prejudiciului, care a fost calculat de organele

fiscale prin estimare, în condițiile în care documentele contabile nu au putut

fi identificate.

S-a constatat că în

mod greșit au fost inversate cifrele reprezentând TVA, respectiv impozit pe

profit, în mod corect suma de 55.392 RON reprezentând impozit pe profit

suplimentar, iar suma de 65.778 RON reprezintă TVA suplimentar, astfel că

instanța de apel a corectat această eroare pentru o acuratețe a soluționării

laturii civile, cu toate că suma globală a fost corect individualizată, sume la

care au fost acordate și accesoriile calculate la debitul principal.

Cealaltă critică a

părții civile D.G.F.P. Arad în reprezentarea A.N.A.F. a fost aceea că, instanța

de fond nu s-a pronunțat cu privire la solicitarea de luare a măsurilor

asigurătorii, neluând măsura instituirii sechestrului sau a popririi

asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului și ale părții

responsabile civilmente.

Din probele dosarului

rezultă că prejudiciul care urmează a fi recuperat este unul considerabil,

respectiv de 193.422 RON la care se adaugă accesoriile calculate până la

achitarea integrală a debitului (penalități, dobânzi), astfel că în opinia

instanței de apel în vederea recuperării prejudiciului se impune luarea unor

măsuri asigurătorii, mai precis instituirea sechestrului asigurător și a

popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatului P.D. precum

și ale părții responsabile civilmente SC C.P. SRL până la concurența sumei de

193.422 RON, acesta măsuri urmând a fi puse în executare de organele proprii de

executare ale părții civile D.G.F.P. Arad.

Împotriva Deciziei

penale nr. 5 din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în

termen legal a declarat recurs inculpatul P.D., criticând-o pentru netemeinicie

sub aspectul condamnării sale, apreciind că faptele sale nu sunt prevăzute de

legea penală.

În motivarea

recursului se arată de către inculpat că instanțele de judecată nu au depus

diligențe pentru a o identifica și audia pe numita C.M., ce avea calitatea de

reprezentant al unei societăți de recuperare a creanțelor, iar declarațiile

martorului I.I. sunt nuanțate în ceea ce privește modalitatea de preluare a

societății.

În drept, inculpatul

și-a întemeiat recursul pe disp.art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recursul este

nefondat.

Potrivit art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare

gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de

achitare sau de condamnare.

Pentru a fi

aplicabile dispozițiile legale menționate este necesar ca starea de fapt

reținută prin hotărârea atacată să fie contrară actelor și probelor dosarului,

respectiv să existe o contradicție vădită, esențială între ceea ce rezultă din

actele dosarului și ceea ce reține instanța.

Pentru a constitui

caz de casare, această eroare de fapt trebuie să fi influențat hotărâtor asupra

soluției cauzei, respectiv să conducă la adoptarea unei soluții de condamnare

în loc de achitare sau invers.

În speță,

dispozițiile legale invocate de recurent nu sunt incidente, din probele

administrate în cauză rezultând că inculpatul a comis infracțiunile pentru care

a fost trimis în judecată.

În fapt, inculpatul

l-a determinat pe martorul I.I. să semneze documentele de cedare a societății

comerciale SC C.P. SRL și de declarare a sediului fictiv al acesteia, fără ca

martorul să cunoască semnificația documentelor pe care le semnează, cu intenția

de a împiedica efectuarea controlului fiscal și stabilirea obligațiilor fiscale

ale societății pentru operațiunile comerciale pe care inculpatul le-a

desfășurat în cadrul societății.

Totodată, inculpatul

l-a determinat pe martorul I.I. să semneze un contract de comodat fictiv,

comodantul fiind decedat și să-l înainteze în vederea stabilirii sediului

fictiv al unei societăți comerciale.

În perioada aprilie -

mai 2009, inculpatul în calitate de administrator la SC C.P. SRL a achiziționat

cantitatea de 346.200 kg legume, respectiv cartofi și ceapă, de la furnizorii

din spațiul intracomunitar, pe care le-a vândut unor societăți comerciale din

România și unor persoane fizice, iar înainte de depunerea declarației de TVA

pentru aceste operațiuni comerciale, în vederea sustragerii de la plata TVA și

a impozitului pe profit datorat bugetului de stat și împiedicării efectuării

controlului fiscal, inculpatul a cesionat societatea martorului I.I.

Declarațiile

martorului I.I. date în cursul procesului penal sunt constante în sensul că a

primit suma de 130 RON de la două persoane pe care nu le cunoștea pentru a se

prezenta la un notar și a semna niște acte, martorul înțelegând că este vorba

de acte privind angajarea sa. La BNP V.A., martorul a semnat documentele care

i-au fost prezentate fără a le citi și fără a înțelege semnificația lor.

Potrivit

declarațiilor aceluiași martor, inculpatul P.D. este cel care i-a transmis suma

de 130 RON prin intermediul uneia dintre cele două persoane care l-au racolat.

Susținerile

inculpatului în sensul că documentele societății au fost predate numitei C.M.,

reprezentanta unei societăți de recuperări creanțe sunt nefondate, din moment ce

inculpatul nu a putut prezenta niciun alt element care să poată conduce la

identificarea numitei C.M., fiind greu de crezut că inculpatul ar fi predat

documentele societății al cărei administrator era, unei persoane pe care nu o

cunoștea.

Pe de altă parte,

inculpatul a susținut că documentele societății și arhiva electronică au fost

predate în fapt de numita P.M.A., iar declarația dată de aceasta la urmărirea

penală contrazice susținerile inculpatului.

Înalta Curte constată

că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu

criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret

al faptelor săvârșite, faptul că inculpatul este la prima încălcare a legii

penale, iar pe parcursul procesului penal a avut o atitudine nesinceră.

Față de

considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva Deciziei penale nr. 5

din 16 ianuarie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV