ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2971/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2971/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 25/S/02 februarie 2012, Tribunalul Brașov, în baza art. 334

C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului P.I.D. din două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3) din Legea nr.

241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (3)

din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74

alin. (1) lit. a), c, art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.I.D.

la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complimentară constând în

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) (dreptul

de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale) pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1)

lit. a), c), art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C.

pen., a contopit aceste pedepse, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de

3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. (dreptul

de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale).

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a, lit. b), c) (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți

comerciale) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen., art. 71

alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate

inculpatului în baza art. 86

2

C. pen., a stabilit termen de

încercare 7 ani, în baza art. 86

3

C. pen., a obligat inculpatul să

respecte pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la

Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele sale de existență.

A atras atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea suspendării sub

supraveghere și executarea pedepsei în regim de detenție dacă nu respectă

programul, măsurile de supraveghere și obligațiile civile stabilite prin

hotărâre sau va săvârși o nouă infracțiune intenționată în cursul termenului de

încercare.

În baza art. 346 alin. (1) raportat la art. 998, 999

C. civ., O.G. nr. 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, a obligat pe

inculpatul P.I.D. să plătească părții civile Statul Român prin ANAF suma de

5.832.914,29 RON, la care se vor adăuga obligații fiscale accesorii, adică

penalități și majorări de întârziere potrivit art. 119 și următoarele din O.G.

nr. 92 din 2003.

A respins cererea părții civile Statul Român

prin ANAF, prin reprezentant convențional DGFP Brașov de instituire a unui

sechestru asigurător asupra bunurilor inculpatului.

în baza art. 2 din O.G. nr. 75 din 2001

privind organizarea și funcționarea cazierului fiscal și art. 1 din H.G. nr.

742 din 2008, a dispus comunicarea hotărârii, după rămânerea definitivă, către

DGFP Prahova pentru înscrierea în cazierul fiscal.

În baza art. 348 C. proc. pen. a dispus

desființarea totală a înscrisului fals intitulat „Contract de comodat pentru un

bun imobil" ce poartă data de 31 mai 2006, atașat la dosar.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a

obligat pe inculpat să plătească statului suma de 2.200 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Prima instanță a constatat că prin

rechizitoriul nr. 71/P/2009 din 20 octombrie 2011 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție -

Serviciul Teritorial Brașov, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului P.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor

de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și

art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen.

în fapt, s-a reținut, în esență, în actul de

sesizare că inculpatul P.I.D., în calitate de administrator al SC G.L. S.R.L.,

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a omis

evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale derulate în

perioada 30 iunie - 29 noiembrie 2006 și a veniturilor realizate, cauzând un

prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 5.832.914,29 RON,

iar prin declararea fictivă a sediului firmei pe care o administra s-a sustras

de la efectuarea verificărilor financiare.

Inculpatul a recunoscut și regretat

săvârșirea faptelor în modalitatea reținută în actul de sesizare solicitând

înainte de citirea actului de sesizare judecarea sa pe calea procedurii

simplificate prevăzute de art. 320

1

C. pen., astfel cum a fost

introdus prin Legea nr. 202/2010.

Reprezentantul D.N.A a solicitat, raportat la

cuantumul prejudiciului, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării

juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului din două infracțiuni de

evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și

art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., în două infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit.

b), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Statul Român prin ANAF (prin reprezentant

convențional DGFP Brașov) s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

5.832.914,29 RON, plus obligații fiscale accesorii, adică penalități și

majorări de întârziere potrivit art. 119 și următoarele din O.G. nr. 92 din

2003 și a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor

inculpatului.

Analizând actele și lucrările dosarului și

mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale pe care le-a

constatat legale, instanța a reținut următoarele:

În primăvara anului 2006, inculpatul P.I.D.

i-a relatat martorului N.L.M., pe care-l cunoștea de mai mulți ani, ambii

locuind pe aceeași stradă din municipiul Ploiești, județul Prahova, că

intenționa să-și înființeze o firmă la Brașov și, sub pretextul că era foarte

ocupat, i-a propus acestuia să-i găsească un spațiu pentru sediul noii

societăți comerciale, promițându-i suma de 300 euro în schimbul acestui

serviciu.

Neavând loc de muncă și, implicit, resurse

financiare, martorul N.L.M. a acceptat propunerea învinuitului, astfel că s-a

deplasat în municipiul Brașov, unde a identificat mai multe locuințe oferite

spre închiriere, iar în cele din urmă a optat pentru închirierea a două camere

din imobilul proprietate a numiților S.G. și S.M., situat pe strada C.

Inculpatul i-a cerut martorului N.L.M. să semneze el contractul de închiriere,

activitate pe care acesta din urmă a realizat-o, în numele locatarului SC

H.H.P. SRL Brașov.

în paralel, prin procura specială

autentificată sub nr. 592/29 mai 2006 de B.N.P. M.G. din Brașov, inculpatul, în

calitate de asociat unic - fondator și administrator, a mandatat-o pe martora

B.T.A.I. să îndeplinească toate procedurile necesare înființării unei societăți

comerciale cu răspundere limitată cu sediul pe strada C din Brașov, să semneze

actul constitutiv și celelalte documente necesare. Notarul public M.G. a

legalizat specimenul de semnătură al învinuitului P.I.D. și a autentificat sub

nr. 593 din 29 mai 2006 declarația ce era necesară la Oficiul Registrului

Comerțului.

Inculpatul a predat martorei B.T.A.I. un

exemplar al unui contract de comodat întocmit în fals, datat 31 mai 2006, ce

avea ca obiect darea în folosință de către soții S., pe o perioadă

nedeterminată, a două camere din imobilul situat pe strada C din Brașov, în

favoarea SC G.P.T.S.L. SRL Brașov.

S-a reținut că acest document este fals

deoarece semnăturile proprietarilor au fost contrafăcute și chiriașul a fost

înlocuit față de convenția inițială dintre soții S. și martorul N.L.M., scopul

întocmirii și utilizării contractului fictiv fiind ascunderea față de

autorități, de la început, a sediului societății administrate de inculpat, în

condițiile în care intenționa să realizeze practici comerciale evazioniste.

Contractul de comodat datat 31 mai 2006,

prezentând aparență de legalitate, a stat la baza emiterii certificatului de înmatriculare

din 12 iunie 2006, potrivit căruia sediul SC G.P.T.S.L. SRL a fost stabilit în

municipiul Brașov, pe strada C.

Conform clauzelor stipulate în actul

constitutiv al societății, ce a fost semnat de inculpat, acesta urma să

administreze SC G.P.T.S.L. SRL cu puteri depline, pe o perioadă nedeterminată,

asigurând totodată conducerea operativă a activității societății, pe care o

reprezenta în relațiile cu terții.

În ziua de 20 iunie 2006, martora B.T.A.I. a

achiziționat de la SC I.L. SA Brașov carnete cu facturi și chitanțe, pe care

le-a predat inculpatului, iar acesta din urmă a întreprins demersurile necesare

pentru confecționarea unei ștampile cu denumirea firmei.

Inculpatul a deschis pentru SC G.P.T.S.L. SRL

Brașov cont bancar la RB - Sucursala Brașov, cont ce a fost mutat la data de 1

noiembrie 2006 la RB - Agenția Piața Amzei București și la O.T.P. Bank -

Sucursala Brașov, inculpatul fiind singura persoană împuternicită să efectueze

operațiuni bancare în numele firmei.

Deși a primit doar o parte din banii promiși

pentru deplasările efectuate, martorul N.L.M., la cererea inculpatului, a fost

de acord să caute un spațiu în municipiul București destinat sediului secundar

al SC G.P.T.S.L. SRL Brașov, martorul semnând contractul de închiriere pentru apartamentul

situat în București, aflat în proprietatea martorilor B.R. și B.C., spațiu care

nu a fost utilizat niciodată de către învinuit.

S-a mai reținut că SC G.P.T.S.L. SRL nu a

funcționat niciodată la sediul social declarat din municipiul Brașov sau la sediul

secundar din municipiul București, însă în perioada 30 iunie 2006 - 29

noiembrie 2006, a furnizat cantitatea totală de 2.839.544 kg motorină și

combustibil lichid ușor, în valoare de 9.299.434,58 RON, la SC I.C.S. art. SRL

Slobozia în baza a 61 facturi ce cuprind la rubrica privind expediția numai

datele de identificare ale inculpatului.

Contravaloarea produselor petroliere a fost

virată de SC ICS art. SRL Slobozia în conturile bancare ale SC G.P.T.S.L. SRL

Brașov, de unde banii au fost ridicați în numerar de către inculpat.

Uleiurile minerale livrate de SC

G.P.T.S.L..SRL Brașov nu au fost însoțite de declarații de conformitate care să

ateste proveniența legală a acestora, încălcându-se astfel dispozițiile art.

239 din Legea nr. 571/2003, care prevede că „sunt interzise operațiunile

comerciale cu uleiuri minerale care nu provin din antrepozite fiscale" și

H.G. nr. 44/2006, care precizează la pct. 6 alin. (1) că „sunt permise numai

operațiunile comerciale cu uleiuri minerale a căror proveniență pe tot circuitul

economic poate fi dovedită ca fiind de la un antrepozitar autorizat".

A fost avut în vedere art. 175 alin. (3) din

Legea nr. 571/2003, conform căruia „uleiurile minerale, altele decât cele de la

alin. (2), sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în

vânzare sau utilizate drept combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi

fixat în funcție de destinație, la nivelul aplicabil combustibilului pentru

încălzit sau carburantului echivalent". În Titlul VIII din normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 571/2003 sa precizat că, pentru alte uleiuri minerale,

precum combustibilul lichid ușor, se datorează o acciză la nivelul accizei

datorate pentru motorină.

Ca urmare a activității inculpatului, bugetul

consolidat al statului a fost prejudiciat cu suma de 3.097.786,48 RON

reprezentând valoarea accizei aferente uleiurilor minerale comercializate de SC

G.P.T.S.L. SRL.

De asemenea, s-a reținut că inculpatul

P.I.D., în perioada 30 iunie 2006 - 29 noiembrie 2006, nu a înregistrat în contabilitatea

firmei tranzacțiile comerciale efectuate și veniturile realizate, condiții în

care bugetul consolidat al statului a mai fost prejudiciat cu suma de

1.484.783,66 RON reprezentând valoarea taxei pe valoarea adăugată și

1.250.344,15 RON impozit pe profit, suma totală ridicându-se la 5.832.914,29

RON.

Astfel, s-a reținut că în perioada 2006 -

2007, SC G.P.T.S. LOGISTIC SRL nu a înregistrat la Administrația Finanțelor

Publice Brașov declarații privind obligațiile de plată la buget.

În cursul urmăririi penale, inculpatul P.I.D.

a declarat că a fost implicat în activitatea de administrare a SC G.P.T.S.L.

SRL Brașov la îndemnul unor persoane a căror identitate nu o cunoaște, prin

intermediul martorului N.L.M., martor care, de fapt, a întreprins demersurile

de înființare a firmei. A recunoscut însă că a semnat împuternicirile prin care

a mandatat-o pe martora B.T.A.I. să întocmească documentația pentru

înregistrarea la Registrul Comerțului a SC G.P.T.S.L.. SRL cu sediul în Brașov.

în cursul urmării penale, inculpatul a

recunoscut că a deschis personal conturile bancare pentru SC G.P.T.S.L. SRL

Brașov, că era singura persoană cu drept de semnătură și că a scos banii din

conturile bancare, dar a precizat că nu a beneficiat de aceștia deoarece i-a

predat persoanelor neidentificate, care l-au recompensat pentru serviciile

prestate, apărări care au fost corect înlăturate ca nedovedite. în fața

instanței, însă, inculpatul a recunoscut starea de fapt reținută în actul de

sesizare, a regretat faptele și a solicitat judecata prin procedura

simplificată.

Instanța a constatat indubitabil că

documentele bancare evidențiază că inculpatul era singura persoană cu drept de

semnătură pentru SC G.P.T.S.L. SRL Brașov, tot acesta fiind menționat la

rubrica privind dreptul de ridicare a banilor. Prin acțiunile pe care le-a

întreprins, respectiv înființarea firmei cu un sediu fictiv, obținerea

formularelor și a ștampilei necesare desfășurării operațiunilor economico -

financiare, deschiderea conturilor bancare, inculpatul P.I.D. a desfășurat

activități specifice calității de administrator, asumându-și responsabilitatea

faptelor sale.

Facturile emise de SC G.P.T.S.L. S.R.L.,

actele întocmite de Garda Financiară, precum și raportul de constatare tehnico

- științifică au relevat prejudiciul cert și indubitabil cauzat bugetului

consolidat al statului de către inculpat, care a disimulat activitatea firmei

prin stabilirea sediului pe raza altui județ decât cel unde domicilia.

În drept, s-a stabilit. că faptele

inculpatului P.I.D. care, în calitate de administrator al SC G.P.T.S.L. S.R.L.,

în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a omis

evidențierea în actele contabile a operațiunilor comerciale derulate în

perioada 30 iunie - 29 noiembrie 2006 și a veniturilor realizate, cauzând un

prejudiciu bugetului consolidat al statului în sumă totală de 5.832.914,29 RON

(deci mai mare de 500.000 euro), iar prin declararea fictivă a sediului firmei

pe care o administra s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prev.

de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și prev. de art. 9

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005, infracțiuni săvârșite în concurs real

(art. 33 lit. a) C. pen.), urmând ca, raportat la cuantumul prejudiciului, să

se dispună schimbarea încadrării juridice, în sensul reținerii în cazul

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea

nr. 241/2005 și a agravantei prev. de alin. (3).

În ceea ce privește individualizarea pedepsei

aplicată inculpatului, s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.,

respectiv pericolul social moderat al faptelor, împrejurările săvârșirii

acestora, cuantumul extrem de ridicat al prejudiciului cauzat statului și

perioada scurtă de timp în care a săvârșit activitatea ilicită, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 50 ani, este

la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine relativ sinceră în

cursul urmării penale și de regret, are o locuință stabilă în municipiul

Ploiești și este școlarizat 12 clase, având deci posibilitatea de a munci și a

achita din prejudiciu.

Față de argumentele prezentate, văzând cauza

legală de atenuare a pedepsei prev. de art. 320

1

C. proc. pen.,

reținând în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74

alin. (1) lit. a), c pentru ambele infracțiuni, prima instanță a dispus

condamnarea inculpatului la pedepsele de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a,b,c (dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți

comerciale) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și 1 an închisoare pentru

infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), 35 alin. (1) C.

pen., au fost contopite aceste pedepse, inculpatul executând pedeapsa

rezultantă de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară constând în

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a a), b), c)

(dreptul de a fi asociat sau administrator al unei societăți comerciale).

Apreciind că scopul aflictiv și moralizator

al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, în

temeiul art. 86

1

C. pen., art. 71 alin. (5) C. pen., instanța a

dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului,

stabilind un termen de încercare de 7 ani.

Sub aspectul laturii civile, fiind

îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev. de art. 998, 999 C.

civ., ale legislației fiscale indicate mai sus, dar și dispozițiile O.G. 92 din

2003 privind Codul de procedură fiscală, în baza art. 346 alin. (1), a fost

obligat inculpatul P.I.D. să plătească părții civile Statul Român prin ANAF

suma de 5.832.914,29 RON, compusă din 3.097.786,48 RON accize, 1.484.783,67 RON

TVA, 1.250.344,15 RON impozit pe profit, la care se vor adăuga obligații

fiscale accesorii, adică penalități și majorări de întârziere potrivit art. 119

și următoarele din O.G. nr. 92 din 2003.

Având în vedere înscrisurile depuse în

dosarul de urmărire penală ce emană de la AFP de domiciliu al inculpatului, din

care rezultă că acesta nu deține bunuri mobile sau imobile și nu are momentan

loc de muncă și nici alte venituri, instanța a respins ca neîntemeiată cererea

părții civile de luare a măsurii sechestrului asigurător asupra bunurilor

inculpatului, neputându-se institui o măsură asiguratorie asupra unor bunuri

viitoare.

În ceea ce privește înscrisul fals, respectiv

contractul de comodat, instanța a constatat că acesta a produs consecințe

juridice, fiind înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă

Tribunalul Brașov cu prilejul înregistrării SC G.P.T.S.L. SRL Autorii

realizării acestui înscris nu au fost identificați până la momentul respectiv,

iar prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru

infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C.

pen., întrucât s-a prescris răspunderea penală, având în vedere limitele

pedepsei pentru această infracțiune în raport cu prevederile art. 122 lit. d)

C. pen.

Văzând dispozițiile art. 348 C. proc. pen.,

instanța de judecată a dispus desființarea totală a înscrisului fals intitulat

„Contract de comodat pentru un bun imobil" ce poartă data de 31 mai 2006,

atașat la dosar.

Împotriva acestei soluții, Parchetul de pe

lângă Tribunalul Brașov a declarat apel înlăuntrul termenului legal stipulat în

art. 363 C. proc. pen., solicitând majorarea cuantumului pedepselor aplicate

inculpatului, apărând nejustificată în opinia sa reținerea circumstanțelor

atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. în

contextul incidenței art. 320

1

C. proc. pen., schimbarea modalității

de executare a pedepsei rezultante și reținerea ca aplicabile a dispozițiilor

art. 76 alin. (2) C. pen., în loc de cele ale art. 76 lit. d) C. pen., dată

fiind valoarea prejudiciului care se ridică la o sumă de peste 200.000 de RON.

S-a susținut că se impune a se lua în calcul gradul de pericol social ridicat

al infracțiunilor de evaziune fiscală, explicațiile superficiale oferite de

inculpat cu privire la angrenarea sa în demersul infracțional, prejudiciul

ridicat cauzat bugetului de stat, elemente care demonstrează greșita dozare a

cuantumului pedepselor aplicate la fond.

Prin Decizia penală nr. 39/Ap din 3 aprilie 2012,

Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Brașov împotriva Sentinței penale

nr. 25/S din data de 2 februarie 2012 a Tribunalului Brașov, pe care a

desființat-o sub următoarele aspecte:

- al greșitei rețineri a dispozițiilor art.

74 lit. c) C. pen. față de inculpatul P.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor

de evaziune fiscală, prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea

nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și de art. 9

alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C.

proc. pen.;

- al greșitei rețineri a dispozițiilor art.

76 lit. d) C. pen. pentru infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

Rejudecând în aceste limite, a înlăturat

circumstanța atenuantă prevăzută de art. art. 74 lit. c) C. pen. reținută față

de inculpatul P.I.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală,

prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și de art. 9 alin. (1) lit. f) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

A înlăturat dispozițiile art. 76 lit. d) C.

pen. reținute de către prima instanță pentru infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și a reținut pentru această

infracțiune prevederile art. 76 alin. (2) C. pen.

A menținut restul dispozițiilor Sentinței apelate.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus

avansarea din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Brașov, a sumei de

200 RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, sumă ce se

include în cheltuielile judiciare avansate de stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Curtea de apel, examinând cauza, a reținut

următoarele aspecte:

- impozitele instituite în majoritatea

statelor lumii sunt caracterizate prin diversitatea lor determinată de

deosebirile care privesc atât trăsăturile de formă, cât și de conținut, cele cu

caracter fiscal fiind instituite în scopul realizării de venituri pentru

acoperirea cheltuielilor statului, ținând cont că o obligație fiscală

reprezintă conținutul fundamental al raportului juridic fiscal, constând în

obligația juridică stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina

persoanelor fizice și juridice de a plăti o sumă de bani la termene

prestabilite, în contul bugetelor publice, că în prezent codul de procedură

fiscală reglementează cadrul G. de manifestare a obligației fiscale care se

naște dintr-un act numit generic „titlu de creanță" prin care se

stabilește și se individualizează creanța fiscală, că autoritatea fiscală este

îndreptățită să aprecieze, conform art. 6 din C. proc. fisc., în limitele

atribuțiilor și competențelor ce îi revin relevanța stărilor de fapt fiscale și

să adopte soluția admisă de lege;

- infracțiunile de evaziune fiscala sunt

prevăzute la art. 9 alin. (1) lit. a) - g) și alin. (2) și (3) și constau în

săvârșirea unor fapte cu scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor

fiscale.

Sustragerile se pot realiza în principal prin

ascunderea bunurilor sau surselor impozabile, omisiunea evidențierii în actele

contabile a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate,

evidențierea în actele contabile a unor cheltuieli care nu au la bază

operațiuni reale, sustragerea de la verificările financiare, alterarea,

distrugerea sau ascunderea unor acte contabile.

Urmarea imediată este concretă, materială,

deoarece se urmărește evitarea achitării plății datorate bugetului de stat.

Astfel, s-a reținut că inculpatul a acționat tocmai pentru a obține acest

rezultat axat pe dobândirea unor venituri ilicite, neînregistrând în mod

corespunzător veniturile provenite din comercializarea unor produse;

- în speță, pentru stabilirea prejudiciului

cert cauzat bugetului consolidat al statului prin neînregistrarea în evidențele

contabile a operațiunilor comerciale derulate cu SC ICS SRL, s-a dispus

efectuarea unei constatări tehnico-științifice, că inculpatul este atât asociat

unic, cât și administrator al SC G.P.T.S.L. SRL, ce are ca obiect de activitate

declarat intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții,

- urmare a unui control operativ, inopinat,

efectuat de Garda Financiară la sediul SC ICS SRL, s-a constatat că în

intervalul iunie-noiembrie 2006, societatea în cauză a achiziționat produse

petroliere, motorină și combustibil lichid ușor de la SC G.P.T.S.L. SRL în

cantitate totală de 2.839.544 kg, dispunându-se în consecință efectuarea unor

verificări și la sediul declarat al societății administrată de inculpat,

constatându-se că practic aceasta nu a funcționat niciodată la respectiva

adresă, indicându-se de către reprezentantul său legal un sediu social în mod

fictiv. Această din urmă societate a emis un număr de 61 facturi fiscale pentru

livrările către SC ICS SRL, deși în obiectul său de activitate nu era și

comerțul cu astfel de produse, facturile nefiind însoțite de documentul

administrativ aferent cum cer dispozițiile art. 187 din C. fisc., de declarații

de conformitate care să certifice calitatea produselor și proveniența lor

legală cum este inserat în art. 239 din Legea nr. 571/2003;

- potrivit art. 79 C. proc. fisc., în vederea

stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate,

contribuabilii sunt obligați să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor

normative în vigoare, or, inculpatul, în calitate de administrator, în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a omis evidențierea în

actele contabile a operațiunilor comerciale derulate în intervalul 30 iunie -

29 noiembrie 2006 și a veniturilor încasate, cauzând un prejudiciu considerabil

părții civile, iar prin declararea fictivă a sediului social a urmărit să se

sustragă verificărilor financiare operate în temeiul prevederilor art. 94 C.

proc. fisc.;

- dacă legiuitorul a statuat că documentele

justificative și evidențele financiar-contabile și fiscale constituie mijloace

de probă relevante pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor fiscale,

inculpatul a avut un comportament fiscal neadecvat, neținând evidența contabilă

potrivit legii;

- contravaloarea produselor petroliere a fost

virată de CS ICS art. SRL în conturile bancare ale SC G.P.T.S.L. SRL, de unde

banii au fost ridicați de inculpat.

