ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3489/2013

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 172 din data de 22 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată îhcadrarea juridică a infracțiunilor

pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul M.N.

în sensul că s-a reținut, pentru fiecare infracțiune, art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei principale.

alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an

închisoare pentru infracțiunea de folosirea cu rea-credință a creditului

societății în interes propriu.

bugetul asigurărilor pentru șomaj, prevăzut de art. 111 din Legea nr. 76/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 74

1

alin. (2) teza a II-a C. pen.

În

baza art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatului sancțiune administrativă a amenzii în cuantum de 1. 000 RON, care se înregistrează în cazierul judiciar.

În temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 35 C. pen., inculpatul M.N., va executa pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceRONa de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale, pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

În

baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.N., pe un termen de încercare de 4 ani.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În

baza art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate sau a neîndeplinirii obligațiilor civile, pe durata termenului de încercare.

S-a constatat că inculpatul a achitat din prejudiciul cauzat bugetului de stat cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală suma de 3.256 RON, reprezentând impozit pe profit cu chitanța din 10 septembrie 2012, suma de 1.777 RON, cu privire la infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 130 RON, cu privire la infracțiunea prev. de art. lll din Legea nr. 76/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost obligat inculpatul M.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Buzău, cu sediul în Buzău, str. R., la plata următoarelor despăgubiri civile către partea civilă D.G.F.P. Buzău, cu sediul în Buzău, str. U. jud. Buzău:

- majorările de întârziere aferente sumei de 3.256 RON, achitată la data de 10 septembrie 2012;

- 3.456 RON impozit pe profit, cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului;

-14.542 RON T.V.A., cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

A fost obligat inculpatul M.N. să aducă în patrimoniul SC E. SRL Buzău suma de 51.250 RON.

În

baza art. 12 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă va fi ales va fi decăzut din drepturi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, o copie a dispozitivului s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

În

baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a comunicat inculpatului o copie a prezentului dispozitiv pentru a lua cunoștință de obligațiile ce-i revin.

În

temeiul art. 191 alin. (3) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL, la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 200 RON onorariu apărător din oficiu la instanța de fond.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău din 18 iulie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.N. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005;

- evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005;

- sustragerea de la obligația angajatorului privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prev. de art. 111 din Legea nr. 76/2002;

- folosirea cu rea-credință a creditului societății în interes propriu, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În

actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul, în mod repetat, în perioada aprilie 2008 - iunie 2009 a reținut și nu a virat la bugetul de stat, în termen de 30 de zile de la scadență, a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, cauzând un prejudiciu în sumă de 1.777 RON.'

De asemenea, prin neînregistrarea în contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate și prin evidențierea unor operațiuni economice fictive s-a sustras de la plata către bugetul de stat a sumei de 29.561 RON, din care 10.925 RON impozit pe profit și 18.636 RON T.V.A.

Același inculpat nu a plătit la bugetul de stat contribuția pentru șomaj datorată de către angajator, cauzând un prejudiciu de 130 RON. Prin folosirea cu rea-credință a creditului SC E. SRL Buzău, inculpatul a cauzat societății un prejudiciu de 58.850 RON.

În

fapt, s-a reținut că inculpatul M.N., administrator la SC E. SRL Buzău a început să desfășoare activitatea de turnare a pieselor din fontă în luna aprilie 2008, fără a evidenția în actele contabile întreaga activitate comercială. Au fost identificate, la data de 3 februarie 2009, cu ocazia unui control efectuat de către comisari din cadrul Gărzii Financiare Buzău, 3 caiete la punctul de lucru din Str. P. Buzău în care se ținea evidenta activității efectuate,

după cum urmează:

- un caiet intitulat „producție" ce conținea evidența pe luni și zile a activității fiecărui lucrător în perioada octombrie 2008- februarie 2009;

- un al doilea caiet conținea notări pentru fiecare lucrător în parte, pe luni, zile și ore a activității desfășurate și sumele înmânate fiecărui lucrător;

- în al treilea caiet erau notate numărul de piese și cuptoare turnate.

Societatea își desfășura activitatea cu un număr de 10 lucrători,

pentru care nu existau state de plată și forme legale de angajare.

Caietele privind activitatea desfășurată erau completate de către martora T.M., angajată a societății. Deși martora a susținut că a efectuat mențiunile din caiete din proprie inițiativă, tribunalul a reținut că susținerile martorei nu sunt conforme cu realitatea. Așa cum rezultă din verificarea acestor evidențe se poate constata că martora realiza o monitorizare a activității desfășurate de către muncitori pe zile, cu privire la producția realizată dar și la alte aspecte ale activității zilnice care nu puteau fi făcute decât pentru a fi aduse la cunoștința administratorului societății, martora neputând justifica, de fapt, un interes personal în efectuarea acestor mențiuni.

În

plus, în declarația dată la urmărirea penală martora a explicat care era înțelesul unor prescurtări pe care le făcea în caietele respective, cum ar fi denumirile pieselor ce se realizau (plită, rame, ochiuri mari sau mici). Rigurozitatea cu care erau efectuate însemnările cu privire la producția realizată, la activitatea desfășurată de către fiecare

muncitor, sumele de bani plătite sunt aspecte ce impun concluzia că însemnările efectuate de către martoră nu erau așa cum s-a precizat anterior pentru interesul său personal ci pentru a fi aduse la cunoștința administratorului societății.

Despre evidența pe care o ținea martora T.M. a declarat și martorul R.N. audiat pe parcursul cercetării judecătorești care a susținut că atât martora cât și inculpatul țineau evidența cu privire la activitatea desfășurată.

Inițial, în declarația dată la urmărirea penală, inculpatul a susținut că i-a solicitat martorei T.M. să urmărească activitatea desfășurată de către muncitori, astfel încât aceasta ținea o evidență cu privire la zilele lucrate de către fiecare persoană și numărul de piese din fontă pe care le realiza.

Deși inculpatul a susținut în declarația dată pe parcursul cercetării judecătorești că nu cunoștea despre evidențele pe care le ținea martora T.M. și nu a fost curios să cunoască aceste însemnări zilnice, susținerile inculpatului sunt infirmate de declarațiile martorilor R.N. și I.M., dar și declarația acestuia dată la urmărirea penală în care a descris modalitatea în care avea o evidență a activității desfășurate în societate, fără ca acesta să fie reflectată și în actele contabile.

În

consecință, mențiunile din caietele ridicate de către organele de urmărire penală, astfel cum s-a arătat anterior, se referă la activitatea de producție desfășurată în cadrul societății administrate de către inculpat, reprezentând, de fapt, o evidență ce nu a fost înscrisă și în actele contabile ale societății, constituind dovezi cu privire la comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea omisiunii de a evidenția în actele contabile a veniturilor realizate și a operațiunilor comerciale efectuate.

Cu privire la producția realizată în perioada aprilie 2008 - iunie 2009 în cadrul societății administrate de către inculpat, Tribunalul a reținut, potrivit expertizei tehnice judiciare întocmite pe parcursul urmăririi penale și a suplimentului la această expertiză (efectuat pe parcursul cercetării judecătorești, că aceasta a fost de 33.535 kg fontă pentru marfă, din care s-a dedus fonta pentru producția neterminată de 4.335 kg, rămânând cantitatea de 29.200 kg fontă pentru marfă, rezultând o valoare a producției de 51.200 RON. Expertul tehnic a

stabilit, astfel cum rezultă din concluziile la raportul de expertiză, o valoare diferită de cea pe care au reținut-o organele de control fiscal (de 48.768 kg), motivat de faptul că au fost luate în calcul și pierderile rezultate în procesul tehnologic de 11%, specifice produselor din fontă cenușie ce se elaborează în cuptor cu inducție, astfel cum se realiza în cadrul societății comerciale administrate de către inculpat unde formarea, modelarea, turnarea pieselor se realiza manual ceea ce făcea posibilă apariția unui număr mare de rebuturi.

Prin expertiza contabilă judiciară efectuată în cursul cercetării judecătorești s-a stabilit că inculpatul datora bugetului de stat pentru producția vândută de 51.250 RON un impozit pe profit de 3.256 RON și TVA de 9.738 RON.

Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a achitat suma de 3.256 RON, impozit pe profit, astfel cum rezultă din conținutul chitanței din 10 septembrie 2012.

Infracțiunea de evaziune fiscală a fost comisă de către inculpat atât prin omisiunea evidențierii în actele contabile a veniturilor realizate și a operațiunilor comerciale efectuate astfel cum prevede art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cât și în modalitatea evidențierii unor operațiuni fictive, în conformitate cu art. 9 alin. (1) lit. c) din același act normativ.

S-a reținut că inculpatul a emis în luna martie 2008 factura fiscală, cumpărător fiind SC R.M. SRL Buzău. Această factură în valoare de 25.704 RON a fost înregistrată în evidențele contabile ale societății iar în luna aprilie 2008, inculpatul a întocmit factura fiscală din 11 aprilie 2008 prin care se storna factura emisă la data de 17 martie 2008.

Totodată, inculpatul a efectuat mențiunile corespunzătoare în evidențele contabile cu privire la implicațiile fiscale, în sensul că a stornat și veniturile în valoare de 21.600 RON și T.V.A. colectat în valoare de 4.104 RON. Tribunalul va reține că această operațiune a avut caracter fictiv pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Martorul R.G., administrator la SC R.M. SRL Buzău a declarat la urmărirea penală că a avut relații comerciale cu SC E. SRL Buzău - administrată de către inculpatul M.N., iar în luna martie 2008 a achiziționat piese în valoare de 25.704 RON pe care le-a returnat întrucât nu erau corespunzătoare calitativ, semnând în acest sens factura emisă de către societatea furnizoare.

Ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești același martor a susținut că nu a semnat și nu a fost niciodată în posesia facturii

emise de către inculpat prin care se efectua stomarea mărfii în luna aprilie 2008. De asemenea, a precizat că a restituit marfă în valoare de aproximativ 10.000 RON întrucât nu era corespunzătoare calitativ.

Tribunalul a dat eficiență juridică declarației date de martor în fața instanței de judecată având în vedere că aceasta se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, s-a reținut că la dosarul de urmărire penală se află copia unui proces-verbal încheiat între SC R.M. SRL și SC E. SRL la data de 18 februarie 2008 prin care se constatau deficiențe de turnare la piesele achiziționate cu factura din 18 februarie 2008 motiv pentru care se restituiau aceste produse prin acordul părților. A rezultat că a existat această operațiune de restituire a produselor însă la o dată anterioară, respectiv în luna februarie 2008 și a avut ca obiect piesele livrate cu o altă factură.

Ulterior, inculpatul a întocmit o altă factură de vânzare a mărfurilor, fictivă, din 17 martie 2008 pe care a stornat-o cu factura fiscală din 11 aprilie 2008, pentru mărfuri în valoare de 25.704 RON.

S-a reținut astfel, că declarația martorului R.G. prin care a susținut restituirea unor mărfuri necorespunzătoare se referă la factura din luna februarie 2008. De altfel, martorul a menționat despre restituirea unor mărfuri în valoare de aproximativ 10.000 RON, iar factura din luna aprilie 2008 a cărei evidențiere este nereală consemnează mărfuri în valoare de 25.704 RON. În plus, organele de urmărire penală au găsit la sediul societății administrate de către inculpat toate cele trei exemplare ale facturii cu privire la care s-au efectuat operațiuni fictive de stornare.

Având în vedere această situație de fapt, s-a reținut că inculpatul a evidențiat în contabilitatea societății pe care o administra operațiuni fictive prin care s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 3.456 RON și T.V.A. de 4.104 RON, acțiune ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii continuate de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în perioada aprilie 2008 - iunie 2009.

În

declarația dată pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că a reținut și nu a vărsat, în cel mult 30 de zile de la scadență, sumele reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă în valoare de 1.777 RON, în perioada aprilie 2008 - iunie 2009, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din

Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind comisă în mod continuat.

Inculpatul s-a sustras în aceeași perioadă de la obligația angajatorului privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj în sumă de 130 RON, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

prev.de

art. lll din Legea nr. 76/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a achitat sumele de 1.777 RON și 130 RON.

Suma de 51.250 RON rezultată din vânzarea mărfurilor a căror evidențiere în actele contabile a fost omisă de către inculpat, a fost folosită de către acesta în interes personal, pentru achitarea unor credite, astfel cum rezultă din susținerile inculpatului în fața organelor de control ale Gărzii Financiare Buzău. Prin folosirea, cu rea-credință, a bunurilor societății, pe care o administra într-un scop contrar intereselor acesteia, în folosul propriu, in mod continuat, inculpatul a comis infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată inculpatul s-a dispus, în conformitate cu art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în sensul că s-au reținut prevederile art. 41 alin. (2) C. pen., faptele fiind comise în mod continuat, în perioada aprilie 2008 - iunie 2009, în baza aceleași rezoluții infracționale, prin acte materiale ce realizează, fiecare în parte, conținutul aceleași infracțiuni.

Cu privire la irifractiunile de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și sustragerea de la obligația angajatorului privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prev. de art. 111 din Legea nr. 76/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a reținut că inculpatul a achitat sumele de 1.777 RON și 130 RON la datele de 12 noiembrie 2010 și 2 decembrie 2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 ce a introdus dispozițiile art. 74

1

C. pen.

Potrivit art. 74

1

alin. (1) și (2) din C. pen., în cazul săvârșirii infracțiunilor de gestiune frauduloasă, înșelăciune, delapidare, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu în formă calificată și neglijență în

serviciu, prevăzute în prezentul cod, ori a unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, prin care s-a pricinuit o pagubă, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la soluționarea cauzei în primă instanță, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, care este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul fiscal.

Dispozițiile art. 74

1

C. pen., au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 363/25.05.2011, însă declararea ca neconstituțională a textului de lege menționat nu exclude aplicarea sa ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu art. 13 C. pen.

În

acest sens, s-a reținut că art. 74

1

C. pen., era în vigoare la data când inculpatul a achitat prejudiciul, după comiterea faptelor, astfel încât, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. i) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunile de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă

prev.de

art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și sustragerea de la obligația angajatorului privind plata contribuțiilor la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prev. de art. 111 din Legea nr. 76/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen. și art. 74

1

alin. (2) teza a II-a C. pen.

În

baza art. 91 C. pen., s-a aplicat inculpatului sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 1.000 RON, care se va înregistra în cazierul judiciar.

Vinovăția inculpatului cu privire la infracțiunile de evaziune fiscală,

prev.de

art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și folosirea cu rea-credință a creditului societății în interes propriu, prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost reținută pe baza mijloacelor de probă ce au fost analizate, respectiv procesul-verbal de control al Gărzii Financiare, raportul de inspecție fiscală și anexele acestuia, rapoartele de expertiză tehnică și judiciară, declarațiile martorilor T.M., R.G., R.N. și I.M., factura fiscală din 11 aprilie 2008, pentru mărfuri în valoare de 25.704 RON, coroborat, în parte cu declarațiile inculpatului.

La stabilirea pedepselor aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare,

prev.de

art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în

partea specială, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, datele ce caracterizează persoana inculpatului precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul a comis faptele prin acțiuni repetate, pe o perioadă de aproximativ un an de zile, sustrăgându-se de la plata unor impozite și T.V.A. al căror cuantum este situat sub 50.000 euro, prejudiciu ce a rămas în parte neacoperit. Pericolul social ridicat al infracțiunilor comise este determinat și de împrejurările ce au fost reținute ca acțiuni repetate ceea ce a dat posibilitatea inculpatului să conștientizeze actele infracționale comise, pe care le-a reluat, astfel cum rezultă din evidențele pe care le ținea în paralel la societatea pe care o administra.

De asemenea, s-a reținut că deși inculpatul a recunoscut pe parcursul urmăririi penale că evidențele ținute de către martora T.M. erau efectuate din dispoziția sa, pe parcursul cercetării judecătorești a încercat să minimalizeze implicarea sa în activitatea de neevidențiere a veniturilor realizate în perioada suspusă controlului. Aceste aspecte au fost avute în vedere ca elemente ce relevă poziția psihică a inculpatului față de infracțiunile comise ce s-au reflectat în pedepsele ce i s-au aplicat, reținându-se totodată că acesta a achitat o parte din prejudiciu și nu este cunoscut cu antecedente penale.

Fată de aceste date ce caracterizează infracțiunile comise și persoana inculpatului, tribunalul 1-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe durată de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale. în baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de folosirea cu rea-credință a creditului societății în interes propriu.

În

temeiul art. 33 lit. a) - 34 lit. b) art. 35 C. pen., inculpatul M.N. a fost condamnat pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii, respectiv dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale, pedeapsă ce se execută pe durata executarea pedepsei principale.

În

baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului M.N. pe termen de încercare de 4 ani.

Pentru a dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, tribunalul a avut în vedere cuantumul acesteia, dar și datele ce caracterizează persoana inculpatului, vârsta acestuia (57 de ani), faptul că nu a mai fost anterior condamnat, existând elemente că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale de 2 ani închisoare, a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii.

În

baza art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra revocării suspendării condiționate în cazul comiterii unei noi infracțiuni intenționate sau a neîndeplinirii obligațiilor civile, pe durata termenului de încercare.

În

latura civilă, s-a constatat că inculpatul a achitat din prejudiciul cauzat bugetului de stat cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală suma de 3.256 RON reprezentând impozit pe profit cu chitanța din 10 septembrie 2012, suma de 1.777 RON cu privire la infracțiunea prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și 130 RON cu privire la infracțiunea prev. de art. 111 din Legea nr. 76/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

D.G.F.P. Buzău s-a constituit parte civilă cu suma de 31.468 RON din care 10.925 RON impozit pe profit, 18.636 RON T.V.A., 130 RON contribuția pentru șomaj datorată de către angajator și 1.777 RON impozite și contribuții mai vechi de 30 de zile de la scadență, cu majorările de întârziere aferente.

Ulterior, partea civilă a formulat precizări în legătură cu sumele solicitate cu titlul de despăgubiri civile raportat la cele două procese-verbale de constatare și inspecție fiscală întocmite de către Garda

Financiară Buzău și la concluziile expertizelor tehnice și contabile judiciare.

S-a reținut că pentru suma pretinsă de către partea civilă și reținută de către organele de control fiscal ca urmare a înregistrării a două facturi fiscale emise de către SC E.P.P.C.C. SRL Buzău și SC E.D.M.P. SA astfel cum rezultă din precizările părții civile inculpatul nu a fost trimis în judecată, organele de urmărire penală reținând că înregistrarea sumei de 23.467,3 RON pe contul „cheltuieli" și nu „investiții în curs" nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală.

Față de aceste împrejurări, s-a reținut în conformitate cu art. 317 C. proc. pen., că instanța nu a fost sesizată cu judecarea acestor acte materiale cu privire la care partea civilă solicită obligarea inculpatului la despăgubiri civile, astfel încât cererea este neîntemeiată sub acest aspect.

De asemenea, instanța a reținut că societatea administrată de către inculpat a realizat, din motive tehnice, o producție mai mică decât cea reținută de către organele de control fiscal pentru aspectele arătate în expertiza tehnică judiciară și menționate anterior, astfel încât solicitarea părții civile cu privire la cuantumul impozitului pe profit și T.V.A. sunt neîntemeiate.

S-a reținut că inculpatul datorează bugetului de stat T.V.A. în sumă de 14.542 RON, cu majorările de întârziere aferente, fără a se reține apărarea inculpatului în sensul că nu se face vinovat de comiterea faptei de evaziune fiscală întrucât societatea pe care o administrează are la rândul său T.V.A. de recuperat. Constarea sumei datorată cu titlul de T.V.A. este determinată de reținerea infracțiunii de evaziune fiscală comisă de către inculpat, astfel încât eventualele compensări pe care le pretinde acesta urmează a fi efectuate pe cale separată.

Față de aceste considerente, s-a dispus obligarea inculpatului M.N., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. SRL Buzău, la plata următoarelor despăgubiri civile către partea civilă D.G.F.P. Buzău majorările de întârziere aferente sumei de 3.256 RON achitată la data de 10 septembrie 2012, 3.456 RON impozit pe profit, cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului, aferente facturii fiscale din 11 aprilie 2008, 14.542 RON T.V.A., cu majorările legale de întârziere până la achitarea integrală a debitului.

Totodată, inculpatul M.N. a fost obligat să aducă în patrimoniul SC E. SRL Buzău suma de 51.250 RON pe care a folosit-o în mod nejustificat în interes personal.

În

baza art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă va fi ales va fi decăzut din drepturi.

În

temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990, raportat art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, o copie a dispozitivului s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare.

În

baza art. 359 alin. (2) C. proc. pen., s-a comunicat inculpatului o copie a dispozitivului pentru a lua cunoștință de obligațiile ce-i revin.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul M.N., partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Buzău și partea responsabilă civilmente SC E. SRL Buzău, susținând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

Inculpatul M.N. a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea de circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen.

A.N.A.F. - D.G.F.P. Buzău a solicitat obligarea inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, la întreg prejudiciul în valoare de 38.933 RON, către stat.

Parte responsabilă civilmente SC E. SRL Buzău, nu a invocat în scris critici împotriva sentinței penale atacate și nici în ședință publică nu a arătat în ce constă nelegalitatea și netemeinicia hotărârii primei instanțe.

Prin decizia penală nr. 52 din 11 noiembrie 2013 Curtea de Apel Ploiești a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M.N., partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. a Județului Buzău și partea responsabilă civilmente SC E. SRL Buzău împotriva sentinței penale nr. 172 din 22 octombrie 2012, a Tribunalului Buzău.

Cu privire la apelul declarat de inculpatul M.N. s-a reținut că motivele invocate nu sunt întemeiate, fiind întocmite facturi de stornare și în consecință nu se datorează obligații fiscale către bugetul de stat și în mod corespunzător s-a reținut împrejurarea că inculpatul a evidențiat în contabilitatea societății pe care o administra operațiuni fictive prin care s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 3.456 RON, și T.V.A. în sumă de 4.104 RON, act material care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., faptă comisă în perioada aprilie 2008 - iunie 2009.

Referitor la cea de a doua critică ce vizează greșita condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., s-a reținut ca este neîntemeiată, iar probele administrate în cauză dovedesc faptul că suma de 51.250 RON rezultată din vânzarea mărfurilor a căror evidențiere în actele contabile a fost omisă de către inculpat, a fost folosită de către acesta în interes personal, pentru achitarea unor credite, astfel cum rezultă de altfel și din susținerile acestuia, în fața organului de control ale Gărzii Financiare Buzău.

Cu privire la cea de a treia critică invocată de inculpat referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei s-a reținut că este neîntemeiată, având în vedere că pedepsele de 2 ani închisoare și respectiv, 1 an închisoare pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului au fost bine proporționalizate și sub acest aspect instanța de fond a dat o justă interpretare și aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen.

S-a constatat că aceste pedepse au fost stabilite la limita minimă prevăzută de textul incriminator, pentru fiecare faptă și la proporționalizarea acestora s-a ținut seama de poziția procesuală în general corectă pe care a manifestat-o inculpatul atât la urmărirea penală cât și în instanță, că nu are antecedente penale și că a fost cunoscut cu o comportare corespunzătoare în colectivitate până la această dată.

De asemenea, aceste elemente ce caracterizează persoana făptuitorului au fost avute în vedere de instanță la stabilirea pedepselor minime, care de altfel conturează o comportare normală a oricărei persoane și nu se impune a fi reținute circumstanțe atenuante prev. de art. 74 C. pen., așa cum s-a solicitat.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată de instanța de fond și a cărei executare a fost suspendată condiționat

conform art. 81 C. pen., corespunde unei pedepse juste și în măsură să-și atingă scopul preventiv educativ al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.

S-a apreciat că prima instanță a reținut o corectă situație de fapt, vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, iar condamnarea acestuia este legală și temeinică, pentru cele două infracțiuni, care au primit de altfel o încadrare juridică corespunzătoare.

