ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2861/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2861/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Prin Sentința penală nr .455/31/2011

pronunțată de Tribunalul Arad, în baza art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului

O.S., la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

evaziune fiscală prin evidențierea unor operațiuni nereale, în formă

continuată.

În baza art. 65 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. c) C. pen. privind exercitarea dreptului de a fi administrator al unei

societăți, pe durata a 3 (trei) ani.

În baza art. 9 lit.

b) din Legea nr. 241/2005, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 2

(doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin

neînregistrarea operațiunilor comerciale în contabilitate.

În baza art. 65 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. c) C. pen. privind exercitarea dreptului de a fi administrator al unei

societăți, pe durata a 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două

pedepse aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani

închisoare, pe care acesta urmează a o executa fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 35 alin.

(3) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. c) C. pen. privind exercitarea dreptului de a fi administrator al

unei societăți, pe durata a 3 (trei) ani.

Pe durata și în

condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege.

În baza art. 81, art.

71 alin. (5) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale

și a pedepsei accesorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință și s-a

fixat termen de încercare pentru acesta, potrivit art. 82 C. pen., de 4 ani.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea

revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii

de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, revocare ce va atrage

executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință, alături de pedeapsa ce se

va aplica pentru noua infracțiune.

În baza art. 346 C.

proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., s-a

admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin

D.G.F.P. Arad în cadrul procesului penal și s-a dispus obligarea inculpatului

să plătească acesteia suma de 55.675 RON reprezentând TVA și suma de 26.753 RON

impozit pe la care se adaugă și dobânzile, penalitățile și majorările de

întârziere de la data comiterii faptei, și până la achitarea integrală a

debitului.

Pentru a pronunța

această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului O.S., pentru săvârșirea, infracțiunilor de evaziune fiscală prin

evidențierea unor operațiuni comerciale fictive în contabilitate, în formă

continuată, prevăzute de art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și evaziune fiscală prin omisiunea evidențierii în

contabilitate a operațiunilor comerciale efectuate, prevăzută de art. 9 lit. b)

din Legea nr. 241/2005.

În fapt, s-a reținut

că în urma unor sesizări formulate împotriva inculpatului O.S. - administrator

al SC R. SRL Arad, s-a dispus efectuarea unui control de către D.G.F.P. Arad la

societatea anterior menționată, în urma căruia s-au constatat următoarele:

2006, SC R. SRL a evidențiat în contabilitate factura emisă de SC V. SRL către

inculpat, în calitate de persoană fizică, și nu către societate, rezultând o

cheltuială fictivă în valoare de 1.102,5 RON, la care s-a calculat un impozit

pe profit în valoare de 148 RON.

privește anul 2007, s-a stabilit că SC R. SRL a înregistrat eronat suma de

74.219 RON în conturile de cheltuieli cu materiale consumabile și alte

cheltuieli pentru lucrări executate de terți, stabilindu-se însă că suma

anterior menționată nu reprezintă cheltuială deductibilă fiscal. De asemenea,

conform proceselor-verbale din datele de 18 decembrie 2007, respectiv 24

decembrie 2007, încheiate cu numitul F.C.E., a rezultat că societatea a încasat

avansuri în valoare de 18.000 RON, respectiv 8.000 RON, în urma Contractului de

prestări servicii din 17 decembrie 2007, fără ca acestea să fi fost

înregistrate în contabilitatea societății, sume pentru care ar fi trebuit

plătit TVA. Ca urmare, pentru anul 2007, pierderea fiscală a SC R. SRL a fost

redimensionată la suma de 6.244 RON față de 106.463 RON, cât a fost calculată

de către societate, cu toate acestea SC R. SRL a încheiat anul 2007 în pierdere

și, ca urmare a lipsei profitului, nu s-a înregistrat vreun prejudiciu față de

bugetul de stat.

