ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4016/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen, art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul Z.N., fără antecedente penale, a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe durată de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

Prin aceeași sentință, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen., inculpatul Z.N. a fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru infracțiunea de reținere și nevărsare, cu intenție, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă. În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b), art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul Z.N. să execute pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii, pedeapsă ce se execută pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare aplicată inculpatului Z.N., pe un termen de încercare de 4 ani. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate sau a neîndeplinirii obligațiilor civile, pe durata termenului de încercare. Inculpatul Z.N. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Z.L. SRL Pogoanele, județul Buzău la plata sumei de 129.767,40 RON (din care 34.401 RON obligații cu reținere la sursă și 95.366,40 RON TVA) cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului către partea civilă D.G.F.P. Buzău. S-a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de către lichidatorul judiciar C.M. pentru SC Z.L. SRL Pogoanele, pentru suma de 686.639 RON.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din 29 martie 2012 asupra imobilului situat în orașul Pogoanele, str. I.L.C., conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului asiguratoriu din data de 30 martie 2012. În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă va fi ales să fie decăzut din drepturi. În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca, la data rămânerii definitive hotărârii de condamnare, o copie a dispozitivului să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

Inculpatul Z.N. a fost obligat la 550 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu la instanța de fond. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău din 19 noiembrie 2012, Dosar nr. 86/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.N. pentru infracțiunile de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapte aflate în concurs real, în conformitate cu art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că inculpatul, în calitate de administrator al SC Z.L. SRL Pogoanele, a calculat și reținut însă nu a virat la bugetul statului, în termen legal, în perioada 2009-2010, obligații cu reținere la sursă în sumă de 43.401 RON. De asemenea, s-a stabilit că inculpatul nu a înregistrat în contabilitatea societății, în perioada 2007-2010, operațiunile comerciale efectuate constând în livrări de produse lactate către diverși clienți din țară, în sumă de 597.294,83 RON, iar prin această omisiune s-a sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului a unei TVA în sumă de 95.366,40 RON. Prezent la termenul de judecată din 5 martie 2013, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., declarând că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare a instanței, cunoaște probele administrate în faza de urmărire penală, probe pe care și le însușește, nu solicită administrarea altor mijloace de probă și nu dorește să dea altă declarație în afara celei de la urmărirea penală. Tribunalul a admis judecata cauzei în conformitate cu art. 320 1 C. proc. pen., reținând că sunt îndeplinite condițiile legale, mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale nefiind contestate de către inculpat. Analizând mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, tribunalul a reținut că inculpatul a avut calitatea de asociat unic și administrator la SC Z.L. SRL Pogoanele, societate al cărei principal obiect de activitate l-a constituit fabricarea produselor lactate și a brânzeturilor.

Prin sentința civilă nr. 1163 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Buzău s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței pentru SC Z.L. SRL Pogoanele, iar prin sentința civilă nr. 11 din 4 ianuarie 2011 s-a dispus începerea procedurii falimentului cu privire la aceeași societate. Organele de control fiscal au efectuat o verificare cu privire la activitatea desfășurată de către societate, întocmindu-se raportul de inspecție fiscală din 31 ianuarie 2011. Inculpatul a contestat acest raport de inspecție fiscală fiind întocmit în cauză un raport de expertiză contabilă, potrivit căruia valoarea facturilor neînregistrate în contabilitate în perioada 2007-2010 a fost de 597.294,83 RON, rezultând un TVA sustras de la plată de 95.366,40 RON și un impozit pe profit de 80.308,54 RON.

S-a apreciat de către expertul contabil, prin repunerea veniturilor neînregistrate în perioada 1 octombrie 2007-30 aprilie 2009, că societatea nu datorează impozit pe profit, deoarece pierderile societății din această perioadă sunt mai mari decât veniturile. În consecință, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului doar pentru suma de 95.366,40 RON reprezentând TVA și 34.401 RON cu titlul de obligații cu reținere la sursă ce nu au fost virate la bugetul de stat în termenul legal. Sumele de bani ce au fost reținute ca nefiind înregistrate în evidențele contabile în perioada 2007-2010 au rezultat din relațiile comerciale pe care SC Z.L. SRL Pogoanele le-a avut cu mai multe societăți comerciale, respectiv SC C.S.

SRL Târgoviște, SC M. SRL Ploiești, SC G.C. SRL Argeș, SC R.P. SRL Giurgiu, SC F.M. SRL Dobreta Turnu-Severin, SC D.D. SRL Brașov, SC L.B. SRL Brașov, SC A.B. SRL Brașov și SC E.P. SRL București. Tribunalul a reținut că situația de fapt prezentată anterior este dovedită cu procesul-verbal încheiat la data de 31 ianuarie 2011 de către inspectorii din cadrul D.G.F.P. Buzău, raportul de inspecție fiscală, procesele-verbale de verificare încrucișată întocmite de către D.G.F.P. din alte județe cu privire la facturile emise de către SC Z.L. SRL Pogoanele și găsite înregistrate în evidențele contabile ale partenerilor de afaceri, raportul de expertiză contabilă, răspunsul la obiecțiuni și lămuririle suplimentare solicitate de către organele de urmărire penală expertului contabil, documentele contabile, copii ale facturilor fiscale eliberate de către SC Z.L.

SRL Pogoanele. S-a apreciat de tribunal că, în drept, fapta inculpatului, care, în calitate de administrator al SC Z.L. SRL Pogoanele, a calculat, reținut și nu a virat la bugetul statului, în cel mult 30 de zile de la scadență, în perioada 2009-2010, obligații cu reținere la sursa în sumă de 43.401 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta aceluiași inculpat de a nu a înregistra în contabilitatea societății, în perioada 2007-2010, operațiunile comerciale efectuate constând în livrări de produse lactate către diverși clienți din țară, în sumă de 597.294,83 RON, iar prin această omisiune s-a sustras de la plata către bugetul general consolidat al statului a unei TVA în sumă de 95.366,40 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a recunoscut comiterea acestor infracțiuni, nu a contestat mijloacele de probă pe baza cărora a fost trimis în judecată, susținând că la rândul său a avut de încasat suma de 100.000 de euro, depunând în acest sens la dosar copia unei file cec cu privire la care s-a comunicat de către bancă un refuz de plată pentru lipsa disponibilului în cont. A precizat că în acest mod a fost înșelat cu suma respectivă de bani, astfel încât nu a putut să-și onoreze obligațiile financiare.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni, tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, determinat de gravitatea atingerii aduse valorilor sociale protejate prin cele două incriminări, respectiv valori de natură patrimonială, relevante sub acest aspect fiind sumele ce nu au fost achitate la bugetul de stat, dar și elementele de ordin subiectiv, respectiv faptul că inculpatul a acționat în mod continuat, având posibilitatea să-și dea seama și să aprecieze asupra conduitei sale infracționale. De asemenea, s-a reținut și conduita procesuală de recunoaștere a faptelor pe care a avut-o inculpatul, faptul că nu are antecedente penale, precum și incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., ce impun reducerea limitelor pedepselor cu o treime. În latura civilă a fost obligat inculpatul Z.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Z.L. SRL Pogoanele, în conformitate cu art. 998, art. 999 C. civ., art. 14 și art. 16 C. proc. pen., la plata sumei de 129.767,40 RON (din care 34.401 RON obligații cu reținere la sursă și 95.366,40 RON TVA) cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului către partea civilă D.G.F.P. Buzău. Potrivit cererii de constituire de parte civilă, D.G.F.P. Buzău a solicitat cu titlul de despăgubiri suma de 208.635 RON, astfel cum este detaliată în cerere, însă inculpatul a fost trimis în judecată pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina sa, prin care s-a cauzat un prejudiciu de 95.366,40 RON TVA și 34.401 RON obligații cu reținere la sursă.

În mod corect s-a reținut, pe baza mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale că inculpatul nu datorează impozit pe profit, astfel încât solicitarea de constituire de parte civilă este întemeiată numai în parte pentru sumele menționate anterior. Prima instanță a respins cererea de constituire de parte civilă formulată de către lichidatorul judiciar C.M. pentru SC Z.L. SRL Pogoanele, pentru suma de 686.639 RON, motivat de faptul că societatea nu poate avea, în această cauză în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni care au avut ca rezultat prejudicierea bugetului de stat, calitatea de parte civilă, ci doar pe aceea de parte responsabilă civilmente.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă prin ordonanța procurorului din 29 martie 2012 asupra imobilului situat în orașul Pogoanele, str. I.L.C., conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului asigurător din data de 30 martie 2012. În baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă va fi ales să fie decăzut din drepturi. În baza art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive hotărârii de condamnare, s-a dispus ca o copie a dispozitivului să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul Z.N. și partea civilă D.G.F.P. Buzău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Apelantul inculpat Z.N., prin intermediul apărătorului din oficiu, a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Buzău sub aspectul laturii penale, mai exact cuantumul pedepsei aplicate de instanța de fond, susținând că acesta este prea mare, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și persoana sa, având în vedere că a recunoscut și regretat faptele, nu are antecedente penale, a înțeles să uzeze de prevederile art. 320 1 C. proc. pen., a încercat să desfășoare activități economice cu bună credință și avea de încasat o sumă mare de bani de la un partener de afaceri, însă fila CEC i-a fost refuzată la plată, ceea ce a dus la imposibilitatea de plată.

