ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3807/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3807/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin sentința

penală nr. 79 din 12 martie 2012 pronunțată

de Tribunalul Arad

în dosarul nr. 2332/108/2011,

în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii

continue de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit.

c) din Legea nr. 241/2005, pentru care inculpata B.M.M.

a fost

trimisă în judecată, în două infracțiuni:

-

o infracțiune continuă de evaziune fiscală,

prevăzută de art. 9 lit. c) din

Legea nr. 241/2005, pentru achizițiile

efectuate de SC M.R. SRL Strehaia de la SC M.T. SRL București;

-

o infracțiune continuă de fals intelectual prin

efectuare cu știință de

înregistrări

inexacte în contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu

referire la art. 289 C. pen. (operațiuni

cumpărare-vânzare zahăr).

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., a

fost

achitată inculpata B.M.M., pentru săvârșirea complicității la

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (

1), (2), (3) și (5) C. pen.

În baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, a

fost condamnată inculpata

B.M.M., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatei

exercitarea drepturilor

prevăzute de art.

64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei

societăți

comerciale pe durata a 5 (cinci) ani.

În baza art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire

la art. 289 C. pen., a fost

condamnată

inculpata la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals intelectual prin efectuare cu

știință de înregistrări inexacte în

contabilitate.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., au fost

contopite

cele două pedepse aplicate inculpatei prin prezenta sentință în pedeapsa cea

mai grea de 2 (doi) ani închisoare pe care aceasta o va executa fără aplicarea

vreunui

spor.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a fost interzisă

inculpatei exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.,

privind dreptul de a fi

administratorul

unei societăți comerciale pe durata a 5 (cinci) ani.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C.

pen., s-a interzis

inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza II, lit. b) și lit. c),

privind

dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, C. pen.

În

baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat

condiționat executarea pedepsei principale și

pedepsei accesorii aplicate inculpatei

și

fixează termen de încercare pentru aceasta de 4 (patru) ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind

posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în

cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul

termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei

aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua

infracțiune.

În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 14

C. proc. pen.

și art. 998, art. 999 C.

civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată

de partea vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P. Arad în

cadrul procesului penal și a fost

obligată

inculpata să plătească acesteia suma de 146.682 lei reprezentând TVA și suma de

123.521 lei impozit pe profit, la care se adaugă și dobânzile, penalitățile și

majorările de întârziere calculate din luna

noiembrie 2009 și până la achitarea

integrală

a debitului, fiind respinse restul pretențiilor părții civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost

obligată inculpata la plata către stat a sumei de 1200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În

baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus ca la rămânerea

definitivă a prezentei hotărâri, copia

dispozitivului acesteia să se comunice Oficiului

Național al Registrului

Comerțului.

Pentru

a pronunța această hotărâre, Tribunalul Arad a reținut următoarele:

Inculpatul M.M., prin SC T.I.

SRL, a cumpărat de la SC

M.C.M. KFT

Ungaria, cantitatea de 500 t zahăr, înșelând

societatea maghiară vânzătoare prin plata unor sume mult mai mici decât

cele care

trebuiau achitate pentru livrarea zahărului, comunicându-le

acestora dovezi

bancare de plată modificate

astfel încât să lase impresia că a fost plătită suma

corectă, respectiv

suma de 67.890 euro în loc de 678,9 euro cât s-a plătit în

realitate sau 56575 euro în loc de 565,75 cât s-a

plătit, și determinând astfel

vânzătorul

să-i livreze zahărul, deși acesta nu fusese plătit, potrivit contractului.

Zahărul astfel obținut a fost vândut imediat după

introducerea în țară altor societăți, inculpatul M.M. obținând astfel sume de

bani care nu i se cuveneau.

După vânzarea zahărului cumpărat de la societatea

maghiară către SC

T.A.P. SRL

Caransebeș și SC I.A. SRL, operațiunile de

vânzare nefiind înscrise în contabilitatea SC T.G.I. SRL,

inculpatul M.M. a vândut fictiv 198 tone de zahăr

către SC l.R.

SRL, potrivit

facturilor din 29 decembrie 2009, 21 decembrie 2009 și 17 decembrie 2009 (f:2,

3,26-vol III), și către SC F.I. SRL, cantitatea

de 176 t(f:5), prin SC T.

G.I SRL.

S-a mai reținut că inculpata B.M.I., în calitate

de administrator al SC I.R. SRL a înregistrat în contabilitate, în jurnalul de

cumpărări pentru SC I.R. SRL doar facturile din 17

decembrie 2009 și

21 decembrie 2009,

înregistrând astfel cumpărarea a 1541 zahăr.

Cu factura din 21 decembrie 2009 inculpata B.M.I.,

a

vândut cantitatea de 155 tone zahăr către SC M.T. SRL (f:28),

înregistrând această operațiune comercială,

înregistrând și această factură în

Jurnalul pentru vânzări.

De asemenea, s-a constatat că după ce societatea

maghiară a descoperit

că fusese înșelată în executarea contractului, a

formulat plângere penală.

Cercetările

efectuate la SC T.G.I. SRL au condus la societatea

inculpatei, pentru

verificarea tranzacțiilor cu zahăr între SC T.G.I. SRL și SC I.R. SRL.

Ulterior acestui control, s-a constatat că deși a

fost somată de două ori, inculpata a refuzat să mai prezinte documentele

contabile ale societății pentru

verificări iar organele fiscale au

stabilit că SC M.T. SRL nu mai

desfășoară

activitate din anul 2008 și că obiectul de activitate al acestei societăți au

fost

tricotajele, operațiunile cu zahăr cu aceasta fiind fictive.

Prima instanță a reținut că în timpul verificări

au fost ridicate copii ale

facturilor

menționate, prin care SC I.R. SRL cumpăra cantitatea de 198

t zahăr și

vindea cantitatea de 155 tone zahăr, copii ale paginilor jurnalului de

vânzări și ale jurnalului de cumpărări în care au

fost înregistrate cumpărarea a 154

t

zahăr cu suma de 344 957,6 lei și TVA 65161,94 lei și vânzarea către SC M.T.

SRL a 155 t zahăr cu suma de 345234,6 lei și TVA 65594,57 lei,

înregistrând astfel un profit de 477 lei și TVA de

plătit 432,63 lei.

S-a reținut că operațiunile fictive de cumpărare

a zahărului (154t) și de

vânzare

(155t), înregistrate în contabilitate nu au avut ca scop reducerea obligațiilor

fiscale, dimpotrivă, inculpata a

înregistrat în urma acestor operațiuni un profit fictiv de 477 lei pentru care

datora impozit și o taxă pe valoare adăugată încasată fictiv

de 432,63

lei, pe care le datora ea statului. Nu a declarat TVA achitat și TVA

încasat pentru aceste operațiuni în declarația

394, și dacă le-ar fi declarat ea era

cea care trebuia să achite

diferența de TVA încasată fictiv.

S-a constatat că neavând ca scop reducerea

obligațiilor fiscale, creând

obligații

fiscale către stat, cele operațiunile fictive privind zahărul, înregistrate în

contabilitatea SC I.R. SRL nu puteau conduce la

sustragerea de la

plata obligațiilor fiscale, și nu întrunesc așadar

elementele constitutive ale

infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005,

scopul prevăzut de aliniatul 1 al acestui articol

neputând fi atins prin înregistrarea

operațiunilor fictive analizate.

De asemenea, prima instanță a reținut că scopul

înregistrării acestor

operațiuni nu

a fost acela de a ajuta inculpatul M.M. să se sustragă de la

plata obligațiilor fiscale către stat,

operațiunile fiind înregistrate în contabilitatea SC

T.I. SRL, obligațiile fiscale putând fi astfel

stabilite, ci, probabil, acela de

a

da o aparență de legalitate banilor obținuți de acesta din înșelarea societății

maghiare, infracțiune cu privire la

care însă nu au fost efectuate cercetări în privința

inculpatului M.M., iar cu privire la inculpata B.M.I.

s-a

constatat că nu se poate stabili dacă cunoștea sau nu proveniența

banilor și

existența infracțiunii comise de

inculpatul M.M., în lipsa unor cercetări în cel

privește pe acesta din urmă și care era beneficiarul acestor

operațiuni.

Prima

instanță a constatat că operațiunile cu zahăr înregistrate de

inculpata B.M.I. în contabilitatea SC I.R. SRL au

avut în mod indubitabil ca efect

denaturarea rezultatelor financiare ale societății

astfel că ele întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii de fals intelectual în

contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la

art. 289 C. pen.

Cu ocazia verificărilor efectuate la SC I.R. SRL

pentru

operațiunile cu zahăr, s-a

reținut că s-a descoperit că în perioada 02 august 2009-30 noiembrie 2009 au

fost înregistrate mai multe achiziții de la SC M.T. SRL (f, 9), societate cu

privire la care s-a stabilit că nu mai funcționa din anul 2008. Toate

aceste

achiziții fictive de bunuri, societatea cocontractantă nefuncționând, în

valoare de 772.010 lei și pentru care s-ar fi

achitat o taxă pe valoare adăugată de 146682 lei au fost declarate de inculpată

în declarația 394 pentru semestrul II al

anului 2009 în scopul obținerii

rambursării de TVA (f.9,10).

S-a constatat că înregistrarea în contabilitate a

acestor operațiuni fictive a

avut ca

efect și reducerea profitului cu suma înregistrată ca plătită cu titlu de preț

al

acestor bunuri, 772010 lei, sumă

pentru care inculpata ar fi datorat un impozit pe

profit de 123251 lei,

și de la plata căruia s-a sustras.

Reținând că înregistrarea

achizițiilor fictive de la SC M.T. SRL

în

contabilitatea societății comerciale administrate de inculpată a avut ca efect

reducerea profitului pentru care inculpata datora

impozit și producerea unei taxe pe

valoare

adăugată de rambursat, prima instanță a constatat că înregistrarea acestor

operațiuni comerciale fictive a fost făcută cu

scopul reducerii obligațiilor fiscale ale

inculpatei și că în consecință întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de

evaziune fiscală în modalitatea reglementată de art. 9

alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Având în vedere că prin rechizitoriu instanța a fost

sesizată, în ce o

privește pe inculpata

pentru comiterea unei infracțiuni unice în formă continuă de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005, constând în

înregistrarea

cumpărării fictive a cantității de 154 t zahăr de la SC T.I.

SRL,

vânzarea fictivă a 155 t zahăr către SC M.T. SRL și achizițiile

fictive de la SC M.T. SRL, iar instanța de fond a

constatat că numai

înregistrarea achizițiilor fictive de la SC Minago

Invest SRL au avut ca scop

sustragerea de la

plata obligațiilor fiscale, cumpărarea și revânzarea zahărului

neavând un astfel de scop, în baza art. 334 C.

proc. pen., prima instanță a

admis

în parte cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice și în consecință

a schimbat încadrarea juridică a infracțiunii continue de evaziune

fiscală,

prevăzută de art. 9 lit. c) din

Legea nr. 241/2005, pentru care inculpata B.M.I.

a fost trimisă în judecată, în două infracțiuni: o infracțiune

continuă

de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005,

pentru

achizițiile efectuate de SC I.R. SRL

Strehaia de la SC M.T. SRL București; o infracțiune continuă de fals

intelectual prin efectuare cu știință de înregistrări inexacte în

contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu

referire la art. 289 C. pen. (operațiuni

cumpărare-vânzare zahăr).

Cât privește factura din 19 decembrie 2009 (f:2),

pentru cumpărarea cantității de

44

t zahăr, s-a reținut că aceasta nu a fost

înregistrată în contabilitatea SC I.R. SRL și nici nu a fost semnată de

inculpata B. de primire, astfel

că nu

se poate reține contribuția inculpatei la întocmirea acestui document.

S-a

mai reținut că prin rechizitoriu instanța a fost sesizată și pentru

comiterea de către inculpată a complicității la

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută

de

art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.,

constând în

aceea că l-a ajutat pe

inculpatul M.M., însă instanța de fond a constatat că

această

infracțiune nu există. S-a reținut că după comiterea infracțiunii de

înșelăciune în executarea contractului cu

societatea maghiară, după vânzarea

zahărului

obținut de la aceasta și obținerea folosului material, inculpatul M.M.

a vândut fictiv către inculpată o parte din

cantitatea de zahăr. S-a constatat de

asemenea, că activitatea infracțională

a inculpatei începe după finalizarea

infracțiunii

de înșelăciune, după producerea prejudiciului și obținerea folosului

material injust de către inculpatul M.M.,

inculpata B.M.I. neavând nici un fel de contribuție la comiterea infracțiunii

de înșelăciune a societății

maghiare,

astfel s-a apreciat că complicitatea sa la infracțiunea de înșelăciune nu

există,

motiv pentru care, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

, prima instanță a dispus

achitarea acesteia pentru săvârșirea

infracțiunii

prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen.

Reținând

că fapta inculpatei de a înregistra achiziții fictive de la SC M.T. SRL în

contabilitatea SC I.R. SRL întrunește

elementele

constitutive ale infracțiunii continue de evaziune fiscală prevăzută de

art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005

și pedepsită cu închisoare de la 2 la 8 ani și

interzicerea unor

drepturi iar faptele acesteia de a înregistra în contabilitatea

aceleiași societăți două operațiuni fictive de

cumpărare zahăr de la SC T.I.

SRL și

o vânzare fictivă către SC M.T. SRL a zahărului întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii continue

de fals intelectual prin efectuare cu

știință

de înregistrări inexacte în contabilitate, prevăzută de art. 43 din Legea nr.

82/1991 cu referire la art. 289 C. pen. și

pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5

ani, prima instanță a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea

acestor

infracțiuni.

Având în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.,

dispozițiile părții generale

ale

Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile

săvârșite, faptul că inculpata nu are antecedente

penale dar și prejudiciul cauzat de aceasta statului român, faptul că nu a

recunoscut comiterea infracțiunii, că ulterior a

refuzat să mai predea

documentele societății făcând imposibilă o verificare

completă a tuturor operațiunilor contabile efectuate, verificările

ulterioare sesizării instanței conducând la descoperire altor neregularități în

contabilitatea societății, tribunalul a condamnat inculpata, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 9

lit. c) din Legea nr. 241/2005, la o

pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare iar pentru

săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art.

289

C. pen. la o pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.

Reținându-se că inculpata nu a achitat obligații

fiscale în calitate de

administrator

al unei societăți comerciale, și având în vedere cuantumul pedepsei,

dar și cuantumul obligațiilor neachitate, lipsa

oricărei intenții de recuperare a prejudiciului cauzat statului român, prima

instanță, în baza art. 65 C. pen., a

aplicat

acesteia, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c)

din

Legea nr. 241/2005 și pedeapsa complementară a interzicerii

dreptului de a fi

administrator al unei

societăți comerciale, conform art. 64 lit. c) C. pen., pe durata

a 5 (cinci)

ani.

Constatându-se că cele două infracțiuni au fost

comise prin acțiunile

diferite ale

inculpatei, mai înainte de a fi intervenit condamnarea acesteia, printr-o

hotărâre

penală definitivă, pentru vreuna dintre ele, prima instanță a reținut

comiterea acestora în condițiile concursului real

de infracțiuni, prevăzut de art. 33

lit. a) C. pen. și, pentru că, pentru

fiecare infracțiune s-a aplicat pedeapsa

închisorii,

instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen.

, contopind cele două pedepse

aplicate inculpatei prin prezenta sentință în

pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, care urmează a fi

executată fără

aplicarea vreunui spor.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen., a fost

interzisă inculpatei exercitarea

drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. privind exercitarea dreptului de a fi

administrator

al unei societăți, pe durata a 5 (cinci) ani.

S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie

pedepsei principale a închisorii

stabilite, respectiv pe durata și în

condițiile art. 71 C. pen., a fost interzisă

inculpatei

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c)

C. pen.

, aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C.

pen.,

considerând-o necesară raportat la

motivele expuse deja la stabilirea pedepsei

complementare.

Chiar dacă s-a constatat că inculpata nu a achitat

prejudiciul, având în

vedere că aceasta a avut un loc de muncă și că nu

are antecedente penale, în baza art. 81, art. 71 alin. (5) C. pen. prima

instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a pedepsei

accesorii aplicate inculpatei a fixat

termen

de încercare pentru aceasta, potrivit art. 82 C. pen., de 4 (patru) ani.

În

baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind

posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul

săvârșirii de noi infracțiuni în cursul

termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei

aplicate prin

prezenta sentință

alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune.

Prima instanță a constatat că ANAF, prin DGFP Arad

s-a constituit parte

civilă în

procesul penal cu suma de 391.034 lei RON, reprezentând prejudiciul

cauzat prin reducerea profitului cu 772010 lei și

declarării unei TVA plătită fictivă de

146.682 lei, ca urmare a

înregistrării achizițiilor fictive de la SC M.T.

SRL dar și prin vânzarea fictivă a zahărului către SC M.T. SRL datorând

un impozit pe profit de 55.237 lei și TVA de 65594 lei.

Reținându-se vinovăția inculpatei în

înregistrarea achizițiilor fictive cu

consecința

reducerii profitului și implicit a impozitului datorat statului cu suma de

123.521 lei și înregistrării unei TVA de rambursat de 146.682 lei prima

instanță a constatat că acesteia îi revine și obligația de reparare a acestui

prejudiciu și în

consecință a admis acțiune părții civile pentru aceste

sume.

