ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3807/2012

Prin sentința penală nr. 79 din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2332/108/2011, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii continue de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru care inculpata B.M.M. a fost trimisă în judecată, în două infracțiuni: - o infracțiune continuă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru achizițiile efectuate de SC M.R. SRL Strehaia de la SC M.T. SRL București; - o infracțiune continuă de fals intelectual prin efectuare cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen.

(operațiuni cumpărare-vânzare zahăr). În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată inculpata B.M.M., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. ( 1), (2), (3) și (5) C. pen. În baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, a fost condamnată inculpata B.M.M., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale pe durata a 5 (cinci) ani. În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen., a fost condamnată inculpata la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prin efectuare cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatei prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare pe care aceasta o va executa fără aplicarea vreunui spor. În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale pe durata a 5 (cinci) ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c), privind dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, C. pen.

În baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și pedepsei accesorii aplicate inculpatei și fixează termen de încercare pentru aceasta de 4 (patru) ani. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal și a fost obligată inculpata să plătească acesteia suma de 146.682 lei reprezentând TVA și suma de 123.521 lei impozit pe profit, la care se adaugă și dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere calculate din luna noiembrie 2009 și până la achitarea integrală a debitului, fiind respinse restul pretențiilor părții civile. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arad a reținut următoarele: Inculpatul M.M., prin SC T.I. SRL, a cumpărat de la SC

M.C.M. KFT

Ungaria, cantitatea de 500 t zahăr, înșelând societatea maghiară vânzătoare prin plata unor sume mult mai mici decât cele care trebuiau achitate pentru livrarea zahărului, comunicându-le acestora dovezi bancare de plată modificate astfel încât să lase impresia că a fost plătită suma corectă, respectiv suma de 67.890 euro în loc de 678,9 euro cât s-a plătit în realitate sau 56575 euro în loc de 565,75 cât s-a plătit, și determinând astfel vânzătorul să-i livreze zahărul, deși acesta nu fusese plătit, potrivit contractului. Zahărul astfel obținut a fost vândut imediat după introducerea în țară altor societăți, inculpatul M.M. obținând astfel sume de bani care nu i se cuveneau. După vânzarea zahărului cumpărat de la societatea maghiară către SC

T.A.P. SRL

Caransebeș și SC I.A. SRL, operațiunile de vânzare nefiind înscrise în contabilitatea SC T.G.I. SRL, inculpatul M.M. a vândut fictiv 198 tone de zahăr către SC l.R. SRL, potrivit facturilor din 29 decembrie 2009, 21 decembrie 2009 și 17 decembrie 2009 (f:2, 3,26-vol III), și către SC F.I. SRL, cantitatea de 176 t(f:5), prin SC T. G.I SRL. S-a mai reținut că inculpata B.M.I., în calitate de administrator al SC I.R. SRL a înregistrat în contabilitate, în jurnalul de cumpărări pentru SC I.R. SRL doar facturile din 17 decembrie 2009 și 21 decembrie 2009, înregistrând astfel cumpărarea a 1541 zahăr. Cu factura din 21 decembrie 2009 inculpata B.M.I., a vândut cantitatea de 155 tone zahăr către SC M.T.

SRL (f:28), înregistrând această operațiune comercială, înregistrând și această factură în Jurnalul pentru vânzări. De asemenea, s-a constatat că după ce societatea maghiară a descoperit că fusese înșelată în executarea contractului, a formulat plângere penală. Cercetările efectuate la SC T.G.I. SRL au condus la societatea inculpatei, pentru verificarea tranzacțiilor cu zahăr între SC T.G.I. SRL și SC I.R. SRL. Ulterior acestui control, s-a constatat că deși a fost somată de două ori, inculpata a refuzat să mai prezinte documentele contabile ale societății pentru verificări iar organele fiscale au stabilit că SC M.T. SRL nu mai desfășoară activitate din anul 2008 și că obiectul de activitate al acestei societăți au fost tricotajele, operațiunile cu zahăr cu aceasta fiind fictive.

Prima instanță a reținut că în timpul verificări au fost ridicate copii ale facturilor menționate, prin care SC I.R. SRL cumpăra cantitatea de 198 t zahăr și vindea cantitatea de 155 tone zahăr, copii ale paginilor jurnalului de vânzări și ale jurnalului de cumpărări în care au fost înregistrate cumpărarea a 154 t zahăr cu suma de 344 957,6 lei și TVA 65161,94 lei și vânzarea către SC M.T. SRL a 155 t zahăr cu suma de 345234,6 lei și TVA 65594,57 lei, înregistrând astfel un profit de 477 lei și TVA de plătit 432,63 lei. S-a reținut că operațiunile fictive de cumpărare a zahărului (154t) și de vânzare (155t), înregistrate în contabilitate nu au avut ca scop reducerea obligațiilor fiscale, dimpotrivă, inculpata a înregistrat în urma acestor operațiuni un profit fictiv de 477 lei pentru care datora impozit și o taxă pe valoare adăugată încasată fictiv de 432,63 lei, pe care le datora ea statului.

Nu a declarat TVA achitat și TVA încasat pentru aceste operațiuni în declarația 394, și dacă le-ar fi declarat ea era cea care trebuia să achite diferența de TVA încasată fictiv. S-a constatat că neavând ca scop reducerea obligațiilor fiscale, creând obligații fiscale către stat, cele operațiunile fictive privind zahărul, înregistrate în contabilitatea SC I.R. SRL nu puteau conduce la sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, și nu întrunesc așadar elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, scopul prevăzut de aliniatul 1 al acestui articol neputând fi atins prin înregistrarea operațiunilor fictive analizate. De asemenea, prima instanță a reținut că scopul înregistrării acestor operațiuni nu a fost acela de a ajuta inculpatul M.M.

să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale către stat, operațiunile fiind înregistrate în contabilitatea SC T.I. SRL, obligațiile fiscale putând fi astfel stabilite, ci, probabil, acela de a da o aparență de legalitate banilor obținuți de acesta din înșelarea societății maghiare, infracțiune cu privire la care însă nu au fost efectuate cercetări în privința inculpatului M.M., iar cu privire la inculpata B.M.I. s-a constatat că nu se poate stabili dacă cunoștea sau nu proveniența banilor și existența infracțiunii comise de inculpatul M.M., în lipsa unor cercetări în cel privește pe acesta din urmă și care era beneficiarul acestor operațiuni. Prima instanță a constatat că operațiunile cu zahăr înregistrate de inculpata B.M.I.

în contabilitatea SC I.R. SRL au avut în mod indubitabil ca efect denaturarea rezultatelor financiare ale societății astfel că ele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals intelectual în contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. Cu ocazia verificărilor efectuate la SC I.R. SRL pentru operațiunile cu zahăr, s-a reținut că s-a descoperit că în perioada 02 august 2009-30 noiembrie 2009 au fost înregistrate mai multe achiziții de la SC M.T. SRL (f, 9), societate cu privire la care s-a stabilit că nu mai funcționa din anul 2008. Toate aceste achiziții fictive de bunuri, societatea cocontractantă nefuncționând, în valoare de 772.010 lei și pentru care s-ar fi achitat o taxă pe valoare adăugată de 146682 lei au fost declarate de inculpată în declarația 394 pentru semestrul II al anului 2009 în scopul obținerii rambursării de TVA (f.9,10).

S-a constatat că înregistrarea în contabilitate a acestor operațiuni fictive a avut ca efect și reducerea profitului cu suma înregistrată ca plătită cu titlu de preț al acestor bunuri, 772010 lei, sumă pentru care inculpata ar fi datorat un impozit pe profit de 123251 lei, și de la plata căruia s-a sustras. Reținând că înregistrarea achizițiilor fictive de la SC M.T. SRL în contabilitatea societății comerciale administrate de inculpată a avut ca efect reducerea profitului pentru care inculpata datora impozit și producerea unei taxe pe valoare adăugată de rambursat, prima instanță a constatat că înregistrarea acestor operațiuni comerciale fictive a fost făcută cu scopul reducerii obligațiilor fiscale ale inculpatei și că în consecință întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală în modalitatea reglementată de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere că prin rechizitoriu instanța a fost sesizată, în ce o privește pe inculpata pentru comiterea unei infracțiuni unice în formă continuă de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, constând în înregistrarea cumpărării fictive a cantității de 154 t zahăr de la SC T.I. SRL, vânzarea fictivă a 155 t zahăr către SC M.T. SRL și achizițiile fictive de la SC M.T. SRL, iar instanța de fond a constatat că numai înregistrarea achizițiilor fictive de la SC Minago Invest SRL au avut ca scop sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, cumpărarea și revânzarea zahărului neavând un astfel de scop, în baza art. 334 C. proc. pen., prima instanță a admis în parte cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice și în consecință a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii continue de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru care inculpata B.M.I.

a fost trimisă în judecată, în două infracțiuni: o infracțiune continuă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, pentru achizițiile efectuate de SC I.R. SRL Strehaia de la SC M.T. SRL București; o infracțiune continuă de fals intelectual prin efectuare cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. (operațiuni cumpărare-vânzare zahăr). Cât privește factura din 19 decembrie 2009 (f:2), pentru cumpărarea cantității de 44 t zahăr, s-a reținut că aceasta nu a fost înregistrată în contabilitatea SC I.R. SRL și nici nu a fost semnată de inculpata B. de primire, astfel că nu se poate reține contribuția inculpatei la întocmirea acestui document.