În motivele scrise de apel, partea civilă D.G.F.P. Buzău a susținut că în mod eronat instanța de fond a soluționat latura civilă, reținând că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de numai 129.767,40 RON și nu 208.635 RON, așa cum s-a formulat în constituirea de parte civilă prin adresa din 29 noiembrie 2012, instanța de fond, în virtutea rolului activ, fiind obligată să coroboreze toate probele existente în cauză, din actele existente la dosarul cauzei rezultând cu claritate că inculpatul a înregistrat obligații către bugetul consolidat al statului în cuantum de 208.635 RON. Prin decizia penală nr. 112 din 6 iunie 2013, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondate apelurile declarate de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P.

Buzău și de inculpatul Z.N. împotriva sentinței penale nr. 57 din 12 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Buzău. A obligat pe apelantul inculpat Z.N. la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că situația de fapt a fost stabilită în mod corect și complet de prima instanță pe baza probelor administrate în cauză, atât în latură civilă, cât și în latură penală. De asemenea, pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate față de criteriile stabilite prin dispozițiile art. 72 C. pen., având în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpat, gravitatea atingerii aduse valorilor sociale protejate prin cele două fapte, cuantumul sumelor ce nu au fost achitate la bugetul de stat, dar și faptul că inculpatul a acționat în mod continuat, având posibilitatea să-și dea seama și să aprecieze asupra conduitei sale infracționale.

S-a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut și conduita procesuală a inculpatului, de recunoaștere a faptelor, că acesta nu are antecedente penale, dar și incidența dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., ce impun reducerea limitelor pedepselor cu o treime. În aceste condiții, Curtea a reținut că pedepsele aplicate inculpatului au fost corect individualizate și sub aspectul cuantumului, și al modalității de executare. Cu privire la latura civilă, Curtea a reținut că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 129.767,40 RON și nu de 208.635 RON, așa cum s-a solicitat de partea civilă, iar acest prejudiciu este compus din suma de 95.366,40 RON reprezentând TVA și suma de 34.401 RON reprezentând obligații cu reținere la sursă, respectiv 13.197 RON impozit pe venituri din salarii, 13.281 RON C.A.S.

asigurați, 655 RON contribuții șomaj asigurați și 7268 contribuții sănătate asigurați. Aceste sume rezultă din actele depuse la dosar de partea civilă și din raportul de expertiză contabilă întocmit și arătat mai sus, expertul arătând modul în care a calculat sumele datorate și nevirate la bugetul de stat în cuprinsul raportului de expertiză și în răspunsurile la obiecțiunile formulate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău. În motivele scrise de recurs depuse la dosar partea civilă a criticat hotărârile pronunțate numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței penale pronunțate de instanța de fond și obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente SC Z.L.

SRL la plata sumei de 208.635 RON așa cum recurenta s-a constituit parte civilă prin adresa din 29 noiembrie 2012, sumă la care a solicitat adăugarea accesoriilor de drept conform O.G. nr. 92/2003, art. 119 și urm., de la data scadenței și până la plata integrală. Recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Înalta Curte amintește că decizia penală nr. 112 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, la data de 6 iunie 2013, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât va supune analizei numai acele critici care se circumscriu cazurilor de casare în vigoare, în forma stabilită de Legea nr. 2/2013.

Din expunerea de motive ce stă la baza Legii nr. 2/2013 rezultă că unul din scopurile ce au determinat emiterea acestei legi a fost tocmai transformarea Înaltei Curți de Casație și Justiție într-o Curte de Casație, astfel încât exercitarea controlului judiciar să se realizeze numai asupra chestiunilor de drept. Întrucât criticile referitoare la cuantumul prejudiciului, în noua reglementare, nu pot fi cenzurate de instanța de recurs prin niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. rămase în vigoare, Înalta Curte în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei penale nr. 112 din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F., D.G.F.P. Buzău împotriva deciziei penale nr. 112 din 6 iunie 2013 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat Z.N. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 13 decembrie 2013.