Astfel, s-a reținut imputabilitatea faptelor

reclamate, inculpatul acționând în mod liber și nu sub determinarea unor

constrângeri exterioare, de natură a-i imprima o conduită străină și nedorită

de el, însă s-a apreciat că pentru o corectă aplicare a legii penale, prima

instanță a omis să indice ca incidente dispozițiile art. 76 alin. (2) și nu

art. 76 lit. d) C. pen., câtă vreme prejudiciul cauzat bugetului consolidat al

statului depășește suma de 500.000 euro, iar prin „consecințe deosebit de

grave" se înțelege conform art. 146 C. pen. o daună materială mai mare de

200.000 RON, și, mai mult, a reținut a fi aplicabile prevederile art. 74 lit.

c) C. pen. în contextul incidenței procedurii simplificate prev. de art. 320

1

C. proc. pen. S-a reținut în acest sens că pentru a beneficia de reducerea

permisivă prin art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., un inculpat

trebuie să manifeste o atitudine sinceră, de recunoaștere în totalitate și

regret a faptelor comise, să se prezinte benevol în fața autorității judiciare

și să solicite ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, ceea ce denotă că s-au reținut două beneficii de reducere a pedepsei

în considerarea aceleiași atitudini procesuale.

Relativ la individualizarea judiciară a pedepselor

aplicate, curtea de apel a apreciat că acestea sunt perfect adaptate cazului

individual concret, fiind adecvate nu numai în raport cu pericolul social concret

al faptelor săvârșite, care rămân în centrul procesului de individualizare, dar

și cu periculozitatea inculpatului, cu gradul său de moralitate și șansele de

reeducare pe care el le prezintă, nesupunându-l unui spor de privațiuni ori

restricții nenecesar pentru a i se corecta conduita, ci dimpotrivă sunt apte

a-i anihila concepțiile și deprinderile antisociale, a stopa o ipotetică

perseverența infracțională. Funcție de circumstanțele reale și personale

incidente, dar și de natura contribuției proprii a acestuia, s-a apreciat că

pedepsele opozabile inculpatului aflat la primul conflict cu rigorile legii

penale sunt de natură să-i influențeze în mod pozitiv conștiința, caracterul și

deprinderile, determinându-i formarea unui alt mod de viață, fiind în așa fel

alese și dozate încât să nu-i provoace suferințe excesive și să-și exercite

acțiunea de constrângere numai în limitele necesare. S-a reținut că acestea

sunt ferme nu pentru că sunt aspre, ci pentru că sunt stabilite pe baza

criteriilor inserate în art. 72 C. pen., răspunzând întru totul exigențelor

legii penale.

Relativ la individualizarea judiciară a

executării pedepsei rezultante aplicate, curtea de apel a luat în calcul

aptitudinea subiectivă a inculpatului de a se îndrepta prin autoreeducare, dată

fiind absența antecedentelor penale, apreciind că pe parcursul unui termen de

încercare inculpatul va trăi sub amenințarea consecințelor mai grave pe care va

fi ținut să le suporte în ipoteza săvârșirii din nou a unei infracțiuni,

suspendarea sub supraveghere prin măsurile anume inserate de legiuitor fiind de

natură a-l intimida și reeduca totodată, determinându-l la un autocontrol

deosebit în ce privește respectarea legii penale. Ca atare, s-a apreciat a fi

oportune prevederile art. 86

1

C. pen. ce implică supunerea

inculpatului pe durata termenului de încercare de 7 ani unor măsuri de

supraveghere speciale, încât pronunțarea acestei soluții va constitui pentru

inculpat un avertisment, în sensul că o va privi ca o reacție a societății,

susceptibilă de a se repeta în forme mai intense în ipoteza în care va săvârși

din nou o infracțiune în cursul termenului de încercare.

Împotriva Deciziei anterior menționate, în

termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.N.A - Serviciul Teritorial Brașov, solicitând admiterea căii de

atac promovate, casarea, în parte, a Deciziei penale atacate și aplicarea unei

pedepse de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, criticile fiind

circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

S-a susținut că pedeapsa a fost greșit

individualizată, în ceea ce privește cuantumul acesteia, reținerea

circumstanțelor atenuante, cât și modalitatea de executare, având în vedere

gravitatea faptei, dar și valoarea mare a prejudiciului, care nu a fost

acoperit.