S-a mai reținut că prin rechizitoriu instanța a fost sesizată și pentru comiterea de către inculpată a complicității la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., constând în aceea că l-a ajutat pe inculpatul M.M., însă instanța de fond a constatat că această infracțiune nu există. S-a reținut că după comiterea infracțiunii de înșelăciune în executarea contractului cu societatea maghiară, după vânzarea zahărului obținut de la aceasta și obținerea folosului material, inculpatul M.M. a vândut fictiv către inculpată o parte din cantitatea de zahăr. S-a constatat de asemenea, că activitatea infracțională a inculpatei începe după finalizarea infracțiunii de înșelăciune, după producerea prejudiciului și obținerea folosului material injust de către inculpatul M.M., inculpata B.M.I.

neavând nici un fel de contribuție la comiterea infracțiunii de înșelăciune a societății maghiare, astfel s-a apreciat că complicitatea sa la infracțiunea de înșelăciune nu există, motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. , prima instanță a dispus achitarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. Reținând că fapta inculpatei de a înregistra achiziții fictive de la SC M.T. SRL în contabilitatea SC I.R. SRL întrunește elementele constitutive ale infracțiunii continue de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și pedepsită cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi iar faptele acesteia de a înregistra în contabilitatea aceleiași societăți două operațiuni fictive de cumpărare zahăr de la SC T.I.

SRL și o vânzare fictivă către SC M.T. SRL a zahărului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii continue de fals intelectual prin efectuare cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, prima instanță a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea acestor infracțiuni.

Având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, faptul că inculpata nu are antecedente penale dar și prejudiciul cauzat de aceasta statului român, faptul că nu a recunoscut comiterea infracțiunii, că ulterior a refuzat să mai predea documentele societății făcând imposibilă o verificare completă a tuturor operațiunilor contabile efectuate, verificările ulterioare sesizării instanței conducând la descoperire altor neregularități în contabilitatea societății, tribunalul a condamnat inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare iar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen.

la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare. Reținându-se că inculpata nu a achitat obligații fiscale în calitate de administrator al unei societăți comerciale, și având în vedere cuantumul pedepsei, dar și cuantumul obligațiilor neachitate, lipsa oricărei intenții de recuperare a prejudiciului cauzat statului român, prima instanță, în baza art. 65 C. pen., a aplicat acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, conform art. 64 lit. c) C. pen., pe durata a 5 (cinci) ani. Constatându-se că cele două infracțiuni au fost comise prin acțiunile diferite ale inculpatei, mai înainte de a fi intervenit condamnarea acesteia, printr-o hotărâre penală definitivă, pentru vreuna dintre ele, prima instanță a reținut comiterea acestora în condițiile concursului real de infracțiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen.

și, pentru că, pentru fiecare infracțiune s-a aplicat pedeapsa închisorii, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. , contopind cele două pedepse aplicate inculpatei prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, care urmează a fi executată fără aplicarea vreunui spor. În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. privind exercitarea dreptului de a fi administrator al unei societăți, pe durata a 5 (cinci) ani. S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie pedepsei principale a închisorii stabilite, respectiv pe durata și în condițiile art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c) C. pen.

, aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., considerând-o necesară raportat la motivele expuse deja la stabilirea pedepsei complementare. Chiar dacă s-a constatat că inculpata nu a achitat prejudiciul, având în vedere că aceasta a avut un loc de muncă și că nu are antecedente penale, în baza art. 81, art. 71 alin. (5) C. pen. prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei accesorii aplicate inculpatei a fixat termen de încercare pentru aceasta, potrivit art. 82 C. pen., de 4 (patru) ani. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.

Prima instanță a constatat că ANAF, prin DGFP Arad s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 391.034 lei RON, reprezentând prejudiciul cauzat prin reducerea profitului cu 772010 lei și declarării unei TVA plătită fictivă de 146.682 lei, ca urmare a înregistrării achizițiilor fictive de la SC M.T. SRL dar și prin vânzarea fictivă a zahărului către SC M.T. SRL datorând un impozit pe profit de 55.237 lei și TVA de 65594 lei. Reținându-se vinovăția inculpatei în înregistrarea achizițiilor fictive cu consecința reducerii profitului și implicit a impozitului datorat statului cu suma de 123.521 lei și înregistrării unei TVA de rambursat de 146.682 lei prima instanță a constatat că acesteia îi revine și obligația de reparare a acestui prejudiciu și în consecință a admis acțiune părții civile pentru aceste sume.

Cât privește sumele pretinse de parte civilă cu titlu de impozit pe profit fictiv și taxă pe valoare adăugată încasată fictiv, s-a constatat că astfel de obligații fiscale nu sunt stabilite de Codul fiscal și în consecință nici inculpata nu le datorează. Reținând că operațiunile cu zahăr cu fost înregistrate de inculpată cu un alt scop și că nu au avut consecința reducerii obligațiilor fiscale, instanța de fond a apreciat că acestea nu au produs părții civile vreun prejudiciu, reținându-se că vânzarea către SC M.T. SRL, fiind fictivă, inculpata nu a încasat vreo sumă de bani și nici vreo taxă pe valoare adăugată pe care să le datoreze părții civile. Prin urmare, în baza art. 346 C. proc. pen.

raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., prima instanță a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată ANAF prin DGFP Arad în cadrul procesului penal și a obligat inculpata să plătească acesteia suma de 146.682 lei reprezentând TVA și suma de 123.521 lei impozit pe profit, la care se adaugă și dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere calculate din luna noiembrie 2009 și până la achitarea integrală a debitului și va respinge restul pretențiilor părții civile. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., având în vedere durata și complexitatea procesului penal, faptul că inculpata a fost condamnată prin prezenta hotărâre, a fost obligată aceasta la plata către stat a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului. Împotriva sentinței penale nr. 79 din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 2332/108/2011 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, inculpata B.M.I. și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, criticând-o ca netemeinică și nelegală. În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul schimbării încadrării juridice pentru infracțiune prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, invocându-se dispozițiile deciziei nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție.

în acest sens, s-a arătat că prin decizia sus menționată a fost statuat că fapta de omisiune în tot sau în parte, ori evidențierea în acte contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legală a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, nefiind incidente disp. art. 43 din Legea nr. 82/1991 rap la art. 289 C. pen. aceste activității fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală.

S-a arătat că pentru a se ajunge la această concluzie a fost examinat conținutul fiecărui text de lege prin care sunt incriminate în prezent cele două infracțiuni constatându-se că valorile sociale ocrotite prin acestea sunt cel puțin complementare și cu scop final comun, atâta timp cât prin dispozițiile cuprinse în art. 9 alin. (1) lit. b 3 ) și c 4 ) din Legea nr. 241/2005 se urmărește asigurarea stabilirii de situații fiscale care să conducă la o corectă colectare a obligațiilor fiscale ce revin contribuabililor, iar prin cele cuprinse în art. 43 5 din Legea nr. 82/1991 se urmărește reflectarea corectă în înregistrările contabile a datelor care vizează veniturile, cheltuielile și implicit rezultatele financiare.

De asemenea, se arată că aceeași analiză a impus concluzia că actele la care se referă textul de lege cuprins în legea contabilității se regăsesc suprapuse peste cele două modalități de eludare a obligațiilor fiscale incriminate în cadrul infracțiuni de evaziune fiscală. Prin urmare se consideră că în cazul de față instanța, plecând de la situațiile premisă examinate raportat la înregistrarea de către inculpată a unor operațiuni fictive respectiv, evidențierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni fiscale, era ținută în mod necesar de caracterul obligatoriu impus de art. 414 2 alin. (3) C. proc. pen. al deciziei pronunțate de instanța supremă, decizie dată în dezlegarea chestiunii juridice referitoare la încadrarea juridică corectă într-o asemenea situație.

În motivarea apelului declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad s-a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală în ceea ce privește soluția de respingere în parte a acțiunii civile, sumele respective constituind prejudiciu real la bugetul de stat, precum și sub aspectul neinstituirii sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și conturilor inculpatei și părții responsabile civilmente. Partea civilă a arătat că suma de 391.034 lei este formată din: impozit pe profit în sumă de 123.521 lei, taxa pe valoare adăugată în sumă de 146.682 lei, impozit pe profit în sumă de 55.237 lei, taxa pe valoarea adăugată în sumă de 65.594 lei, sume cuprinse în sesizarea penală nr. 700775/MH din 23 martie 2010 formulată de Garda Financiară Mehedinți, iar acest prejudiciu nu a fost recuperat până în prezent.

