ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3843/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3843/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 66 din 3 aprilie 2013 pronunțată în

dosarul nr. 5107/112/2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud în baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de

evaziune fiscală pentru care este trimis în judecată inculpatul P.I., din art.

11 lit. "c" din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. (preluat de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005) în

prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 modif. și

completat, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.

A fost condamnat pe inculpatul P.I. la:

- 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c), (aceasta din urmă

vizând interdicția de a desfășura activități de administrator la societăți comerciale)

C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, modif. și complet., art. 41 alin. (2)

C. pen., art. 13 C. pen., art. 320

1

C. proc. pen.;

S-a constatat că această infracțiune a fost comisă în

concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. cu faptele pentru care inculpatul

a fost condamnat prin Sentința penală nr. 28 din 08 aprilie 2010 a Judecătoriei

B., definitivă la 26 aprilie 2010 prin neexercitarea căii de atac la pedeapsa rezultantă

de 1 an închisoare și 6.000 RON amendă și prin Sentința penală nr. 1.323 din 05

octombrie 2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr.

479/R din 21 martie 2012 a Curții de Apel Cluj, la pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

pe o durată de 2 ani.

S-a constatat că prin Sentința penală nr. 1.199 din 28

august 2012 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin neexercitarea căii de

atac, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin Sentința penală

nr. 28/2010 a Judecătoriei B. și Sentința penală nr. 1.323 din 05 octombrie

2011 a Judecătoriei Bistrița, dispunându-se ca acesta să execute pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata a 2 ani, aplicată prin Sentința penală nr.

1.199/2012 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosarul nr. 4198/190/2012 în

elementele ei componente și repune pedepsele în individualitatea lor:

- 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen. pe durata a 2

ani, aplicată pentru comiterea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de

abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen., art. 37 lit. a), 74 lit. c), 76 lit. b) C. pen., dispusă prin Sentința

penală nr. 1.323 din 05 octombrie 2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin

Decizia penală nr. 479/R din 21 martie 2012 a Curții de Apel Cluj (decizie

îndreptată prin Încheierea din 14 mai 2012 a Curții de Apel Cluj sub aspectul

unei omisiuni vădite);

- 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.

pen., art. 37 lit. a), 74 lit. c), 76 lit. e) C. pen., dispusă prin Sentința

penală nr. 1.323 din 05 octombrie 2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin

Decizia penală nr. 479/R din 21 martie 2012 a Curții de. Apel Cluj (decizie

îndreptată sub aspectul unei omisiuni vădite prin Încheierea din 14 mai 2012 a

Curții de Apel Cluj);

- 6.000 RON amendă penală aplicată prin Sentința penală

nr. 28 din 08 aprilie 2010 a Judecătoriei B. definitivă prin neapelare la data

de 26 aprilie 2010 pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1)

pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C.

pen.;

- 1 an închisoare aplicat prin Sentința penală nr.

1.537 din 25 octombrie 2006 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia

nr. 371 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, în privința căreia, prin

Sentința penală nr. 28/2010 a Judecătoriei B. și Sentința penală nr. 1.323/2011

a Judecătoriei Bistrița s-a dispus conform art. 83 C. pen., revocarea

beneficiului suspendării condiționate.

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a

fost condamnat prin Sentința penală nr. 28 din 08 aprilie 2010 a Judecătoriei

B. și Sentința penală nr. 1.323 din 05 octombrie 2011 a Judecătoriei Bistrița

au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a)

C. pen. raportat la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală

nr. 1.537 din 25 octombrie 2006 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin

Decizia nr. 371 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj, respectiv în termenul

de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a constatat revocat, conform art. 83 C. pen.,

beneficiul suspendării executării pedepsei de 1 an închisoare aplicat prin

Sentința penală nr. 1.537 din 25 octombrie 2006 a Judecătoriei Bistrița,

definitivă prin Decizia nr. 371 din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Cluj

(conform mențiunilor din Sentința penală nr. 1.199/2010 a Judecătoriei

Bistrița).

Conform art. 36 alin. (1), 34 lit. e), 35 alin. (3) C.

pen., au fost contopite pedepsele aplicate: de 2 ani și 6 luni închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c)

aceasta din urmă vizând interdicția de a desfășura activități de (administrator

la societăți comerciale) dispusă în prezenta cauză, de 2 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pedeapsă

complementară, de 2 luni închisoare și de 6.000 RON amendă, în pedeapsa cea mai

grea de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., pe o durată de 2 ani.