Cu privire la apelul declarat de partea civilă A.N.A.F. – D.G.F.P. Buzău s-a reținut că motivul invocat ce vizează prejudiciul cauzat statului de către inculpat este nefondat, retinându-se că în mod corect instanța de fond a constatat că s-a constituit parte civilă cu suma de 31.468 RON, prejudiciu cauzat statului de către inculpat, din care 10.925 RON impozit pe profit, 18.636 RON – T.V.A., 130 RON - contribuția pentru șomaj datorată de către angajator și 1.777 RON -impozite și contribuții mai vechi de 30 de zile de la scadență cu accesoriile necesare.

Ulterior, partea civilă a formulat precizări în legătură cu sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile raportat la cele două procese-verbale de constatare și inspecție fiscală întocmite de Garda Financiară Buzău și la concluziile expertizelor tehnice și contabile judiciare.

S-a constatat că, în mod corect tribunalul a reținut că pentru suma pretinsă de către partea civilă și stabilită de către organele de control fiscal, ca urmare a înregistrării a două facturi emise de două societăți, inculpatul nu a fost trimis în judecată atâta vreme cât organele de urmărire penală stabilind că înregistrarea sumei de 23.467, 30 RON pe contul „cheltuieli" și nu „investiții în curs" nu intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de evaziune fiscală.

De aceea, în mod legal prima instanță a stabilit că, în raport de disp. art. 317 C. proc. pen., nefiind sesizată cu judecarea acestor acte materiale cu privire la care partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile, cererea acesteia fiind neîntemeiată.

S-a constatat că latura civilă a cauzei a fost soluționată în mod corespunzător și critica invocată de partea civilă cu privire la diferența de plată la care ar trebui să fie obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât în cauză a fost efectuat un raport de expertiză contabilă și nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la prejudiciul stabilit de către expert.

Referitor la apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Buzău s-a constatat că aceasta a formulat în scris o cerere de

apel formală, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, dar fără a preciza care sunt criticile pe care înțelege să le invoce.

S-a constatat că, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, motiv pentru care s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M.N., de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Buzău și de partea responsabilă civilmente SC E. SRL Buzău.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.N. și a solicitat la termenul de judecare a cauzei retragerea recursului și de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău, care prin motivele scrise aflate la dosar a solicitat, în esență, obligarea inculpatului la plata întregului prejudiciu, arătând că prejudiciul este în valoare de 38.933 RON.

Examinând recursurile declarate de inculpatul M.N. și partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte va lua act de retragerea recursului inculpatului și constată că recursul pății civile este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul inculpatului M.N.:

La termenul de judecată din 11 noiembrie 2013 recurentul inculpatul, prezent personal, a declarat în ședință publică că își retrage recursul.

În

conformitate cu dispozițiile art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din același cod, potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a lua act de manifestarea de voința a recurentului inculpat M.N.

Cu privire la recursul părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău:

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

din același cod.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel, nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de

lege, neputând fi înlăturate pe această cale toate erorile pe care le cuprinde decizia recurată, ci doar acele încălcări ale legii ce se circumscriu unuia dintre motivele de recurs limitativ reglementate de art. 385

9

C. proc. pen.

În

cauză, se observă că decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie la data de 11 martie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.

II

din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac doar la chestiuni de drept.

Critica recurentei părți civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău referitoare la latura civilă a cauzei nu poate fi examinată în recurs, întrucât aceasta nu se mai circumscrie niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. și în mod corect a fost soluționată latura civilă, având în vedere dispozițiile art. 317 C. proc. pen., constituirea părții civile cu suma de 31.468 RON, cât și raportul de expertiză contabilă și nu s-au formulat obiecțiuni cu privire la prejudiciul stabilit de către expert.

Constatând că motivele invocate de recurenta parte civilă nu pot fi analizate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul părții civile A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău , iar în baza art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369 din același cod, va lua act de manifestarea de voința a recurentului inculpat M.N.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei penale nr. 52 din data de 11 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Buzău împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 noiembrie 2013.