În motivarea apelului său, inculpata B.M.I. a susținut că Tribunalul Arad a încălcat dispozițiile privitoare la sesizarea instanței prevăzute sub sancțiunea nulității absolute potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; a procedat la o nelegală schimbare a încadrării juridice; a dispus achitarea inculpatei pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu reținerea unui caz din cele prevăzute de art. 10 C. proc. pen. care nu era incident în speță și a soluționat în mod netemeinic acțiunea civilă exercitată în cauză. Astfel, s-a arătat că potrivit art. 317 C. proc. pen. instanța de fond a fost investită numai cu următoarea stare de fapt: întocmirea actelor contabile fictive de achiziție a 198 tone zahăr de la furnizorul SC T.G.I.

SRL, respectiv de comercializare a 155 tone din această cantitate către beneficiarul SC M.T. SRL București. S-a mai arătat că în urma cercetării judecătorești desfășurate în cauză au rezultat indicii cu privire la aprovizionări fictive cu marfă realizate de societatea inculpatei în perioada august-noiembrie 2009 de la SC M.T. SRL București în calitate de furnizor, achiziții înregistrate în contabilitatea SC I.R. SRL. Considerând în mod neîntemeiat că ar fi fost sesizată și cu privire la această stare de fapt, Tribunalul Arad a dispus condamnarea inculpatei B.M.I. și pentru această activitate la pedeapsa închisorii de 2 ani, apreciind că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii e evaziune fiscală, observându-se cu ușurință eroarea comisă de instanța de fond care absolut nelegal a adăugat la starea de fapt reținută în rechizitoriu „și achizițiile fictive de la SC M.T.

SRL, practic instanța de fond extinzând procesul penal cu privire Ia alte fapte săvârșite de inculpată, fără să urmeze procedura imperativ prevăzută de art. 336 C. proc. pen. Astfel, s-a arătat că în cauză nu există o încheiere de ședință de extindere a procesului penal în considerentele căreia să fie consemnate solicitarea procurorului de ședință în acest sens și declarația acestuia de punere în mișcare a acțiunii penale, or punerea acestei cereri în discuția contradictorie a părților în vederea garantării dreptului de apărare, în aceste condiții neputându-se face dovada respectării procedurii imperativ prevăzută de art. 336 C. proc. pen., consecința reprezentând-o condamnarea inculpatei pentru o stare de fapt cu judecarea căreia Tribunalul Arad nu a fost investit.

S-a considerat că inculpata a fost în imposibilitate de a formula apărări cu privire la această stare de fapt despre care nu avea cunoștință că este învinuită, împrejurare ce constituie o gravă încălcare a dreptului la un proces echitabil și a garanțiilor ce îl însoțesc așa cum acestea sunt consfințite de art. 6 paragraf 3 din C.E.D.O. și dezvoltate în jurisprudența constantă a Curții de la Strasbourg care face corp comun cu Convenția, sancțiunea care intervine într-o atare situație fiind nulitatea absolută a hotărârii judecătorești în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

S-a mai arătat în motivele de apel că în analiza cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată, instanța de fond a pornit de la aceeași stare de fapt extinsă în mod artificial cu care în mod nelegal a apreciat ca fiind investită, nerezumându-se să analizeze legalitatea încadrării juridice dată de parchet operațiunilor de cumpărare a 198 tone de zahăr și revânzare a 155 tone din cantitatea aprovizionată, cu judecarea cărora fusese în mod legal investită prin rechizitoriul de trimitere în judecată, ci a supus analizei și achizițiile fictive efectuate de SC I.R. SRL de la SC M.T. SRL. Astfel, s-a susținut că la fila 11 din sentința penală apelată, pronunțându-se asupra acestui ansamblu de activități, instanța de fond a apreciat ca întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpată, admițând-o în parte, dispunând în temeiul art. 333 4 C. proc.

pen. schimbarea încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpata fusese trimisă în judecată în două infracțiuni, respectiv o infracțiune continuată de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru achizițiile fictive efectuate de la SC M.T. SRL, stare de fapt cu care nu fusese legal investită și o infracțiune continuată de fals intelectual la legea contabilității prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1992 pentru operațiunile de cumpărare și revânzare a zahărului, stare de fapt cu care fusese investită în mod legal. S-a considerat că s-ar fi impus în primul rând schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpata fusese trimisă în judecată în sensul rețineri concursului ideal de infracțiuni prev. de art. 33 lit. b) C. pen.

iar în caz contrar, dacă ar fi apreciat ca fiind legală încadrarea juridică din actul de sesizare a instanței, respectiv că în speță infracțiunile au fost comise de inculpat în concurs real, Tribunalul Arad ar fi trebuit să constate că infracțiunea de complicitate la înșelăciune nu este descrisă deloc în rechizitoriul de trimitere în judecată, nici în partea expozitivă, nici în cea dispozitivă a acestuia și să se dispună restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii rechizitoriului și a urmăririi penale conform art. 332 alin. (2) C. proc. pen. S-a arătat că din lecturarea rechizitoriului rezultă că organele de urmărire penală au apreciat că activitatea infracțională derulată de inculpată, constând în întocmirea facturilor fiscale de achiziție a 198 tone de zahăr de la SC T.G.I.

SRL și a celor de comercializare a 155 tone de zahăr către SC M.T. SRL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune săvârșită de numitul M.M. și de evaziune fiscală, împrejurarea că inculpata a fost trimisă în judecată pentru aceste două infracțiuni apreciate ca fiind comise în condițiile concursului real, datorându-se unei greșite încadrări juridice dată faptelor de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți. Cu privire la infracțiunea de fals intelectual la legea contabilități, s-a arătat în motivele de apel că, sub rezerva viciilor de procedură, dispoziția instanței de fond de a schimba încadrarea juridică dată operațiunilor de achiziționare a 198 tone zahăr de la SC T.G.I.

SRL și comercializarea a 198 tone către SC M.T. SRL este o soluție temeinică, ce se impune a fi însușită de instanța de control judiciar. Totodată, s-a arătat că achitarea inculpatei pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. ar presupune că activitatea infracțională pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv întocmirea facturilor fiscale în care s-au consemnat operațiunile fictive cu zahăr, nu există în materialitatea ei, adică aceste fapte nu s-ar fi petrecut în realitatea obiectivă, însă după cum s-a constatat în urma cercetării judecătorești efectuate în cauză, facturile fiscale în care au fost consemnate operațiunile de achiziție și comercializare a zahărului există în materialitatea lor, astfel că în mod legal, soluția de achitare a inculpatei pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune trebuia întemeiată pe lit. d) a art. 10 din C. proc.

pen., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective, lipsind forma de vinovăție cerută de lege. S-a mai învederat că nu se poate reține că prin emiterea unor facturi fiscale ulterior executării contractului de către societatea maghiară SC M.C.M. KFT Ungaria a fost indusă în eroare și că la această inducere în eroare ar fi contribuit facturile fiscale, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. în ceea ce privește latura subiectivă, în concret lipsind intenția inculpatei. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpata a arătat că sumele de bani la plata cărora a fost obligată reprezintă obligații fiscale rezultate în urma achizițiilor efectuate de SC I.R.

SRL de la SC M.T. SRL în perioada august-noiembrie 2009, însă Tribunalul Arad nu a fost sesizat în mod legal cu judecarea acestor operațiuni economice derulate de societatea inculpatei, ci numai cu judecarea operațiunilor de achiziție și comercializare a cantităților de 198 respectiv 155 tone zahăr în atare situație, având în vedere raportul de accesorietate dintre acțiunea penală și acțiunea civilă în procesul penal, dacă instanța de judecată nu fusese investită cu tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru operațiunile de achiziție de la SC M.T. SRL, nu putea să se pronunțe nici asupra pretențiilor de natură civilă ce s-ar fi întemeiat pe aceste operațiuni, în consecință considerând că soluția legală și temeinică ce ar fi trebuit dispusă de instanța de fond ar fi fost respingerea acestor pretenții civile.

Totodată, s-a arătat că, și chiar dacă ar fi fost investită și cu judecarea acestei stări de fapt, soluția primei instanțe este una greșită, în urma cercetării judecătorești stabilindu-se că SC M.T. SRL nu mai desfășura activitate comercială încă din anul 2008, deci pe cale de consecință, achizițiile de marfă efectuate de societatea inculpatei în perioada august-noiembrie 2009 reprezintă operațiuni fictivă. Pe de altă parte, se arată că nici în urma cercetării judecătorești și nici prin efectuarea în cauză a unei expertize fiscale, nu s-a putut stabili dacă inculpata a solicitat rambursarea TVA- ului aferent acestor operațiuni fictive, cert fiind însă că inculpata nu a obținut de la DGFP Mehedinți suma de 146.642 lei cu titlu de rambursare TVA, în această situație fiind evident că în cazul în care ar fi obligată la plata acestei sume către partea civilă, aceasta din urmă ar realiza o îmbogățire fără justă cauză.