Cât privește sumele pretinse de parte civilă cu

titlu de impozit pe profit

fictiv și

taxă pe valoare adăugată încasată fictiv, s-a constatat că astfel de obligații

fiscale

nu sunt stabilite de Codul fiscal și în consecință nici inculpata nu le

datorează. Reținând că operațiunile cu zahăr cu

fost înregistrate de inculpată cu un

alt

scop și că nu au avut consecința reducerii obligațiilor fiscale, instanța de

fond a

apreciat că acestea nu au

produs părții civile vreun prejudiciu, reținându-se că

vânzarea către SC M.T. SRL, fiind fictivă,

inculpata nu a încasat vreo

sumă de

bani și nici vreo taxă pe valoare adăugată pe care să le datoreze părții

civile.

Prin urmare, în baza art.

346 C. proc. pen. raportat la art. 14

C.

proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., prima instanță a admis în parte

acțiunea civilă exercitată de partea vătămată ANAF

prin DGFP Arad în cadrul procesului penal și a obligat inculpata să plătească

acesteia suma de 146.682 lei reprezentând TVA și suma de 123.521 lei impozit pe

profit, la care se adaugă și

dobânzile,

penalitățile și majorările de întârziere calculate din luna noiembrie 2009

și până la achitarea integrală a debitului și va

respinge restul pretențiilor părții civile.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., având

în vedere durata și

complexitatea

procesului penal, faptul că inculpata a fost condamnată prin prezenta

hotărâre, a fost obligată aceasta la plata către

stat a sumei de 1200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus

ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, copia dispozitivului acesteia

să se comunice Oficiului Național

al Registrului Comerțului.

Împotriva sentinței penale nr. 79 din 12 martie 2012

pronunțată de Tribunalul Arad în

dosarul

nr. 2332/108/2011 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Arad, inculpata B.M.I. și partea

civilă

Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad, criticând-o ca

netemeinică și nelegală.

În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Arad s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală sub

aspectul schimbării încadrării

juridice pentru infracțiune prevăzută de art.

9 lit. c) din Legea nr. 241/2005,

invocându-se

dispozițiile deciziei nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a înaltei Curți de Casație și

Justiție. în acest sens, s-a arătat că prin

decizia sus menționată a fost statuat că fapta de omisiune în tot sau în parte,

ori evidențierea în acte contabile sau în alte

documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate ori evidențierea în actele contabile sau în alte documente legală a

cheltuielilor care nu

au la bază

operațiuni reale, ori evidențierea altor operațiuni fictive constituie

infracțiunea

complexă de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din

Legea nr. 241/2005, nefiind incidente disp. art. 43

din Legea nr. 82/1991 rap la art. 289

C.

pen. aceste activității fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii

obiective a

infracțiunii de evaziune fiscală. S-a arătat că pentru a se

ajunge la această

concluzie a fost examinat

conținutul fiecărui text de lege prin care sunt incriminate

în prezent cele două infracțiuni constatându-se

că valorile sociale ocrotite prin

acestea

sunt cel puțin complementare și cu scop final comun, atâta timp cât prin

dispozițiile cuprinse în art. 9 alin. (1) lit. b

3

)

și c

4

) din Legea nr. 241/2005 se urmărește

asigurarea stabilirii de situații fiscale care să

conducă la o corectă colectare a

obligațiilor fiscale ce revin

contribuabililor, iar prin cele cuprinse în art. 43

5

din

Legea nr. 82/1991 se urmărește reflectarea corectă

în înregistrările contabile a datelor care vizează veniturile, cheltuielile și

implicit rezultatele financiare. De

asemenea, se arată că aceeași

analiză a impus concluzia că actele la care se

referă textul de lege cuprins în legea contabilității se regăsesc

suprapuse peste

cele două modalități

de eludare a obligațiilor fiscale incriminate în cadrul infracțiuni de evaziune

fiscală. Prin urmare se consideră că în cazul de față instanța, plecând de la

situațiile premisă examinate raportat la înregistrarea de către inculpată a

unor

operațiuni fictive respectiv,

evidențierea în actele contabile a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni

fiscale, era ținută în mod necesar de caracterul obligatoriu impus

de art. 414

2

alin. (3) C. proc. pen.

al deciziei pronunțate de instanța supremă, decizie

dată în dezlegarea chestiunii juridice referitoare

la încadrarea juridică corectă într-o

asemenea situație.

În motivarea apelului declarat de partea civilă Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Arad s-a arătat că hotărârea

instanței de fond este netemeinică

și nelegală în ceea ce privește

soluția de respingere în parte a acțiunii civile,

sumele respective constituind prejudiciu real la bugetul de stat,

precum și sub

aspectul neinstituirii

sechestrului asigurător și popririi asigurătorii asupra bunurilor și

conturilor inculpatei și părții responsabile

civilmente. Partea civilă a arătat că suma

de 391.034 lei este formată din: impozit pe profit în sumă de 123.521

lei, taxa pe valoare adăugată în sumă de 146.682 lei, impozit pe profit în sumă

de 55.237 lei,

taxa pe valoarea adăugată în sumă de 65.594 lei, sume

cuprinse în sesizarea

penală nr. 700775/MH

din 23 martie 2010 formulată de Garda Financiară Mehedinți, iar

acest

prejudiciu nu a fost recuperat până în prezent.

În motivarea apelului său, inculpata B.M.I. a

susținut că Tribunalul Arad a încălcat dispozițiile privitoare la sesizarea

instanței prevăzute sub

sancțiunea

nulității absolute potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; a procedat la o

nelegală schimbare a încadrării juridice; a dispus achitarea inculpatei pentru

infracțiunea de complicitate la înșelăciune cu

reținerea unui caz din cele prevăzute

de art. 10 C. proc. pen. care nu

era incident în speță și a soluționat în mod

netemeinic

acțiunea civilă exercitată în cauză. Astfel, s-a arătat că potrivit art. 317

C.

proc. pen. instanța de fond a fost investită numai cu următoarea stare de fapt:

întocmirea actelor contabile fictive de

achiziție a 198 tone zahăr de la furnizorul

SC T.G.I. SRL, respectiv de comercializare a 155 tone din această

cantitate către beneficiarul SC M.T. SRL București. S-a mai

arătat că în urma cercetării judecătorești

desfășurate în cauză au rezultat indicii cu

privire la aprovizionări fictive cu marfă realizate de societatea

inculpatei în perioada

august-noiembrie 2009 de la SC M.T. SRL București

în calitate de furnizor, achiziții înregistrate în contabilitatea SC I.R. SRL.

Considerând în mod neîntemeiat că ar fi fost sesizată

și cu privire la această stare

de fapt, Tribunalul Arad a dispus

condamnarea inculpatei B.M.I.

și pentru

această activitate la pedeapsa închisorii de 2 ani, apreciind că sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

e evaziune fiscală, observându-se cu ușurință eroarea comisă de instanța de

fond care absolut nelegal a adăugat la

starea de fapt reținută în

rechizitoriu „și achizițiile fictive de la SC M.T.

SRL, practic instanța de fond extinzând procesul penal cu privire Ia

alte fapte săvârșite de inculpată, fără să urmeze procedura imperativ prevăzută

de art.

336 C. proc. pen. Astfel,

s-a arătat că în cauză nu există o încheiere de ședință de

extindere a procesului penal în considerentele

căreia să fie consemnate solicitarea

procurorului

de ședință în acest sens și declarația acestuia de punere în mișcare a

acțiunii penale, or punerea acestei cereri în

discuția contradictorie a părților în

vederea garantării dreptului de

apărare, în aceste condiții neputându-se face dovada respectării procedurii

imperativ prevăzută de art. 336 C. proc. pen.,

consecința reprezentând-o condamnarea inculpatei pentru o stare de fapt

cu judecarea căreia Tribunalul Arad nu a fost investit. S-a considerat că

inculpata a

fost în imposibilitate

de a formula apărări cu privire la această stare de fapt despre

care nu

avea cunoștință că este învinuită, împrejurare ce constituie o gravă

încălcare a dreptului la un proces echitabil și a

garanțiilor ce îl însoțesc așa cum

acestea

sunt consfințite de art. 6 paragraf 3 din C.E.D.O. și dezvoltate în

jurisprudența

constantă a Curții de

la Strasbourg care face corp comun cu Convenția, sancțiunea care intervine

într-o atare situație fiind nulitatea absolută a hotărârii judecătorești în

condițiile

art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

S-a

mai arătat în motivele de apel că în analiza cererii de schimbare a

încadrării juridice formulată de inculpată,

instanța de fond a pornit de la aceeași

stare de fapt extinsă în mod artificial cu care în mod nelegal a

apreciat ca fiind

investită, nerezumându-se să analizeze legalitatea

încadrării juridice dată de

parchet

operațiunilor de cumpărare a 198 tone de zahăr și revânzare a 155 tone

din cantitatea aprovizionată, cu judecarea cărora

fusese în mod legal investită prin rechizitoriul de trimitere în judecată, ci a

supus analizei și achizițiile fictive efectuate de SC I.R. SRL de la SC M.T. SRL.

Astfel, s-a susținut că la fila 11 din sentința penală apelată, pronunțându-se

asupra acestui ansamblu de

activități, instanța de fond a apreciat ca

întemeiată cererea de schimbare a

încadrării

juridice formulată de inculpată, admițând-o în parte, dispunând în temeiul

art. 333

4

C. proc. pen. schimbarea

încadrării juridice a infracțiunilor pentru care inculpata fusese trimisă în

judecată în două infracțiuni, respectiv o infracțiune

continuată de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit.

c) din Legea nr. 241/2005 pentru

achizițiile

fictive efectuate de la SC M.T. SRL, stare de fapt cu care nu

fusese

legal investită și o infracțiune continuată de fals intelectual la legea contabilității

prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1992 pentru operațiunile de

cumpărare și revânzare a zahărului, stare de fapt

cu care fusese investită în mod

legal.

S-a considerat că s-ar fi impus în primul rând schimbarea încadrării juridice a

faptelor pentru care inculpata fusese trimisă în judecată în sensul

rețineri

concursului ideal de infracțiuni

prev. de art. 33 lit. b) C. pen. iar în caz contrar, dacă

ar fi apreciat ca fiind legală încadrarea juridică

din actul de sesizare a instanței,

respectiv că în speță infracțiunile

au fost comise de inculpat în concurs real, Tribunalul Arad ar fi trebuit să

constate că infracțiunea de complicitate la

înșelăciune

nu este descrisă deloc în rechizitoriul de trimitere în judecată, nici în

partea expozitivă, nici în cea dispozitivă a

acestuia și să se dispună restituirea

cauzei

la procuror în vederea refacerii rechizitoriului și a urmăririi penale conform

art. 332 alin. (2) C. proc. pen. S-a arătat că din

lecturarea rechizitoriului rezultă că

organele

de urmărire penală au apreciat că activitatea infracțională derulată de

inculpată, constând în întocmirea facturilor fiscale de achiziție a 198 tone de

zahăr

de la SC T.G.I. SRL și a celor

de comercializare a 155 tone de

zahăr către SC M.T. SRL, întrunește

elementele constitutive ale

infracțiunilor

de complicitate la înșelăciune săvârșită de numitul M.M. și de

evaziune fiscală, împrejurarea că inculpata a fost

trimisă în judecată pentru aceste

două

infracțiuni apreciate ca fiind comise în condițiile concursului real, datorându-se

unei greșite încadrări juridice dată faptelor de Parchetul de pe lângă

Tribunalul

Mehedinți.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual la

legea contabilități, s-a arătat în

motivele

de apel că, sub rezerva viciilor de procedură, dispoziția instanței de fond

de a schimba încadrarea juridică dată

operațiunilor de achiziționare a 198 tone

zahăr de la SC T.G.I. SRL și comercializarea a 198 tone către SC M.T. SRL

este o soluție temeinică, ce se impune a fi însușită de

instanța de

control judiciar.

Totodată,

s-a arătat că achitarea inculpatei pentru infracțiunea de

complicitate la înșelăciune în temeiul art. 10 lit.

a) C. proc. pen. ar presupune că activitatea infracțională pentru care

inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv

întocmirea facturilor fiscale în care s-au consemnat operațiunile

fictive cu zahăr, nu

există în materialitatea ei, adică aceste fapte nu

s-ar fi petrecut în realitatea

obiectivă,

însă după cum s-a constatat în urma cercetării judecătorești efectuate în

cauză, facturile fiscale în care au fost

consemnate operațiunile de achiziție și

comercializare a zahărului există în materialitatea lor, astfel că în

mod legal, soluția

de achitare a

inculpatei pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune trebuia

întemeiată pe lit. d) a art. 10 din C. proc. pen.,

în cauză nefiind întrunite elementele

constitutive

ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii subiective, lipsind forma de

vinovăție

cerută de lege.

S-a mai învederat că nu se poate reține că prin

emiterea unor facturi fiscale

ulterior

executării contractului de către societatea maghiară SC M.C.M.

KFT Ungaria

a fost indusă în eroare și că la această inducere în

eroare ar fi contribuit facturile fiscale, apreciindu-se că nu sunt

întrunite elementele

constitutive

ale infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C.

pen. în

ceea ce privește latura

subiectivă, în concret lipsind intenția inculpatei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei,

inculpata a arătat că sumele de bani

la

plata cărora a fost obligată reprezintă obligații fiscale rezultate în urma

achizițiilor

efectuate de SC I.R. SRL de la SC M.T. SRL în perioada

august-noiembrie 2009, însă Tribunalul Arad nu a

fost sesizat în mod legal cu

judecarea

acestor operațiuni economice derulate de societatea inculpatei, ci numai

cu

judecarea operațiunilor de achiziție și comercializare a cantităților de 198

respectiv 155 tone zahăr în atare situație, având

în vedere raportul de accesorietate

dintre acțiunea penală și acțiunea

civilă în procesul penal, dacă instanța de

judecată

nu fusese investită cu tragerea la răspundere penală a inculpatei pentru

operațiunile

de achiziție de la SC M.T. SRL, nu putea să se pronunțe

nici asupra pretențiilor de natură civilă ce s-ar fi întemeiat pe aceste

operațiuni, în consecință considerând că soluția legală și temeinică ce ar fi

trebuit dispusă de instanța de fond ar fi fost respingerea acestor pretenții

civile. Totodată, s-a arătat

că, și chiar dacă ar fi fost investită și

cu judecarea acestei stări de fapt, soluția

primei

instanțe este una greșită, în urma cercetării judecătorești stabilindu-se că

SC M.T. SRL nu mai desfășura activitate comercială

încă din anul 2008, deci pe cale de consecință, achizițiile de marfă efectuate

de societatea inculpatei în

perioada

august-noiembrie 2009 reprezintă operațiuni fictivă. Pe de altă parte, se arată

că nici în urma cercetării judecătorești și nici prin efectuarea în cauză a

unei

expertize fiscale, nu s-a putut

stabili dacă inculpata a solicitat rambursarea TVA-

ului aferent acestor operațiuni fictive, cert

fiind însă că inculpata nu a obținut de la

DGFP Mehedinți suma de

146.642 lei cu titlu de rambursare TVA, în această

situație fiind evident că în cazul în care ar fi obligată la plata

acestei sume către

partea civilă,

aceasta din urmă ar realiza o îmbogățire fără justă cauză.

De asemenea, s-a mai arătat în motivele de apel că

la data înscrierii în

contabilitatea

SC I.R. SRL a operațiunilor fictive de achiziție de la SC M.T. SRL, societatea

inculpatei nu avea obligații fiscale datorate

bugetului de stat, neputându-se stabili în mod temeinic că inculpata

și-a diminuat

astfel impozitul pe

profit datorat cu suma de 123.521 lei și că s-ar impune astfel,

admiterea

acțiunii civile cu privire la această sume.

Prin

decizia

penală nr. 135 din 04 iulie 2012, Curtea de apel Timișoara a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și inculpata

B.M.I. a desființat sentința penală nr. 79 din 12

martie 2012 pronunțată

de Tribunalul Arad și rejudecând, în temeiul art.

334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de evaziune

fiscală prev. de art. 9 lit. c) din

Legea nr.

241/2005 în infracțiunea de fals intelectual prin efectuarea cu știință de

înregistrări

inexacte în contabilitate prev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la

art. 289 C. pen.

În temeiul art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu

referire la 289 C. pen. a fost condamnată inculpata B.M.I. la pedeapsa de 6

(șase) luni

închisoare pentru

infracțiunea de fals intelectual prin efectuarea cu știință de

înregistrări

inexacte în contabilitate.

Pe

durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. au fost interzise

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a ll-a, lit. b) și c) C. pen. - dreptul

de a fi administrator al unei

societăți comerciale.

În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării

pedepsei

și în temeiul art. 82 C. pen. s-a stabilit termen de încercare pentru aceasta

de

2 ani și 6 luni.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus

suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate

a pedepsei principale.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.

83 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a

fost achitată inculpata B.M.I. pentru infracțiunea de

complicitate la înșelăciune prev. de art. 26 C.

pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen.

În temeiul art. 346 C. proc. pen. raportat la art.

14 C. proc. pen. a fost respinsă

acțiunea civilă formulată de A.N.A.F.

prin D.G.F.P. Arad.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de

partea civilă Direcția Generală a

Finanțelor Publice Arad împotriva

aceleiași sentințe penale.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel

Timișoara a reținut

următoarele:

În conformitate cu art. 317 C. proc. pen.,

judecata se mărginește la

fapta și la

persoana arătate în actul de sesizare a instanței, iar în caz de extindere

a procesului penal, și la fapta și persoana la

care se referă extinderea. Prin urmare,

obiectul judecații este dat de

rechizitoriu, acesta trasând limitele în care se

desfășoară cercetarea judecătorească, dar și obiectul apărării

inculpaților.

Pentru a determina ce se înțelege prin

"fapta" și "persoana" arătate în actul

de sesizare, se impune ca textul art. 317 sa fie

raportat la cel al art. 263 C. proc. pen.

, care se referă la cuprinsul rechizitoriului. în art. 263 alin. (1) se

prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze

la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie sa

cuprindă, pe lângă mențiunile prevăzute în

art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în

sarcina sa,

încadrarea juridică,

probele pe care se întemeiază învinuirea, măsura preventivă

luată și durata acesteia, precum și dispoziția de

trimitere în judecata. Deși, dintre

mențiunile pe care trebuie să le

cuprindă rechizitoriul, art. 317 C. proc. pen.

se referă numai la faptă și persoană, în accepțiunea acestui text de lege,

prin fapta arătată în actul de sesizare nu se

poate înțelege doar simpla referire la o

anumită succesiune a activităților inculpatului, ci la descrierea

acelei fapte într-un

mod susceptibil

de a produce consecințe juridice, și anume de a investi instanța, o

atare

condiție neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin

rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și de

dispoziția de trimitere în judecata pentru acea fapta. Prin urmare, sesizarea

instanței cu

judecarea unei infracțiuni

este legală numai atunci când în dispozitivul de trimitere în judecată al

rechizitoriului este menționată fapta cu încadrarea ei juridică, nefiind

suficientă descrierea acesteia făcută în

cuprinsul rechizitoriului.

Prin

rechizitoriul nr. 296/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatei B.M.I.

pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la

înșelăciune prev. de art. 26

raportat la art.

215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. și de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.

(1)

lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

în cuprinsul

rechizitoriului (fila 10

rechizitoriu) se arată: „Faptele inculpatei B.M.

I. de a întocmi acte contabile fictive, potrivit cărora a achiziționat

de la SC

T.G.I. SRL cantitatea de 198

tone zahăr pe care a comercializat-o către SC M.T. SRL București întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la înșelăciune și

evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3)

și (5) C. pen. și art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen."

Referirea la înregistrarea de către

inculpată a unor operațiuni fictive

de achiziționare de marfă de la SC M.T.

SRL

în contabilitatea SC I.R. SRL apare în rechizitoriu numai

în contextul în care se detaliază din ce este

compus prejudiciul către bugetul de

stat

(fila 6 rechizitoriu), fără a se indica facturile sau contractele înregistrate,

actele

materiale ale acestor

operațiuni. Prin urmare, instanța de apel a constatat că

operațiunea inculpatei de înregistrare a unor

operațiuni fictive de achiziționare de

marfă

de la SC M.T. SRL în contabilitatea SC I.R. SRL nu a

constituit obiectul

trimiterii în judecată prin rechizitoriul nr. 296/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Mehedinți.

Din analiza dosarului nr. 2332/108/2011 al

Tribunalului Arad a rezultat că în

cursul

judecății nu a avut loc o extindere a procesului penal pentru faptele sus

menționate conform art. 336 C. proc. pen., astfel

că, instanța de apel a constatat că

prima

instanță a depășit limitele sesizării pronunțându-se asupra unei fapte pentru

care

inculpata nu a fost trimisă în judecată.

Dacă

în ceea ce privește obiectul sesizării instanței, susținerile inculpatei

sunt întemeiate, în ceea ce privește sancțiunea și

remediul procesual al pronunțării

tribunalului

cu privire la acestea, s-a apreciat că solicitarea de trimitere a cauzei

spre rejudecare și reținere a incidenței

dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. este

nefondată.

Astfel, potrivit art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se

sancționează cu nulitatea absolută încălcarea dispozițiilor relative la

sesizarea instanței, fapt ce vizează

actele

și modul de sesizare a instanței, incidența viciului procedural la momentul

sesizării;

iar nu situația în care instanța și-a depășit limitele de sesizare și a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru altă

faptă decât cea din rechizitoriu. S-

a arătat că spre această concluzie

conduce și împrejurarea că în materia

recursului,

cele două ipoteze sunt reglementate ca și cazuri de casare distincte, art. 385

9

alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. - instanța nu a fost sesizată legal, respectiv art.

385

9

alin. (1) pct. 12 C.

proc. pen. - instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru

o altă

faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția

cazurilor prevăzute în art. 334 - 337, acest ultim caz de casare

neatrăgând trimiterea spre rejudecare, nefiind

inclus în prevederile art. 385

15

pct. 2

lit. c) C. proc. pen.

Prin urmare, s-a apreciat că situația în speță nu

este inclusă de legiuitor în

cazurile

pentru care intervine nulitatea absolută și rejudecarea cauzei de către

instanța care a pronunțat hotărârea, ci rejudecarea de către instanța de

control judiciar, în acest caz de instanța de apel cu respectarea limitelor

date de art. 317

C. proc. pen.

Reținând că obiectul judecății ÎI constituie

întocmirea de către inculpata B.M.I. de acte contabile fictive, potrivit cărora

a achiziționat de

la SC T.G.I. SRL

cantitatea de 198 tone zahăr pe care

a

comercializat-o către SC M.T. SRL București, instanța de apel a constatat că

această stare de fapt a fost pe deplin probată în cauză cu facturile din 29

decembrie 2009, 21 decembrie 2009 și 17 decembrie 2009 (filele 2, 3, 26 - voi

III dosar UP); jurnalul de cumpărări al SC I.R. SRL; factura 21 decembrie 2009;

declarația reprezentantului SC M.T. SRL. Astfel, conform facturilor din 29

decembrie 2009, 21 decembrie 2009 și 17 decembrie 2009 rezultă că SC T.G.I.

SRL, respectiv inculpatul M.M., ar fi vândut

cantitatea de 198

tone de zahăr

către SC I.R. SRL; iar conform facturii din 21 decembrie 2009

că inculpata B.M.I. ar fi vândut cantitatea de 155

t zahăr către

SC M.T. SRL,

înregistrând această factură în jurnalul pentru vânzări. Că

operațiunile sus menționate nu au avut loc în

realitate rezultă din aceea că SC

M.T.

SRL desfășura activități de fabricare tricotaje, din anul 2008 nu mai

desfășura activități economice (nota de

constatare din 05 februarie 2010 -

filele

14 - 35, voi III dosar UP); reprezentanții acesteia au declarat că nu au avut

niciodată relații comerciale cu SC M.R. SRL, iar

cantitatea de zahăr

respectivă

fusese livrată altor societăți de către SC T.G.I. SRL.

Din raportul de expertiză fiscală judiciară

întocmit în cauză de expert R.L.C. (filele 123 - 130 dosar tribunal), a

rezultat că operațiunile anterior menționate ar fi condus la un profit

impozabil brut în sumă de 1.240 lei, generând

obligația de plată a unui

impozit pe profit de 198,4 lei.

Potrivit art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005:

„Constituie infracțiuni de

evaziune

fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea

unor drepturi următoarele fapte săvârșite în

scopul sustragerii de la îndeplinirea

obligațiilor

fiscale: c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale,

a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni

reale ori evidențierea altor operațiuni

fictive".

Potrivit art. 43 din Legea nr. 82/1991:

„Efectuarea cu știință de înregistrări

inexacte,

precum și omisiunea cu știință a înregistrărilor în contabilitate, având

drept

consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare,

precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se

reflectă în bilanț, constituie

infracțiunea

de fals intelectual și se pedepsește conform legii."

Este adevărat că prin decizia nr. 4 din 21

ianuarie 2008 pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a statuat cu efect

obligatoriu, că

„fapta de omisiune,

în tot sau în parte, ori evidențierea în actele contabile sau în

alte documente

legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate ori

evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a

cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale

ori evidențierea altor operațiuni

fictive

constituie infracțiunea complexă de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin.

(1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

[fost art. 11 lit. c), fost art. 13 din Legea nr.

87/1994], nefiind incidente dispozițiile art. 43

(fost art. 37, fost art. 40) din Legea nr.

82/1991 - Legea contabilității, raportat la art. 289 C. pen., aceste

activități fiind cuprinse în conținutul constitutiv al laturii obiective a

infracțiunii de evaziune

fiscală", însă Curtea a apreciat că pentru

verificarea incidenței în cauză este

necesar

să fie avută în vedere ipoteza reglementată de această decizie. Astfel, decizia

a analizat situația în care starea de fapt conduce la reținerea elementelor

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și c)

din Legea nr. 241/2005, când se reține numai această infracțiune și nu

și cea de

fals intelectual,

prevăzută de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 raportat la

art. 289 C. pen., în concurs real, o interpretare

în sensul indicat în motivele de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul

Arad echivalând cu o dezincriminare

a

acestui ultim text legal, ceea ce nu s-ar putea realiza decât de legiuitor.

Instanța de apel a analizat dacă fapta inculpatei

B.M.M.

întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de

art. 9 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru a se constata apoi incidența

deciziei nr. 4 din 21 ianuarie 2008 a înaltei

Curți de Casație șt Justiție. În speță, așa cum a rezultat din raportul de

expertiză, operațiunile fictive evidențiate de inculpată în

documentele contabile ale societății erau apte să

producă o creștere a bazei de

impozitare

și a obligațiilor fiscale, ceea ce conduce la neîndeplinirea condiției

scopului

urmărit. Astfel, întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit.

c) din Legea nr. 241/2005 presupune

ca actele materiale să se efectueze

cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, ceea ce nu este

situația în speță, așa cum în mod corect a

reținut

și prima instanță. Pe de altă parte, starea de fapt a relevat efectuarea de

către

inculpata B.M.I. de înregistrări inexacte, respectiv

operațiuni fictive, cu știință în contabilitate, având drept consecință

denaturarea veniturilor, a rezultatelor financiare, astfel că sunt întrunite

elementele constitutive

ale

infracțiunii prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 C.

pen.

Prin urmare, s-a dispus

schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 241/2005, în infracțiunea de fals

intelectual prin efectuarea cu știință de înregistrări inexacte în

contabilitate prev. de

art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu referire la art.

289 C. pen.

Având în vedere criteriile generale de individualizare a

pedepsei

reglementate de prevederile art. 72

C. pen., respectiv gradul de pericol social al

faptei comise, persoana inculpatei, împrejurările care agravează sau

atenuează răspunderea penală, modul de comitere a faptei, instanța a apreciat

că se impune

aplicarea unei pedepse

în cuantum egal cu minimul special prevăzut de lege pentru

infracțiunea reținută în sarcina acesteia,

inculpata fiind la primul conflict cu legea

penală. Potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură

de constrângere

și un mijloc de reeducare a condamnatului; scopul

acesteia fiind prevenirea

săvârșirii de noi

infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de

ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire socială. Atingerea dublului scop

preventiv și educativ al

pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al

acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei,

periculozitatea

socială a autorului

pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.

Instanța de apel a reținut și că pentru a conduce

la atingerea scopului prevăzut de

legiuitor, pedeapsa trebuie să fie

adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să fie adecvată și

proporțională cu gravitatea faptelor comise. Prin

urmare, în cauză s-a dispus condamnarea inculpatei B.M.I. la

pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea

de fals intelectual prin efectuarea

cu

știință de înregistrări inexacte în contabilitate prev. de art. 43 din Legea nr.

82/1991 cu referire la art. 289 C. pen.

În

ceea ce privește modalitatea de executare, s-a constatat că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea în regim de detenție, inculpata

neprezentând un pericol social ridicat, iar

pronunțarea condamnării fiind suficientă pentru a constitui o garanție în

vederea prevenirii comiterii altor fapte ilicite. Astfel, s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art. 81 C. pen.

pe

o perioadă de 2 ani și 6 luni, termen de încercare.

Referitor la infra