SC R. SRL a înregistrat o pierdere contabilă declarată de societate în sumă de

93.568 RON, rezultată în principal din activitatea de exploatare. Astfel, în

urma inspecției fiscale s-a constatat că a fost înregistrată în contabilitatea

societății valoarea de 60.735 RON, aferentă Facturii din 04 iulie 2008,

reprezentând prestări servicii, emisă către SC T.C.I. SRL, deși valoarea reală

înscrisă în factură era de 16.806 RON, astfel că diferența rezultată, în

valoare de 43.929 RON, reprezintă cheltuială nedeductibilă fiscal. De asemenea,

în cursul aceluiași an, a fost înregistrată în contabilitate Factura de

stornare din 31 iulie 2008 în sumă de 89.325 RON (fără TVA), figurând ca fiind

emise către SC A.M. SRL, reprezentând produse balastiere, deși societatea nu

avea înregistrate ca livrate aceste produse, astfel că eronat au fost stornate

venituri în sumă de 89.325 RON. Totodată a fost identificată ca fiind

înregistrată în contabilitate și Factura de stornare din 31 iulie 2008,

figurând ca fiind emisă tot către SC A.M. SRL, reprezentând produse balastiere

în valoare totală de 112.884,80 RON (fără TVA) deși factura inițială de livrare

a fost anulată, nefiind înregistrată în contabilitate, astfel că eronat au fost

stornate venituri în sumă de 112.844,80 RON. Tot cu privire la anul 2008 s-a

constatat că SC R. SRL a încasat avans pentru materiale în sumă de 20.000 RON,

conform Procesului-verbal din data de 16 ianuarie 2008, aferent Contractului de

prestări servicii din 17 decembrie 2007, fără ca această operațiune să fi fost

înregistrată în contabilitatea societății.

Astfel, în urma

constatărilor efectuate, organele fiscale au redimensionat pierderea SC R. SRL

pentru anul 2008, prin identificarea de venituri suplimentare în sumă de

222.169 RON și cheltuieli considerate ca fiind nedeductibile fiscal în valoare

de 43.929 RON, rezultând un profit impozabil în sumă de 166.286 RON, la care

s-a calculat un impozit pe profit în sumă de 26.605 RON.

Referitor la taxa pe

valoare adăugată, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că SC R. SRL, a

dedus eronat TVA în valoare de 176,03 RON, aferent facturii emisă de către SC

V. SRL către inculpat, în calitate de persoană fizică. De asemenea, prin

înregistrarea în contabilitatea societății a Facturii din 04 iulie 2008 emisă

de către SC T.C.I. SRL la o valoare de 72.257,37 RON, cu TVA aferent în sumă de

11.540,16 RON, în loc de valoarea reală de 20.000 RON, cu TVA aferent în sumă

de 3.193,27 RON, a rezultat o diferență de TVA în valoare de 8.346,85 RON, față

de care societatea nu avea drept de deducere. Totodată prin înregistrarea în

contabilitate a Facturii de stornare din 31 iulie 2008 reprezentând produse

balastiere în valoare totală de 106.279 RON, cu TVA aferent în sumă de 16.972

RON, deși societatea nu avea înregistrate ca livrate aceste produse - așa cum

am arătat anterior - s-a stornat, în mod eronat, TVA colectat în sumă de 16.972

RON.

Aceeași situație

există și în cazul Facturii de stornare din 31 iulie 2008, emisă tot către SC

A.M. SRL reprezentând produse balastiere în valoare totală de 134.285,22 RON

din care TVA în sumă de 21.440,52 RON, factura de stornare care a fost

înregistrată în contabilitate deși a fost anulată, astfel că s-a stornat, în

mod eronat, TVA colectat în sumă de 21.440,52 RON.

Văzând probele

administrate în cauză: sesizare Garda Financiară Arad, notă unilaterală, copie

contract prestări servicii, anexe contract, copii somații, evidența ORC Arad,

sesizare D.G.F.P. Arad, proces-verbal de inspecție fiscală, decizie de

impunere, raport de inspecție fiscală, chitanțe, copii facturi fiscale,

situația privind evidența contabilă, punct de vedere privind inspecția fiscală,

declarație lichidator, plângere penală, copie notă de constatare, rezoluție de

neîncepere a urmăririi penale, fișa sintetică, planșe foto, declarație martor

F.C.E., declarație inculpat, copie Sentință comercială nr. 601 din 31 martie

2009, declarație inculpat, cerere constituire parte civilă, copie Sentință

comercială nr. 2649 din 09 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad, adresă

lichidator, declarație inculpat, raport de expertiză contabilă judiciară,

instanța a reținut în fapt că, începând cu anul 1998, inculpatul a fost

administrator al SC R. SRL, având ca obiect de activitate prestări lucrări de

construcții, dar și comerțul cu materiale de construcții.

La data de 17 decembrie

2007, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 247, pentru construirea

unei locuințe între SC R. SRL, reprezentată de inculpat, în calitate de

prestator și F.C.E. în calitate de beneficiar, încheindu-se totodată și anexe

la acest contract, anexa 1 din 17 decembrie 2007, prin care se stabilește

valoarea materialelor de construcții, pentru casa în roșu, la suma de 46.000

RON și anexa nr. 2 din 17 decembrie 2007, pentru avansul manoperei în sumă de

16.200 RON. Pentru neînțelegeri legate de executarea acestui contract,

beneficiarul F.C.E. s-a adresat lucrătorilor Jandarmeriei Arad care au sesizat

Garda Financiară Arad. Garda Financiară Arad emite trei somații, solicitând

inculpatului să se prezinte pentru lămurirea situației, și, pentru că acesta nu

s-a prezentat, la data de 18 iunie 2008, a fost sesizat Parchetul de pe lângă

Judecătoria Arad, care a solicitat D.G.F.P. Arad, Activitatea de Inspecție

Fiscală, efectuarea unei inspecții fiscale pentru societatea administrată de

inculpat.

Efectuându-se

inspecția fiscală, s-a constatat că inculpatul a încasat sume de bani de la

beneficiarul contractului menționat, pe care nu le-a înregistrat în

contabilitate, dar au fost constatate și alte neînregistrări în contabilitate a

operațiunilor comerciale sau înregistrarea unor cheltuieli nereale, care toate

au avut ca urmare diminuarea taxelor datorate statului, după cum urmează:

- În anul 2006,

inculpatul a înregistrat în evidența contabilă a SC R. SRL, Factura ARVEM din

09 iunie 2006 emisă de SC V. SRL pe numele inculpatului, pentru suma de 1.102,5

RON, cheltuială care nu a fost a societății și pentru care s-a calculat un

impozit pe profit suplimentar în valoare de 148 RON;

- În anul 2007,

inculpatul a înregistrat în contabilitatea SC R. SRL, în mod eronat, suma de

74.219 RON în conturile de cheltuieli cu materiale consumabile și pentru

lucrări executate de terți și a omis să înregistreze sumele de 8.000 RON și

18.000 RON, încasate de la F.C.E., sume pentru care s-au întocmit

procesele-verbale din data de 18 decembrie 2007 și 24 decembrie 2007, SC R. SRL

având pentru anul 2007 o pierdere fiscală de 106.463 RON.

Recalculându-se

această pierdere fiscală, după luarea în calcul a cheltuielilor fictive și a

sumelor încasate și neînregistrate, s-a stabilit că aceasta este în sumă de

6.244 RON, și că neregulile contabile nu au prejudiciat bugetul de stat.

Pentru anul 2008, SC

R. SRL a declarat o pierdere fiscală în sumă de 93.568 RON.

O parte din

cheltuielile înregistrate s-a stabilit însă că sunt nereale, fiind înregistrată

suma de 60.735 RON, aferentă Facturii cu seria FA nr. 67 din 04 iulie 2008,

emisă pentru prestări servicii de către SC T.C.I. SRL, valoarea reală a

facturii fiind de 16.806 RON, diferența de 43.929 RON constituind o cheltuială

nedeductibilă fiscal.

La fel au fost

înregistrate două facturi de stornare, din 31 iulie 2008 în sumă de 89.325 RON,

emisă de SC A.M. SRL, pentru produse balastiere, deși societatea nu a livrat

niciodată aceste produse, și Factura din 31 iulie 2008, emisă de aceeași

societate, tot pentru produse balastiere, în sumă de 112.844,80 RON, deși

factura inițială a fost anulată, nefiind înregistrată în contabilitate.

S-a mai constatat că

și în anul 2008, inculpatul a mai încasat suma de 16.000 RON de la F.C.E.,

potrivit procesului-verbal din data de 16 ianuarie 2008, pe care de asemenea nu

a înregistrat-o în contabilitate.

Recalculându-se

pierderea fiscală pentru anul 2008, s-a stabilit că SC R. SRL a realizat un

profit impozabil în valoare de 172.530 RON din care scăzându-se pierderea reală

din 2007, s-a ajuns la suma de 166.286 RON profit impozabil.

S-a mai stabilit că

neînregistrarea operațiunilor și înregistrarea cheltuielilor fictive de către

inculpat, a generat și modificări ale taxelor pe valoare adăugată deduse.

Astfel pentru Factura

emisă de SC V. SRL din 09 iunie 2006, în valoare de 1.102,5 RON, s-a dedus

eronat TVA în valoare de 176,03 RON, pentru factura emisă de SC T.C.I. SRL nr.

67 din 04 iulie 2008, în valoare de 20.000 RON, înregistrată eronat pentru o

sumă mult mai mare, de 72.275,37 RON, inculpatul nu avea drept de deducere

pentru TVA în valoare de 8.346,85 RON, prin stornarea celor două facturi emise

de SC A.M. SRL (ambele din 31 iulie 2008), s-a diminuat TVA deductibilă cu

sumele de 16.972 RON și 21.440 RON iar prin neînregistrarea sumelor de bani

primite de la beneficiarul F.C.E., inculpatul a redus TVA datorat de societate

cu suma de 8.740 RON, calculată la suma totală de 46.000 RON, pentru încasarea

căreia s-au întocmit procese-verbale. Aceste înregistrări sau omisiuni de

înregistrări ca și sumele datorate de inculpat au fost confirmate prin raportul

de expertiză fiscală întocmit în cursul cercetării judecătorești.

Instanța a reținut că

inculpatul cu intenție a înregistrat în contabilitate cheltuielile nereale

menționate și cu intenție nu a înregistrat în contabilitate sumele de bani

încasate, intenția sa rezultând din emiterea unor procese-verbale și nu a unor

documente contabile pentru sumele de bani încasate. De asemenea, în cazul

facturii emise de SC T.C.I. SRL, este menționată ca temei al cheltuielii de

patru ori mai mare decât cheltuiala reală, pentru o sumă pe care inculpatul nu

a putut lămuri cum a cheltuit-o, neregăsindu-se în activitatea societății

pentru realizarea profitului. La fel și pentru cele două facturi stornate, nu

s-a putut reține eroarea inculpatului, nefiind înregistrate la livrate vreodată

produsele balastiere menționate în facturi.

În drept, fapta

inculpatului de a încasa sumele de 18.000 RON, 8.000 RON și 20.000 RON, în

perioada 2007 - 2009, de la beneficiarul unui contract încheiat de societatea

pe care o administra, și de a nu înregistra aceste sume în contabilitate,

sustrăgându-se de la plata impozitului pe profitul realizat în derularea

acestui contract dar și de la plata taxei pe valoare adăugată datorate, în sumă

de 8.740 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și pedepsită cu

închisoare de la 2 ani la 8 ani.

Fiecare dintre

faptele aceluiași inculpat de a înregistra în contabilitatea societății

comerciale pe care o conducea, în anul 2006 o cheltuială personală, în anul

2007 suma de 74.219 RON pentru consumabile, în anul 2008 suma de 43.929 RON în

plus față de suma justificată de documentul primar, și stornarea nejustificată

a altor două facturi, diminuând astfel impozitul pe profit dar și taxa pe

valoare adăugată, care deși colectată a fost stornată, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 lit. c)

din Legea nr. 241/2005 și pedepsită cu închisoare de la 2 ani la 8 ani.

La individualizarea

judiciară a pedepselor, instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen.,

dispozițiile părții generale a Codului penal și limitele de pedeapsă prevăzute

pentru infracțiunea săvârșită, faptul că inculpatul deși a susținut că este

nevinovat a făcut declarații cu privire la starea de fapt reală, modalitatea de

comitere a infracțiunilor, fără antecedente penale.

În baza art. 65 C.

pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară pentru fiecare

dintre cele două infracțiuni comise și pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., cu excepția

dreptului de a alege, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Având în vedere

vârsta inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, că a recunoscut

înregistrările efectuate în contabilitate, s-a apreciat că scopul pedepsei

poate fi atins și fără executarea acesteia în detenție, că prezenta infracțiune

și comportamentul inculpatului în legătură cu aceasta reprezintă o excepție de

la comportamentul său obișnuit și că inculpatul nu prezintă un pericol pentru

societate, și apreciindu-se că scopul preventiv, coercitiv și sancționator al

pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, fiind

suficientă pentru corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii altor

infracțiuni s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și

accesorii.

Ministerul Finanțelor

Publice prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Arad, s-a constituit parte civilă în

procesul penal cu suma de 83.231 RON, reprezentând sumele de bani cu care

inculpatul a prejudiciat bugetul de stat, sume la care s-au adăugat majorări de

întârziere calculate până la data de 12 mai 2008, solicitând și acordarea unor

majorări de întârziere până la plata debitului.

Față de starea de

fapt reținută de instanță în care a fost descrisă și modalitatea de producere

și cuantumul prejudiciului, având în vedere că sumele datorate bugetului de

stat cu titlu de taxe și impozite sunt purtătoare de majorări, considerând că

includerea acestor majorări, potrivit calculului părții civile doar până la

data de 12 mai 2008 și cu posibilitatea calculării acestora doar după această

dată, nu este justificată, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art.

998, art. 999 C. civ., dar și art. 1000 C. civ., instanța a admis, în parte,

acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal.

Împotriva sentinței

Tribunalului Arad au declarat apel inculpatul O.S. și A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Arad.

Prin Decizia penală

nr. 61.A din 19 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca

nefondate, apelurile declarate.

S-a motivat că

situația de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul

evaluării probelor administrate în cauză din care a rezultat că inculpatul în

calitate administrator al SC R. SRL Arad a evidențiat în contabilitatea firmei

operațiuni comerciale fictive și nu a procedat la menționarea în evidențele

firmei a operațiunilor efectuate în mod real.

Din actul de

constatare întocmit a rezultat că inculpatul a evidențiat în contabilitate

factura emisă de SC V. SRL către inculpat în calitate de persoană fizică și nu

față de societate, astfel încât în contabilitatea firmei s-a evidențiat o

cheltuială fictivă de 1.102,5 RON la care s-a calculat impozit pe profit în

cuantum de 148 RON. Tot astfel, conform proceselor-verbale întocmite de agentul

constatator s-a înregistrat, în mod eronat, suma de 74.219 RON în conturile de

cheltuieli cu materiale consumabile și alte cheltuieli pentru lucrări executate

de terți, deși acestea nu fac parte din cheltuielile deductibile fiscal. Tot

astfel, s-a reținut că societatea a încasat avansuri de 18.000 RON și 8.000 RON

ca urmare a derulării unor contracte de prestări servicii deși acestea nu erau

înregistrate în contabilitatea societății.

Se mai reține în

actul de constatare că a fost înregistrată în contabilitatea societății suma de

60.735 RON reprezentând prestări servicii, deși valoarea reală a acestor

servicii era de 16.806 RON, diferența rezultată reprezentând cheltuială

nedeductibilă fiscal, fiind înregistrată în același an suma de 89.325 RON

reprezentând produse balastiere, deși societatea nu avea înregistrate ca

livrate aceste produse, fiind stornate, în mod eronat, veniturile.

S-a mai constatat că

a fost înregistrată în contabilitate o factură reprezentând produse balastiere

în valoare de 112.884 RON, deși factura inițială de livrare a fost anulată

nefiind înregistrată în contabilitate. În cursul anului 2008 s-au încasat de

către societatea inculpatului avansuri de 20.000 RON pentru un contract de

prestări servicii fără ca operațiunea să fie înregistrată în contabilitatea

societății, iar în urma constatărilor organele fiscale au redimensionat

pierderea societății administrată de către inculpat, prin identificarea de

venituri suplimentare în sumă de 222.169 RON, considerate ca fiind

nedeductibile fiscal în valoare de 43.929 RON.

Prin înregistrările

în contabilitate a unor sume nereale s-a eludat plata TVA-ului.

Din actele dosarului,

respectiv facturi fiscale, note de constatare, a rezultat că inculpatul a avut

reprezentarea neînregistrării în contabilitate a cheltuielilor nereale presupus

a fi efectuate de către firma administrată și a dorit acest lucru, după cum, în

aceeași modalitate a acționat și atunci când nu a înregistrat în contabilitate

sumele de bani încasate. Intenția inculpatului în comiterea activității ilicite

a rezultat din modul concret prin care acesta a comis faptele, în sensul că nu

a emis documente contabile pentru sumele de bani încasate așa cum se impunea,

ci procese-verbale, iar facturile emise depășesc în unele cazuri dublul sau

triplul cheltuielilor reale fără ca inculpatul să poată oferi vreo explicație.

Prin urmare, în mod corect, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prin evidențierea unor operațiuni

nereale și evaziune fiscală prin neînregistrarea operațiunilor comerciale în

contabilitate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama

de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale de

pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea

penală.

În apel, s-a apreciat

că pedeapsa aplicată de instanța de fond a fost corect individualizată raportat

la probele administrate și circumstanțele personale ale inculpatului, în măsură

să asigure reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii de către acesta a

unei noi fapte antisociale.

În ceea ce privește

latura civilă a cauzei, s-a reținut că D.G.F.P. Arad s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 83.231 RON, reprezentând prejudiciu adus bugetului

de stat cu majorări de întârziere, instanța dispunând obligarea inculpatului la

plata sumei de 55.675 RON reprezentând TVA și 26.753 RON reprezentând impozit,

la care se adaugă dobânzi, penalități și majorări de întârziere.

Motivul de apel al

părții civile a vizat modalitatea în care a procedat instanța de fond privind

omisiunea obligării în solidar a inculpatului cu partea responsabilă civilmente

SC R. SRL Arad la plata despăgubirilor civile.

S-a reținut că prin

Sentința comercială nr. 2649 din 9 octombrie 2010 a Tribunalului Arad s-a

închis procedura insolvenței declanșată la cererea formulată de creditoarea SC

B. SA pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC

R. SRL Arad, din cuprinsul sentinței menționate rezultând că acțiunea de

atragere a răspunderii fostului administrator a debitoarei a fost admisă și a

rămas irevocabilă și făcându-se aplicarea prevederilor art. 136 C. proc. fisc.

s-a procedat la predarea titlului executor către D.G.F.P. Arad. În aceeași

sentință s-a menționat că debitoarea nu deține bunuri supuse impozitării și

nici un creditor al debitoarei nu s-a oferit să avanseze sume de bani pentru

continuarea procedurii, rezultând imposibilitatea acoperirii creanțelor

debitoarei. S-a constatat că prin aceeași sentință s-a dispus radierea

societății administrate de inculpat, respectiv SC R. SRL din evidențele

Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, sentința civilă pronunțată

de către Tribunalul Arad rămânând definitivă prin respingerea recursului.

Prin urmare, în mod

corect, nu a fost obligată partea responsabilă civilmente în solidar cu

inculpatul, întrucât societatea nu mai există. În ceea ce privește solicitarea

părții civile de instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor și

conturilor aparținând inculpatului și părții responsabile civilmente, s-a

reținut că măsura este prevăzută de art. 163 C. proc. pen. și constă în

indisponibilizarea instituirii unui sechestru a bunurilor mobile și imobile în

vederea confiscării speciale a reparării pagubei produse prin infracțiune,

precum și pentru garantarea executării pedepsei amenzii. Alin. (2) al aceluiași

articol menționează că măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei se

pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei

responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a pagubei.

S-a apreciat că

pentru a se putea institui măsura asiguratorie este necesară identificarea

bunurilor mobile sau imobile asupra cărora se dorește a se instituit un

sechestru. Partea civilă deși avea la dispoziție pârghii legale pentru identificarea

unor asemenea bunuri nu s-a preocupat în a încunoștința instanța despre

existența unor asemenea bunuri mobile și imobile și nu a procedat la punerea la

dispoziția organelor judiciare a locației acestora pentru a putea fi

identificate și valorificată măsura solicitată.

Împotriva Deciziei

penale nr. 6/A din 19 ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara au declarat

recurs inculpatul O.S. și de partea civilă A.N.A.F. București prin D.G.F.P.

Arad.

Inculpatul a invocat

cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând reducerea pedepselor aplicate, urmând a se avea în vedere

circumstanțele personale favorabile sau aplicarea unor sancțiuni cu caracter

administrativ, întrucât faptele în modalitatea în care au fost săvârșite nu

prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni, dată fiind atingerea

minimă adusă valorilor apărate de lege.

Partea civilă a

solicitat în recurs, obligarea părții responsabile civilmente SC R. SRL în

solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile și instituirea măsurilor

asigurătorii asupra bunurilor și conturilor aparținând inculpatului și părții

responsabile civilmente.

Recursurile declarate

sunt nefondate.

Înalta Curte constată

că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului O.S. pentru faptele

săvârșite, au fost avute în vedere, corect, criteriile generale prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege,

natura faptelor comise - infracțiuni economice prin care s-a pricinuit o pagubă

bugetului de stat, nerecuperată în proces, împrejurările comiterii faptelor,

urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. Fiind

stabilite pedepse într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de

lege, s-a avut într-o măsură suficientă atât datele care circumstanțiază

persoana inculpatului (vârsta, antecedentele penale), cât și pericolul social

concret al faptelor, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a

acționat.

Inculpatul este

necunoscut cu antecedente penale, însă această împrejurare este insuficientă a

conduce la reținerea circumstanțelor atenuante și implicit, la reducerea

pedepselor sub minimul special, în raport cu circumstanțele reale ale comiterii

faptelor, existența stărilor de agravare a pedepsei, infracțiunea continuată și

concursul de infracțiuni. De altfel, lipsa antecedentelor penale a fost

reținută și avută în vedere la individualizarea pedepselor, în sensul aplicării

unor pedepse spre minimul special.

Pedeapsa rezultantă

aplicată inculpatului O.S. de 2 ani închisoare pentru infracțiunile de evaziune

fiscală prin evidențierea unor operațiuni nereale, în formă continuată și

evaziune fiscală prin neînregistrarea operațiunilor comerciale în

contabilitate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui

termen de încercare de 4 ani este în măsură să realizeze scopul pedepsei

definit în art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin urmare, în

raport de criteriile enunțate, o reducere a cuantumului pedepselor nu se justifică.

De asemenea,

aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ prevăzute în art. 91 C.

pen., pe motiv că faptele inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni nu se justifică, întrucât infracțiunile de evaziune fiscală prin

evidențierea unor operațiuni nereale prev. de art. 9 lit. c) din Legea nr.

241/2005 și evaziune fiscală prin neînregistrarea operațiunilor comerciale în

contabilitate prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2001, fiecare în parte,

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, urmând a se avea în

vedere și modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, împrejurările în care au

fost comise, urmarea produsă constând în producerea unei pagube bugetului de

stat - 55.675 RON, reprezentând TVA și suma de 26.753 RON impozit pe profit la

care se adaugă dobânzile, penalitățile și majorările de întârziere datorate de

la data comiterii faptei și până la achitarea integrală a debitului.

Criticile părții

civile A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Arad sunt nefondate.

Se reține că prin

Sentința comercială nr. 2.649 din 9 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad s-a

închis procedura insolvenței declanșată la cererea formulată de creditoarea SC

B. SA pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 împotriva debitoarei SC R.

SRL și s-a dispus radierea debitoarei SC R. SRL.

Hotărârea a rămas

irevocabilă.

Ca atare, corect nu a

fost obligată partea responsabilă civilmente SC R. SRL - societate administrată

de inculpat în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile, avându-se

în vedere că societatea nu mai există, fiind radiată prin hotărâre irevocabilă.

În ceea ce privește

cererea părții civile de instituire a măsurilor asigurătorii asupra bunurilor

și conturilor aparținând inculpatului și părții responsabile civilmente SC R.

SRL în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (1), (2) C. proc. pen.,

măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui

sechestru a bunurilor mobile și imobile, în vederea confiscării speciale, a

reparării pagubei produse prin infracțiune, precum și pentru garantarea

executării pedepsei amenzii. Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei

se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului și ale persoanei

responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a pagubei.

Întrucât nu au fost

identificate bunuri mobile și imobile aparținând inculpatului O.S. sau părții

responsabile civilmente SC R. SRL, în Sentința comercială nr. 2649/2008 a

Tribunalului Arad de închidere a procedurii insolvenței, precizându-se că

debitoarea SC R. SRL nu mai deține nici un fel de bunuri supuse impozitării,

corect s-a apreciat cererea părții civile nefondată.

Constatând că decizia

atacată este legală și temeinică, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul O.S. și partea civilă

A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Arad împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 19

ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, iar în temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurenților la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatul O.S. și de partea civilă

A.N.A.F. București prin D.G.F.P. Arad împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 19

ianuarie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă

recurentul-inculpat la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N