De asemenea, s-a mai arătat în motivele de apel că la data înscrierii în contabilitatea SC I.R. SRL a operațiunilor fictive de achiziție de la SC M.T. SRL, societatea inculpatei nu avea obligații fiscale datorate bugetului de stat, neputându-se stabili în mod temeinic că inculpata și-a diminuat astfel impozitul pe profit datorat cu suma de 123.521 lei și că s-ar impune astfel, admiterea acțiunii civile cu privire la această sume. Prin decizia penală nr. 135 din 04 iulie 2012, Curtea de apel Timișoara a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpata B.M.I. a desființat sentința penală nr. 79 din 12 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad și rejudecând, în temeiul art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 în infracțiunea de fals intelectual prin efectuarea cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. În temeiul art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la 289 C. pen. a fost condamnată inculpata B.M.I. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual prin efectuarea cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen.

- dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale. În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și în temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare pentru aceasta de 2 ani și 6 luni. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei principale. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitată inculpata B.M.I. pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad. A fost respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad împotriva aceleiași sentințe penale. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel Timișoara a reținut următoarele: În conformitate cu art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Prin urmare, obiectul judecații este dat de rechizitoriu, acesta trasând limitele în care se desfășoară cercetarea judecătorească, dar și obiectul apărării inculpaților.

Pentru a determina ce se înțelege prin "fapta" și "persoana" arătate în actul de sesizare, se impune ca textul art. 317 sa fie raportat la cel al art. 263 C. proc. pen. , care se referă la cuprinsul rechizitoriului. în art. 263 alin. (1) se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie sa cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecata. Deși, dintre mențiunile pe care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, art. 317 C. proc.

pen. se referă numai la faptă și persoană, în accepțiunea acestui text de lege, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită succesiune a activităților inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, și anume de a investi instanța, o atare condiție neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și de dispoziția de trimitere în judecata pentru acea fapta. Prin urmare, sesizarea instanței cu judecarea unei infracțiuni este legală numai atunci când în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, nefiind suficientă descrierea acesteia făcută în cuprinsul rechizitoriului.

Prin rechizitoriul nr. 296/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei B.M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în cuprinsul rechizitoriului (fila 10 rechizitoriu) se arată: „Faptele inculpatei B.M. I. de a întocmi acte contabile fictive, potrivit cărora a achiziționat de la SC T.G.I. SRL cantitatea de 198 tone zahăr pe care a comercializat-o către SC M.T. SRL București întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen.

rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen." Referirea la înregistrarea de către inculpată a unor operațiuni fictive de achiziționare de marfă de la SC M.T. SRL în contabilitatea SC I.R. SRL apare în rechizitoriu numai în contextul în care se detaliază din ce este compus prejudiciul către bugetul de stat (fila 6 rechizitoriu), fără a se indica facturile sau contractele înregistrate, actele materiale ale acestor operațiuni. Prin urmare, instanța de apel a constatat că operațiunea inculpatei de înregistrare a unor operațiuni fictive de achiziționare de marfă de la SC M.T. SRL în contabilitatea SC I.R.

SRL nu a constituit obiectul trimiterii în judecată prin rechizitoriul nr. 296/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți. Din analiza dosarului nr. 2332/108/2011 al Tribunalului Arad a rezultat că în cursul judecății nu a avut loc o extindere a procesului penal pentru faptele sus menționate conform art. 336 C. proc. pen., astfel că, instanța de apel a constatat că prima instanță a depășit limitele sesizării pronunțându-se asupra unei fapte pentru care inculpata nu a fost trimisă în judecată. Dacă în ceea ce privește obiectul sesizării instanței, susținerile inculpatei sunt întemeiate, în ceea ce privește sancțiunea și remediul procesual al pronunțării tribunalului cu privire la acestea, s-a apreciat că solicitarea de trimitere a cauzei spre rejudecare și reținere a incidenței dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc.

pen. este nefondată. Astfel, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor relative la sesizarea instanței, fapt ce vizează actele și modul de sesizare a instanței, incidența viciului procedural la momentul sesizării; iar nu situația în care instanța și-a depășit limitele de sesizare și a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru altă faptă decât cea din rechizitoriu. S- a arătat că spre această concluzie conduce și împrejurarea că în materia recursului, cele două ipoteze sunt reglementate ca și cazuri de casare distincte, art. 385 9 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. - instanța nu a fost sesizată legal, respectiv art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen. - instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337, acest ultim caz de casare neatrăgând trimiterea spre rejudecare, nefiind inclus în prevederile art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Prin urmare, s-a apreciat că situația în speță nu este inclusă de legiuitor în cazurile pentru care intervine nulitatea absolută și rejudecarea cauzei de către instanța care a pronunțat hotărârea, ci rejudecarea de către instanța de control judiciar, în acest caz de instanța de apel cu respectarea limitelor date de art. 317 C. proc. pen. Reținând că obiectul judecății ÎI constituie întocmirea de către inculpata B.M.I.

de acte contabile fictive, potrivit cărora a achiziționat de la SC T.G.I. SRL cantitatea de 198 tone zahăr pe care a comercializat-o către SC M.T. SRL București, instanța de apel a constatat că această stare de fapt a fost pe deplin probată în cauză cu facturile din 29 decembrie 2009, 21 decembrie 2009 și 17 decembrie 2009 (filele 2, 3, 26 - voi III dosar UP); jurnalul de cumpărări al SC I.R. SRL; factura 21 decembrie 2009; declarația reprezentantului SC M.T. SRL. Astfel, conform facturilor din 29 decembrie 2009, 21 decembrie 2009 și 17 decembrie 2009 rezultă că SC T.G.I. SRL, respectiv inculpatul M.M., ar fi vândut cantitatea de 198 tone de zahăr către SC I.R. SRL; iar conform facturii din 21 decembrie 2009 că inculpata B.M.I.

ar fi vândut cantitatea de 155 t zahăr către SC M.T. SRL, înregistrând această factură în jurnalul pentru vânzări. Că operațiunile sus menționate nu au avut loc în realitate rezultă din aceea că SC M.T. SRL desfășura activități de fabricare tricotaje, din anul 2008 nu mai desfășura activități economice (nota de constatare din 05 februarie 2010 - filele 14 - 35, voi III dosar UP); reprezentanții acesteia au declarat că nu au avut niciodată relații comerciale cu SC M.R. SRL, iar cantitatea de zahăr respectivă fusese livrată altor societăți de către SC T.G.I. SRL. Din raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit în cauză de expert R.L.C. (filele 123 - 130 dosar tribunal), a rezultat că operațiunile anterior menționate ar fi condus la un profit impozabil brut în sumă de 1.240 lei, generând obligația de plată a unui impozit pe profit de 198,4 lei.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005: „Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive". Potrivit art. 43 din Legea nr. 82/1991: „Efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, constituie infracțiunea de fals intelectual și se pedepsește conform legii." Este adevărat că prin decizia nr. 4 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a statuat cu efect obligatoriu, că „fapta de omisiune, în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 [fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr. 87/1994], nefiind incidente dispozițiile art. 43 (fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr. 82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 C. pen., aceste activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a infracțiunii de evaziune fiscală", însă Curtea a apreciat că pentru verificarea incidenței în cauză este necesar să fie avută în vedere ipoteza reglementată de această decizie.

Astfel, decizia a analizat situația în care starea de fapt conduce la reținerea elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005, când se reține numai această infracțiune și nu și cea de fals intelectual, prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen., în concurs real, o interpretare în sensul indicat în motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad echivalând cu o dezincriminare a acestui ultim text legal, ceea ce nu s-ar putea realiza decât de legiuitor. Instanța de apel a analizat dacă fapta inculpatei B.M.M. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru a se constata apoi incidența deciziei nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație șt Justiție.

În speță, așa cum a rezultat din raportul de expertiză, operațiunile fictive evidențiate de inculpată în documentele contabile ale societății erau apte să producă o creștere a bazei de impozitare și a obligațiilor fiscale, ceea ce conduce la neîndeplinirea condiției scopului urmărit. Astfel, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 presupune ca actele materiale să se efectueze cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, ceea ce nu este situația în speță, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță. Pe de altă parte, starea de fapt a relevat efectuarea de către inculpata B.M.I.

de înregistrări inexacte, respectiv operațiuni fictive, cu știință în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, a rezultatelor financiare, astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C. pen. Prin urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în infracțiunea de fals intelectual prin efectuarea cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei reglementate de prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatei, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, instanța a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina acesteia, inculpata fiind la primul conflict cu legea penală. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială.

Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte. Instanța de apel a reținut și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise. Prin urmare, în cauză s-a dispus condamnarea inculpatei B.M.I. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals intelectual prin efectuarea cu știință de înregistrări inexacte în contabilitate prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art. 289 C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare, s-a constatat că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, inculpata neprezentând un pericol social ridicat, iar pronunțarea condamnării fiind suficientă pentru a constitui o garanție în vederea prevenirii comiterii altor fapte ilicite. Astfel, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen. pe o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare. Referitor la infra