Conform art. 83 C. pen. s-a dispus executarea pedepsei

de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1.537/2006 a Judecătoriei

Bistrița în privința căreia s-a revocat suspendarea condiționată, alăturat

celei rezultante de 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsă complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., urmând ca

în final inculpatul P.I., să execute 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), c) C. pen.

S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit.

"a" teza a II-a, b) și c) (aceasta din urmă vizând interdicția de a

desfășura activități de administrator la societăți comerciale.

Conform art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din

pedeapsa finală aplicată inculpatului perioada executată, respectiv 10 mai 2010

- 17 decembrie 2010 și începând cu data de 03 aprilie 2012 la zi.

A fost anulat vechiul mandat de executare și dispune

emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea

părții civile Statul Român prin ANAF București, reprezentat în cauză de DGFP

Bistrița-Năsăud, despăgubiri civile în sumă de 374.500 RON, la care se vor

calcula și datora conform art. 119 și urm. din O.U.G. nr. 92/2003, accesorii

(majorări și penalități) până la plata integrală a debitului.

S-au respins celelalte pretenții civile formulate în

cauză ca neîntemeiate.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit

în faza de urmărire penală prin Ordonanța din 14 mai 2012.

S-a dispus comunicarea hotărârii de condamnare la

rămânerea definitivă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Bistrița-Năsăud în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul

comerțului, conform prevederilor art. 7, art. 21 din Legea nr. 26/1990.

Conform art. 13 din Lege nr. 241/2005 s-a dispus

comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului

hotărârii de condamnare la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum

și la cazierul fiscal, conform art. 6 din O.G. nr. 75/2001 republicat.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea

statului 1.440 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 200 RON

reprezintă onorariul avocatului din oficiu R.F.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în

esență, că în cursul lunii septembrie 2003, în calitate de administrator al SC

P.I. SRL, a dispus în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale,

înregistrarea în evidența contabilă a societății a unor facturi fiscale

reprezentând operațiuni fictive și de a cauza astfel bugetului de stat un

prejudiciu în valoare de 374.500 RON.

S-a menționat în cuprinsul rechizitoriului că

inculpatul este acuzat că a dispus înregistrarea a 5 facturi fiscale, având ca

furnizor SC R.C. SRL Năsăud, în privința căreia prin Încheierea nr. 1.896 din 29

iulie 2002 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe

lângă tribunalul Bistrița-Năsăud s-a dispus dizolvarea, și SC G.I. SRL

Bistrița, care a avut ca obiect de activitate "comerțul cu amănuntul în

magazine nespecializate cu vânzarea predominantă de produse alimentare, băuturi

și tutun", dar care începând cu anul 2002 nu a mai depus la organele

fiscale situațiile financiare și nu a mai avut niciun angajat.

Facturile fiscale emise de cele două societăți au făcut

parte din facturierul seria BN ACA nr. 6168200- 6167249 ridicat la data de 05

mai 2003 de la numita V.M., împuternicită a SC S.F. SRL Bistrița-Bârgăului și

au fost înregistrate în evidența contabilă aparținând SC T.I. SRL B., fără a se

efectua vreo plată către emitenți, consecințele fiscale ale înregistrării fiind

creșterea cuantumului TVA-ului deductibil și a diminuării bazei impozabile,

concomitent cu scăderea valorii impozitului pe profit.

Partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de

Administrare Fiscală reprezentat în cauză de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Bistrița-Năsăud, s-a constituit parte civilă cu suma de 1.122.276 RON,

cu titlu de despăgubiri civile, defalcate pe următoarele categorii de creanță:

impozit pe profit - 211.225 RON, TVA - 271.620 RON, majorării impozit pe profit

până la data R.I.F - 275.515 RON, penalități impozit pe profit până la data

R.I.F.- 34.926 RON, majorări TVA până la data R.I.F. - 300.851 RON și

penalități TVA până la data R.I.F. - 28.139 RON.

În cuprinsul constituirii de parte civilă, s-a arătat

că sumele sunt solicitate în conformitate cu "Sesizarea penală nr. 72 din

23 ianuarie 2008, R.I.F nr. 2.450 din 31 decembrie 2007, adresa nr. 173 din 08

februarie 2008, privind indicarea prejudiciului în faza de urmărire

penală", documente de care partea civilă a arătat că se folosește pentru

dovedirea prejudiciului și care se află la dosarul cauzei.

Prin constituirea de parte civilă s-a solicitat

obligarea inculpatului P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente SC

P.I. SRL la plata despăgubirilor civile în sumă de 1.122.276 RON, la care să se

adauge, conform art. 119 și urm. din O.U.G. nr. 92/2003 majorări și penalități

de la data producerii prejudiciului și până la stingerea lui, subliniind că

aceste accesorii se vor calcula prin efectul legii.

Partea civilă a solicitat ca SC P.I. SRL B. să fie

introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente și ținută

alături de inculpat pentru recuperarea prejudiciului, sens în care a solicitat

menținerea sechestrului asigurător instituit în cursul urmării penale în

vederea acoperirii pagubei.

Prin Încheierea de ședință din 14 decembrie 2012,

instanța s-a pronunțat în sensul că SC P.I. SRL B. nu poate avea calitatea de

parte responsabilă civilmente întrucât din adresa nr. 529014 din 05 decembrie

2012 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

Bistrița-Năsăud a rezultat că această societate comercială a fost radiată la

data de 31 mai 2012.

Prin declarațiile date în faza de urmărire penală

inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, declarând că operațiunile consemnate

în facturile înregistrate în evidența contabilă a SC P.I. SRL B. au fost reale.

Prin declarația dată în instanță, în ședința publică

din 23 ianuarie 2013 inculpatul a solicitat să fie judecat conf. dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., declarând că recunoaște în totalitate

săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare.

În fața instanței inculpatul a declarat că recunoaște

și starea de fapt descrisă în actul de sesizare, că își însușește probele

administrate la urmărirea penală pe care le cunoaște și că este de acord cu

plata despăgubirilor civile, însă în cuantumul stabilit prin expertiza

contabilă efectuată în cauză, respectiv este de acord cu prejudiciul reținut în

sarcina sa prin rechizitoriu.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a

reținut că fapta săvârșită de inculpatul P.I., de a dispune, în calitate de

administrator al SC P.I. SRL B. (societate în prezent radiată din evidențele

Oficiului Registrului Comerțului), în mod repetat, în baza aceleași rezoluții

infracționale înregistrarea în evidența contabilă a societății a unor facturi

fiscale reprezentând operațiuni fictive și de a cauza bugetului de stat un

prejudiciu în valoare de 374.500 RON (constând în TVA și impozit pe profit

datorat bugetului de stat), întrunește în drept elementele constitutive ale

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. "c"

din Legea nr. 241/2005 modif. și completată, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13

C. pen.

Instanța a reținut încadrarea juridică anterior

menționată, întrucât de la săvârșirea faptei până la momentul pronunțării,

fapta comisa de inculpat a fost încadrată succesiv în mai multe texte de lege,

cu mențiunea că ultima modificare a legii, în ansamblul ei, este mai favorabilă

inculpatului.

Pentru aceste considerente, în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii de evaziune

fiscală pentru care este trimis în judecată inculpatul P.I., din art. 11 lit.

"c" din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

(preluat de art. 9 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 241/2005) în

prevederile art. 9 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 241/2005 modif.

și completată, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată

inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., cu

referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei

comise, urmările cauzate, împrejurarea că prejudiciul produs nu a fost recuperat

și datele care caracterizează persoana inculpatului.

Instanța a avut în vedere că inculpatul a avut o

conduită sinceră în fața instanței, declarând că recunoaște integral faptele

deduse judecății, solicitând să fie judecat conform art. 320

1

C.

proc. pen. și că este de acord cu recuperarea prejudiciului în cuantumul

stabilit pe bază de expertiză contabilă. Însă, la dozarea pedepsei se va ține

seama și de cuantumul mare al prejudiciului care nu a fost recuperat și faptul

că inculpatul are antecedente penale.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel declarat de

ANAF prin DGFP Bistrița-Năsăud solicitând obligarea inculpatului, în solidar cu

partea responsabilă civilmente, la plata întregului cuantum bănesc evidențiat

în constituirea de parte civilă.

S-a arătat în motivare că inculpatul trebuia obligat la

repararea întregului prejudiciu cauzat și nu doar a celui evidențiat în

expertiza contabilă efectuată în cauză.

Raportul de expertiză nu a fost comunicat părții civile

și astfel aceasta nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni sau de a

solicita efectuarea unei contraexpertize, iar expertul care a întocmit raportul

nu avea calitatea de expert fiscal.

Prin Decizia penală nr. 117/A din 3 iunie 2013 a Curții

de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul

declarat de ANAF prin DGFP Bistrița-Năsăud împotriva Sentinței penale nr. 66/F

din 3 aprilie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

A fost stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200

RON ce s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției reprezentând

onorariu pentru apărător din oficiu, avocat R.Ț.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel instanța de control judiciar a

reținut că prin rechizitoriul din data de 2 octombrie 2012 al parchetului de pe

lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud inculpatul P.I. a fost trimis în judecată

pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 11 lit. c) din

Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (preluat de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005), reținându-se că, în calitate de

administrator la SC P.I. SRL, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a

înregistrat în evidența contabilă a firmei facturi fiscale reprezentând

operațiuni fictive, cauzând un prejudiciu de 374.500 RON.

Prin același rechizitoriu, s-a precizat că suma de

25.248 RON pretinsă de partea civilă constituie prejudiciu fiscal generat de

înregistrarea unor cheltuieli reale, dar care nu sunt deductibile fiscal,

urmând ca acest prejudiciu să fie recuperat separat de inculpat, înregistrarea

sumei menționate neîncadrându-se în latura obiectivă a infracțiunii de evaziune

fiscală.

Curtea a reținut că instanța de judecată este ținută să

soluționeze cauza în limitele în care a fost sesizată. În măsura în care partea

civilă a fost nemulțumită de soluția dispusă prin rechizitoriu, trebuia să

formuleze plângere cu privire la aceste aspecte în conformitate cu prevederile

art. 278

1

C. proc. pen.

Rechizitoriul trebuie să fie exact în precizarea

prejudiciului și a elementelor care îl compun, mai ales în cazul infracțiunilor

de evaziune fiscală, pentru care recuperarea prejudiciului are efecte în planul

răspunderii penale, pentru ca inculpatul să cunoască sumele pe care le are de

recuperat, în cazul în care dorește să beneficieze de prevederile legale mai

favorabile, și pentru a nu i se încălca dreptul la apărare.

Având în vedere faptul că în prezenta cauză Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut că prejudiciul cauzat de

inculpat este în sumă de 374.500 RON, conform expertizei contabile efectuate în

cauză, și pentru acest prejudiciu a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului P.I., nu se poate da curs solicitării părții civile de a fi

obligat inculpatul la plata sumei de 1.122.276 RON, cu accesoriile aferente,

menționată în constituirea de parte civilă.

S-a reținut că nu poate fi primită susținerea părții

civile apelate în sensul că nu i-a fost comunicat raportul de expertiză și

astfel aceasta nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni sau de a solicita

efectuarea unei contraexpertize, iar expertul care a întocmit raportul nu avea

calitatea de expert fiscal, deoarece legea penală nu prevede obligația

organului de urmărire penală de a comunica raportul de expertiză, partea civilă

putând studia acest raport la dosarul cauzei, sau putând solicita eliberarea

unei copii de pe acesta.

De asemenea legea s-a reținut că nu prevede că în cazul

infracțiunii de evaziune fiscală raportul de expertiză contabilă poate fi

întocmit doar de către un expert fiscal, nu și de unul contabil.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen

legal partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, invocând cazul de casare

prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. și solicitând, sub

aspectul laturii civile, "obligarea inculpatului la plata întregului

cuantum bănesc, cu titlu de despăgubiri civile, astfel cu acesta a fost

evidențiat prin constituirea de parte civilă".

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând

hotărârile pronunțate în cauză în raport cu cazul de casare invocat de partea

civilă - art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. - precum și prin

prisma cazurilor de casare care potrivit art. 385

9

alin. (3) teza I

C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu, constată că

recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În cauză, se observă că decizia recurată a fost

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori la 3 iunie 2013,

deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în

care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în

art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum acestea au fost modificate prin

actul normativ menționat.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a

devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a

motivului de recurs prevăzut de pct. 17 al art. 385 C. proc. pen., intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen., invocat de recurenta parte civilă, se

constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio

modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, acest caz de

casare - care este, în mod vădit, unul de nelegalitate - nu mai poate fi

utilizat spre a remedia netemeinicia deciziei atacate (în speță, sub aspectul

cuantumului despăgubirilor civile), deoarece aceasta ar însemna deturnarea sa

de la finalitatea avută în vedere de legiuitor.

Pentru considerentele expuse, avându-se în vedere și

faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care,

analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva Deciziei penale nr. 117/A din 3

iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe

inculpatul P.I., să fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta

parte civilă va fi obligată la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea

civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud împotriva Deciziei penale nr. 117/A din 3

iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, privind pe

inculpatul P.I.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2013.

Procesat de GGC - AM