Înalta Curte, examinând recursul declarat

prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează.

Situația de fapt reținută de instanța de

fond, cât și de instanța de prim control judiciar este în deplină concordanță

cu probele administrate, din care rezultă, fără dubiu, că inculpatul se face

vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin.

(3) din Legea nr. 241/2005 și, respectiv, art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea

nr. 241/2005, pentru care a fost condamnat în prezenta cauză, inculpatul

recunoscând, de altfel, comiterea faptelor, beneficiind de dispozițiile art.

320

1

C. proc. pen.

Astfel fiind, au fost reținute în favoarea

inculpatului dispozițiile privind beneficiul reducerii cu 1/3 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege, instanța de fond aplicându-i o pedeapsă rezultantă

de 3 ani închisoare, care a fost menținută de instanța de prim control

judiciar.

Sub aspectul individualizării pedepsei

aplicate, criticile formulate de Parchet nu sunt întemeiate, Înalta Curte

apreciind că în speță s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei, prin

evaluarea tuturor criteriilor specifice acestui proces de alegere a sancțiunii

celei mai adecvate, în vederea atingerii finalităților acesteia, în cauză

negăsindu-și astfel aplicabilitatea cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că în cauză, în procesul

individualizării pedepsei, pornind de la criteriile G. prevăzute de art. 72

alin. (1) C. pen., pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, aplicată

inculpatului de instanța de fond și menținută de instanța de apel, a fost

stabilită într-un cuantum corespunzător circumstanțelor reale ale săvârșirii

infracțiunilor, precum și circumstanțelor personale ale inculpatului, care este

infractor primar.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile

care îi sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa

trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de

libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol

social pe care îl prezintă, în mod real, persoana infractorului, cât și

aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că

este justificată reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74

lit. a) C. pen. având în vedere conduita bună a acestuia anterior săvârșirii

faptei, dar și lipsa antecedentelor penale, reținându-se, de asemenea, că în

mod corect instanța de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 76 alin. (2)

C. pen., în loc de art. 76 lit. d) C. pen. întrucât prejudiciul cauzat

bugetului consolidat al statului depășește suma de 500.000 euro, iar prin

„consecințe deosebit de grave" se înțelege conform art. 146 C. pen. o

daună materială mai mare de 200.000 RON.

În ceea ce privește modalitatea de executare

a pedepsei, Înalta Curte reține că suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei, ca mijloc de individualizare judiciară a pedepsei, poate fi acordată

de către instanță dacă se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără

executarea acesteia în regim privativ de libertate- ori în speță, față de

natura faptei comise, de circumstanțele personale ale inculpatului, în mod

corect instanțele au apreciat că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub

supraveghere a executării este suficientă pentru a se realiza reeducarea inculpatului

și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, datele personale ale inculpatului,

dar și lipsa antecedenței penale, fiind corect evaluate de instanțe cu prilejul

stabilirii modalității de executare a pedepsei, respectiv aceea prevăzută de

dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Ca atare, pedeapsa aplicată inculpatului

apare ca fiind temeinică și legală, aptă să răspundă scopului preventiv și de

reeducare, consfințit prin dispozițiile art. 52 C. pen., cât și principiului

proporționalității între gravitatea concretă a faptei și datele personale ale

inculpatului, pe de o parte și sancțiunea aplicată, pe de altă parte,

modalitatea de executare a pedepsei fiind, de asemenea, corect stabilită.

În lumina acestor considerații, criticile

formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A

- Serviciul Teritorial Brașov apar ca nefiind întemeiate, astfel că, neexistând

nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor,

recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în cuantum de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A - Serviciul

Teritorial Brașov împotriva Deciziei penale nr. 39/Ap din 3 aprilie 2012 a

Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe

inculpatul P.I.D.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina

statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM