ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra căilor de atac declarate în cauză de declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și partea responsabilă civilmente S.C. I.U. S.A. - prin lichidator judiciar H.I.S. împotriva Deciziei penale nr. 123/F din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.C., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 123 din 18 noiembrie 2013, Curtea de apel Brașov, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerul Public.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în actul de sesizare în sarcina inculpatului B.C., din infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 C. pen., art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.C. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen., a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 53/S din 31 mai 2011 a Curții de Apel Brașov și a repus în individualitatea lor pedepsele principale componente, după cum urmează:

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005;

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale, astfel cum au fost mai sus repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa principală și pedeapsa complementară ce au fost stabilite prin prezenta hotărâre și aplică inculpatului B.C. pedeapsa principală cea mai grea de 2 ani închisoare, alături de care a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., a aplicat inculpatului B.C. pedeapsa accesorie a interzicerii, pe durata executării pedepsei principale, a exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei principale aplicate inculpatului B.C. pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului B.C. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., a căror nerespectare determină revocarea suspendării executării pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. coroborat cu art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a admis în parte acțiunea civilă și a obligat inculpatul B.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. I.U. S.A. prin lichidator judiciar H.I.S. la plata către Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov a sumei de 2.623.332 RON, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale, la care se vor calcula majorări de întârziere și penalități până la data plății efective a sumei datorate, inclusiv.

În baza art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005, dispune instituirea sechestrului asigurător, în vederea reparării pagubei produse, asupra bunurilor mobile ale inculpatului B.C., respectiv mijloc de transport remorcă 2 RFI, asupra bunurilor imobile ale părții responsabile civilmente S.C. I.U. S.A., respectiv 3 clădiri situate în Brașov, strada Ț. nr. 3, strada L. nr. 12 și strada L. nr. 14, 3 terenuri situate în Brașov, strada J. nr. 5, strada L. nr. 14 și strada J. nr. 3 și asupra bunurilor mobile aparținând părții responsabile civilmente, respectiv remorcă motostivuitor, remorcă, auto marca D., auto S., auto D. 1310, autocamion D., furgon, auto D. 1300, autoturism D., autoturism D. 1300, autoturism T., auto M., autoturism D. 1300, autoturism D. 1300, auto A., autoturism T. SX, autoturism E., auto D., auto D., autoturism C., autoturism T., autoturism T., auto D., autoturism C., autoturism C., autoturism D. 1300, tvd -12, astfel cum au fost consemnate în adresa Direcției Fiscale Brașov, aflată la dosar, până la concurența sumei de 2.623.332 RON, la care se vor calcula majorări de întârziere și penalități până la data plății efective a sumei datorate, inclusiv.

În baza art. 166 alin. (3) C. proc. pen., dispune ca O.C.P.I. Brașov să ia inscripția ipotecară cu privire la bunurile imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător, enumerate mai sus.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, a unei copii a dispozitivului hotărârii către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 6 alin.  (1

1

) din O.G. nr. 75/2001, a dispus comunicarea, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, a unei copii a dispozitivului hotărârii către Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul B.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 189 C. proc. pen., a dispus avansarea sumei de 200 de RON în conturile Baroului Brașov reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Pentru a pronunța hotărârea de mai sus, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 15/P/2012 din data de 20 iunie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, înregistrat pe rolul instanței la data de 25 iunie 2013 sub numărul de mai sus, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B.C., avocat în Baroul Brașov, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului că, în perioada 2006 - 2007, în calitate de acționar majoritar și administrator al S.C. I.U. S.A. Brașov, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin încălcarea art. 16 alin. (1) și art. 40 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 (care prevedeau obligativitatea încheierii contractelor individuale de muncă și obligativitatea reținerii și virării contribuțiilor și impozitelor datorate de salariați), a derulat lucrările de edificare a ansamblului de locuințe din Brașov, strada L., prin utilizarea de personal angajat fără contract de muncă, sustrăgându-se astfel de la plata contribuțiilor datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale și bugetului asigurărilor de șomaj, cauzând astfel un prejudiciu total în sumă de 3.633.299 RON.

La stabilirea situației de fapt au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: declarații învinuit, raport de expertiză financiar contabilă realizat în dosarul penal nr. 97/P/2010, raport de expertiză financiar contabilă realizat în dosarul penal nr. 1711 /P/2009, raport de expertiză financiar contabilă și supliment la raportul de expertiză realizate în dosarul penal nr. 15/P/2012, înscrisuri constând în copii antecontracte de vânzare-cumpărare, chitanțe, documente financiar contabile.

În ceea ce privește latura civilă a procesului, în faza de urmărire penală și în fața instanței s-a constituit parte civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov cu suma de 3.633.299 RON, reprezentând suma totală datorată bugetului asigurărilor sociale, bugetului asigurărilor de șomaj și bugetului de stat constituită din contribuțiile și impozitele datorate aferente sumei de 4.413.646,90 RON, ce reprezintă sumele încasate în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate de S.C. I.U. S.A. și S.C. B. S.R.L., nedepuse de către inculpat la data de 31 octombrie 2009 și folosite pentru plata manoperei la ansamblul de locuințe din strada L. din Brașov.

La dosarul cauzei au fost depuse constituirea de parte civilă, înscrisuri privind calitatea de avocat a inculpatului, adresă G.R.C. privind S.C. I.U. S.A., adresă emisă de Serviciul de Impozite, Taxe, alte Venituri Persoane Fizice din cadrul Direcției Fiscale Brașov și adresă emisă de Serviciul Stabilire, Impozite, Taxe, alte Venituri Persoane Juridice și Control Fiscal din cadrul Direcției Fiscale Brașov.

Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecății, în termenul prevăzut de art. 320 C. proc. pen., a recunoscut că se face vinovat de săvârșirea faptei, solicitând judecarea cauzei conform prevederilor aplicabile în cazul recunoașterii vinovăției.

Instanța a admis această cerere și a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale care au fost însușite de către inculpat.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:

În perioada aprilie 2005 - noiembrie 2008 S.C. I.U. S.A., reprezentată de inculpat, acționar majoritar și administrator al acestei societăți, în calitate de promitentă vânzătoare, a încheiat un număr de 108 antecontracte de vânzare-cumpărare cu diverse persoane fizice, fiind încasată efectiv suma de 8.063.961 RON, reprezentând avansuri încasate în baza acestor antecontracte, astfel cum rezultă din antecontractele aflate la dosarul de urmărire penală.

Această societate a început și finalizat ulterior, edificarea unor construcții cu destinație de locuințe în strada L. nr. 11 - 14 din municipiul Brașov, în cadrul proiectului "Construcții de Reamenajare a Imobilelor din Brașov, strada L. nr. 11 - 14", pentru amenajarea de locuințe civile.

Din suma de 8.063.961 RON, inculpatul a înregistrat în contabilitatea firmei cu titlu de creditare/împrumut societate și a folosit pentru plata materialelor de construcții folosite la proiectul imobiliar din strada L. numai suma de 3.650.315 RON, fără să fie justificată diferența, în cuantum de 4.413.647 RON, calculată la data de 31 octombrie 2009.

Astfel cum rezultă din suplimentul de expertiză contabilă efectuat la urmărire penală la data de 31 octombrie 2009 s-a înregistrat o diferență în valoare de 4.413.646,90 RON ce reprezintă diferența dintre sumele încasate în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate și sumele nedepuse.

Inculpatul, în declarațiile date în calitate de învinuit, menținute în fața instanței în cadrul procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., a justificat această diferență prin faptul că întreaga sumă a fost folosită pentru plata manoperei, respectiv a unor muncitori din Republica Moldova care au lucrat la edificarea construcțiilor, fără a avea încheiate contracte de muncă.

În declarația aflată la dosarul de urmărire penală, inculpatul precizează că întreaga sumă de bani primită de la promitenții cumpărători a fost folosită pentru realizarea celor 108 unități locative, că în perioada 2005 - toamna lui 2007, a folosit pe șantierul S.C. I.U. S.A. de pe strada L. nr. 11 - 14 din Brașov, muncitori fără a li se încheia contracte de muncă, așa fiind explicată situația că în această perioadă, S.C. I.U. S.A. a înregistrat la capitolul cheltuieli cu manopera numai suma de 201.263 RON, această sumă fiind plătită unor societăți ce au executat lucrări pentru care era nevoie de autorizare respectiv turnări ale plăcilor sau a stâlpilor. Inculpatul a precizat că începând cu toamna lui 2007 nu a mai lucrat cu muncitori din Republica Moldova, ci cu angajați ai S.C. B. S.R.L. cu contract de muncă.

În declarația aflată la dosarul de urmărire penală, inculpatul precizează același lucru, respectiv că în perioada 2006 - 2007 a folosit pentru finalizarea locuințelor câte 25 - 30 de persoane din Republica Moldova lunar, fără a li se încheia contracte de muncă, plătind acestora aproximativ 30.000 - 40.000 euro lunar pentru aceste servicii.

Din procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nr. 005648 din 05 iulie 2006 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Brașov, definitiv prin respingerea plângerii, rezultă că în data de 03 iulie 2006 au fost identificați la șantierul organizat de S.C. I.U. S.A. pe strada L. nr. 14 din Brașov un număr de 25 de lucrători fără a avea încheiate contracte de muncă. Dintre aceștia, 4 erau din Republica Moldova. Pentru acuzația din prezenta cauză nu are importanță proveniența muncitorilor, ci doar faptul că nu aveau încheiate contracte de muncă.

În contabilitatea S.C. I.U. S.A. nu sunt înregistrate sume de bani la capitolul manoperă, astfel cum rezultă din actele contabile, decât într-o mică proporție, este evident, reține Curtea de Apel, că niciun muncitor nu a prestat activități fără a primi o remunerație și că pentru edificarea unui ansamblu de locuințe se plătește o sumă importantă cu titlu de manoperă, care se poate ridica la 40% din valoarea proiectului.

Coroborând deci această realitate de fapt, arătată mai sus, cu declarațiile inculpatului ce a recunoscut că a lucrat cu muncitori fără a fi încheiate contracte de muncă, cu procesul-verbal de contravenție încheiat de I.T.M. Brașov ce vizează aceeași perioadă și cu concluziile raportului de expertiză și al suplimentului de expertiză, ce au evidențiat o diferență între sumele de bani încasate de la promitenții cumpărători și cele evidențiate de inculpat, prin plăți către furnizori sau virate în conturile societății, instanța consideră dovedită situația de fapt reținută în rechizitoriu, respectiv că inculpatul, în perioada 2006 - 2007, în calitate de acționar majoritar și administrator al S.C. I.U. S.A. Brașov a derulat lucrările de edificare a ansamblului de locuințe din Brașov, strada L. nr. 11 - 14, prin utilizarea de personal angajat fără contract de muncă.

În drept, instanța reține că fapta inculpatului a fost încadrată juridic de procuror în dispozițiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Forma continuată a faptei rezultă din faptul că pe o perioadă mare de timp (2006 - 2007) s-au săvârșit acte materiale ce realizează fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni.

Cu privire la stabilirea conținutului art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în corelație cu art. 9 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, instanța reține că nedeclararea unui venit constituie ascundere în sensul art. 9 alin. (1) lit. a) din lege dacă pentru venitul în cauză există numai obligația declarării. În situația în care venitul sustras de la plata impozitului sau a taxei trebuie atât evidențiat cât și declarat fapta va fi încadrată în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, concursul de infracțiuni fiind exclus.

Toate veniturile impozabile trebuie declarate la organele competente, dar nu este necesară evidențierea contabilă a tuturor, astfel că este realizat conținutul infracțiunii de ascundere a bunului impozabil numai dacă legea impune exclusiv declararea venitului impozabil, iar în situația în care venitul trebuie atât declarat cât-și evidențiat în actele contabile, iar acesta nu este înscris se realizează conținutul infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

În speță, a avut loc o nedeclarare la L.T.M. Brașov a unor contracte de muncă încheiate verbal care, din moment ce muncitorii prestau muncă în interesul societății inculpatului, fiind plătiți de acesta, practic existau între inculpat ca angajator și lucrătorii de pe șantier.

Omisiunea nedeclarării acestor contracte s-a făcut cu scopul de a nu plăti către stat contribuțiile și impozitele datorate în situația înregistrării la L.T.M. a contractelor încheiate verbal.

Aceste contracte de muncă încheiate numai verbal între inculpat ca angajator și muncitorii de pe șantier reprezintă o materie impozabilă, în sensul Legii nr. 241/2005, întrucât pentru fiecare contract de muncă înregistrat la L.T.M. inculpatul trebuia să plătească o serie de contribuții și impozite, pentru fiecare dintre acești muncitori. Neînregistrând aceste contracte de muncă prin omisiune inculpatul s-a sustras de la plata tuturor acestor contribuții și impozite.

În opinia instanței, fapta inculpatului, săvârșită în calitate de angajator, de a încheia contracte de muncă numai verbal cu lucrătorii de pe șantierul societății pe care o administra, constituie o nedeclarare a unei surse impozabile, făcută în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor de plată a contribuțiilor și impozitelor datorate pentru fiecare contract de muncă pe care ar fi trebuit să îl înregistreze.

Pentru fiecare contract de muncă exista, pe lângă obligația declarării la I.T.M. Brașov și obligația evidențierii în actele contabile ale S.C. I.U. S.A.

Cu toate acestea, instanța nu consideră că fapta trebuie încadrată în dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, pe de o parte pentru că fapta nu vizează un venit nedeclarat și neevidențiat, ci o altă sursă impozabilă, care se apropie mai mult de noțiunea de bun impozabil (pentru o societate comercială ce are ca obiect de activitate construcțiile, un muncitor necalificat poate fi privit ca un bun de care se folosește această societate pentru realizarea obiectului de activitate, bun care trebuie declarat prin încheierea în formă scrisă a unui contract de muncă depus spre înregistrare la I.T.M. și evidențiat în actele contabile ale societății, pentru a se plăti contribuțiile și impozitele aferente), iar pe de altă parte pentru că fapta de a nu încheia un contract de muncă scris nu se încadrează în categoria operațiunilor comerciale sau a veniturilor realizate, la care se referă lit. b) din art. 9 din Legea nr. 241/2005.

Nu se poate considera că obligația de a încheia un contract de muncă, ce revine oricărui angajator față de lucrătorii săi, poate fi considerată o operațiune comercială a acestui angajator, aceste operațiuni vizând acte de comerț realizate în realizarea obiectului de activitate, iar nu contracte de muncă ce țin de domeniul dreptului muncii, iar nu de cel comercial și nici un venit realizat întrucât cu forța de muncă se fac cheltuieli de către angajatori. Este adevărat că în ultimă instanță, cu această formă de muncă se obține profitul unei societăți, dar acest aspect nu poate duce la concluzia că, neîncheierea unui contract de muncă, poate constitui un venit. Prin urmare, instanța consideră că nu se impune menținerea încadrării juridice stabilite de procuror prin actul de sesizare, ci schimbarea ei în cea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 13 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a realizat printr-o inacțiune a inculpatului, respectiv omisiunea de a încheia contracte de muncă în formă scrisă și de a le înregistra la I.T.M. Brașov, fiind ascunsă această sursă impozabilă. Urmarea imediată a constat într-un prejudiciu adus bugetului de stat, privit în ansamblul său, prin neplata tuturor contribuțiilor și impozitelor datorate pentru fiecare angajat în parte. Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție calificată prin scop, în condițiile art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale, a urmărit producerea lui, fapta fiind săvârșită cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Motivația invocată de inculpat, cu privire la faptul că nu a încheiat contracte de muncă întrucât lucrătorii din Republica Moldova nu puteau rămâne în România decât cel mult 3 luni, a fost înlăturată de instanță întrucât din procesul-verbal de contravenție încheiat în iulie 2006 rezultă că numai 4 lucrători din cei 25 erau din Republica Moldova, mulți dintre ei având nume de origine maghiară specifice zonei. Prin urmare, instanța reține existența scopului de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale, ca fiind dovedit.

Având în vedere cuantumul prejudiciului creat prin faptă, mai mare de 500.000 euro, se impune reținerea și a alin. (3) al art. (9) din Legea nr. 241/2005. S-a reținut și art. 13 C. pen. dat fiind faptul că limitele de pedeapsă pentru alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005 s-au majorat prin Legea nr. 255/2013, vechea reglementare fiind mai favorabilă inculpatului.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., referitoare la scopul pedepsei, precum și criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., gradul de pericol social al faptei raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și urmarea produsă, precum și persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmând a reține și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. referitoare la reducerea cu o treime a limitelor pedepsei.

Deși valoarea prejudiciului este mare, instanța nu l-a reținut drept criteriu de individualizare a pedepsei întrucât i s-a dat relevanță juridică prin reținerea alin. (3) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, în acest caz legiuitorul a stabilit un grad de pericol social abstract mai mare în funcție de cuantumul prejudiciului. Dacă s-ar mai stabili și pedeapsa concretă prin raportare la cuantumul prejudiciului, ar însemna o dublă valorificare a acestui criteriu, din moment ce pedeapsa ce va fi aplicată se stabilește pornind de la limitele speciale majorate, prevăzute de alin. (3).

S-a reținut că lucrările au fost efectuate în cadrul unui plan de reorganizare al societății S.C. I.U. S.A., dar și că faptele săvârșite, prin numărul mare de lucrători și prin perioada de timp pe care s-a desfășurat activitatea infracțională, prezintă un grad de pericol social concret suficient de mare.

Curtea de apel reține că faptele săvârșite erau, la acea vreme, des întâlnite la nivelul economiei românești, acesta fiind și motivul pentru care s-a reglementat în mod expres ca infracțiune distinctă în C. muncii, angajarea de muncitori fără contract de muncă înregistrat la I.T.M., dar cele reținute în acest dosar au fost săvârșite de inculpat la un nivel de pericol mai mare, respectiv s-au edificat 108 locuințe în imobile, pe parcursul mai multor ani, cu astfel de lucrători.

Cu privire la persoana inculpatului, se reține că, până la data săvârșirii faptelor, era bine integrat în societate, deținuse anterior funcția de judecător și era la data comiterii faptelor avocat în cadrul Baroului Brașov.

Activitatea S.A. infracțională, menționată și în fișa de cazier judiciar, a debutat prin intermediul celor două societăți comerciale, S.C. I.U. S.A. și S.C. B. S.R.L., cu care a derulat mai multe proiecte imobiliare, în derularea cărora a fost acuzat și condamnat definitiv pentru infracțiuni economice. Activitatea S.A. în cadrul acestor două societăți comerciale, a generat mai multe dosare penale aflate pe rolul instanțelor. Până la acest moment, conduita inculpatului a fost una fără antecedente penale, fiind integrat în societate profesional și familial. Pentru aceste motive, instanța a reținut conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii ca o circumstanță atenuantă căreia i se va da relevanță juridică și se va dispune coborârea pedepsei sub minimul special.

Cu privire la individualizarea executării pedepsei aplicate, se reține că nu este necesară stabilirea unor obligații în sarcina inculpatului, care să asigure reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, întrucât inculpatul este integrat în societate, are profesia liberală de avocat, vârsta de 65 de ani, are o locuință, având pe durata procesului o atitudine sinceră de regret. Consideră instanța că niciuna dintre măsurile de supraveghere sau obligațiile prevăzute de art. 86

3

C. pen., nu pot fi considerate ca necesare pentru reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de infracțiuni.

Pornind de la scopul pedepsei, prevăzut în art. 52 C. pen., acela de a-l reeduca pe infractor astfel încât să se prevină săvârșirea de noi infracțiuni, scop care trebuie să se regăsească și în cazul în care nu se dispune executarea în regim de detenție, cum este cazul în speță, instanța apreciază că niciuna dintre aceste măsuri de supraveghere sau obligații nu urmăresc și nu pot fi utile pentru atingerea acestui scop în cazul inculpatului, perfect integrat în societate.

Nu se poate considera că ar fi necesară pentru reeducarea inculpatului, avocat în Baroul Brașov în vârstă de 65 de ani, ce a săvârșit o infracțiune de evaziune fiscală, anunțarea Serviciului de Probațiune despre schimbarea locuinței, a locului de muncă sau comunicarea informațiilor de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, măsuri de supraveghere ce își dovedesc importanța în cazul săvârșirii altor infracțiuni, îndeosebi cele contra patrimoniului.

De asemenea, nu ar fi necesare nici stabilirea obligațiilor de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ sau de calificare (inculpatul are vârsta de 65 de ani și o profesie stabilă), de a nu schimba locuința sau de a nu depăși limita teritorială stabilită (fapta săvârșită nu are nicio legătură cu schimbarea locuinței), de a nu frecventa anumite locuri, de a nu intra în contact cu anumite persoane sau de a se supune unor măsuri în scopul dezintoxicării. Niciuna dintre aceste obligații nu are nicio legătură cu fapta săvârșită și nu ar putea contribui în nicio măsură la reeducarea inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

Se consideră că încredințarea supravegherii executării acestei pedepse Serviciului de Probațiune este excesivă și nu corespunde scopului pedepsei, acela de reeducare a inculpatului pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

Rațiunea instituirii acestei supravegheri printr-o instituție specializată a executării pedepselor, a fost aceea de a urmări evoluția comportamentală a inculpatului pe durata termenului de încercare, îndeosebi cu privire la mijloacele de existență, la asigurarea unui domiciliu și a unei stabilități în societate, astfel că, din moment ce această evoluție nu se impune a fi supravegheată în cazul inculpatului, nu se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Nu se impune nici executarea în regim, de detenție a pedepsei, întrucât instanța apreciază că scopul acesteia poate fi atins și fără executare în penitenciar, dată fiind persoana inculpatului, care prin prisma experienței de viață și profesionale și prin atitudinea sinceră și de regret pe care a avut-o pe parcursul procesului, a dat dovadă că a înțeles rigorile legii în acest caz. Prin urmare, s-a considerat că se impune suspendarea condiționată a pedepsei aplicate inculpatului.

Pe lângă pedeapsa principală s-a aplicat, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale pe o durată de 2 ani, considerând că se impune pentru completarea represiunii penale, dat fiind faptul că a săvârșit și această faptă tot în calitate de administrator al S.C. I.U. S.A.

Având în vedere mențiunile din fișa de cazier judiciar, instanța a dispus anularea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 53/S din 31 mai 2011 a Curții de Apel Brașov și repunerea în individualitatea lor a pedepselor principale componente, după cum urmează: 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005; 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005; 10 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de folosire cu rea-credință a bunurilor sau creditului societății, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990.

În conformitate cu dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a constatat că toate faptele sunt concurente cu cea pentru care inculpatul este judecat în prezenta cauză, astfel că a contopit pedepsele principale, astfel cum au fost mai sus repuse în individualitatea lor, cu pedeapsa principală și pedeapsa complementară stabilite prin prezenta hotărâre.

Cu privire la soluționarea laturii civile, se reține că inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat prin prezenta sentință pentru fapta de a derula lucrări de edificare a ansamblului de locuințe din Brașov, strada L. nr. 11 - 14, cu lucrători fără contracte de muncă în perioada 2006 - 2007. Inculpatul a recunoscut această faptă, precizând că începând cu toamna lui 2007 nu a mai lucrat cu muncitori fără contract de muncă, fiind de acord să plătească prejudiciul cauzat statului pe perioada 2006 - 2007, astfel cum rezultă din declarația dată în conformitate cu dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.. Prin urmare, toate plățile către acești lucrători cu titlu de salariu efectuate de inculpat în lipsa unor contracte de muncă se încadrează în acest interval de timp, 2006 - 2007.

Este evident că o plată făcută în anul 2007 către un asemenea lucrător nu putea fi efectuată de inculpat cu niște sume primite de la promitenții cumpărători în anul 2008 sau 2009 și nejustificate de inculpat pentru această perioadă. Activitatea infracțională se limitează deci la perioada 2006 - octombrie 2007 și prin urmare instanța se va raporta, la stabilirea prejudiciului, la sumele de bani încasate de la promitenții cumpărători și nejustificate de inculpat la nivelul lui octombrie 2007, întrucât până la acest moment se reține atât în actul de sesizare cât și în prezenta sentință, că ar fi plătiți cu acești bani lucrătorii fără contracte de muncă ce ar fi trebuit înregistrate la I.T.M. Brașov. Săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii se oprește deci în octombrie 2007, moment din care inculpatul nu a mai lucrat cu muncitori fără contracte de muncă.

Calcularea sumelor datorate către stat cu titlu de impozite și contribuții prin raportare la niște sume încasate cu titlu de avans de inculpat și nejustificate după octombrie 2007, deci prin raportare la diferența între tot ceea ce s-a încasat și ceea ce nu s-a justificat la nivelul lui octombrie 2009, nu este una corectă întrucât nu ține cont că activitatea infracțională s-a consumat în octombrie 2007, aspect reținut în rechizitoriu și în sentință.

În declarația inculpatului aflată la dosarul de urmărire penală, se precizează expres că după octombrie 2007 și până la finalizarea proiectului a lucrat cu forță de muncă angajată pe firma S.C. B. S.R.L. în suplimentul de expertiză contabilă, la dosarul de urmărire penală, se precizează că la data de 30 septembrie 2007 se înregistrează o diferență în valoare de 3.186.764 RON ce reprezintă sumele încasate în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare și sumele justificate cu titlu de plăți efectuate de inculpat prin intermediul firmelor sau a Cabinetului de Avocatură. Această diferență, calculată la nivelul lui septembrie 2007, a fost folosită de inculpat la plata lucrătorilor fără contracte de muncă astfel că, pornind de la această sumă, trebuie calculate toate impozitele și contribuțiile datorate la stat.

Pornind de la această sumă nejustificată, în conformitate cu modul de calcul efectuat de expertul contabil, ilustrat la dosarul de urmărire penală, se obține un venit brut de 4.543.433 RON la care se calculează cotele de contribuții conform tabelului întocmit de expert după cum urmează:

- contribuții ale asigurătorului: la CAS (10,5%) în cuantum de 477.060 RON, CAS (5,5%) în cuantum de 249.889 RON, șomaj (0,5%) în cuantum de 22.717 RON. După calcularea și scăderea acestor sume din venitul brut, se calculează impozitul pe venit din salarii (16 %) din baza de calcul, rezultând suma de 607.003 RON.

- contribuții pe care angajatorul avea obligația să le constituie și să le vireze, aferente plății nete a sumei de 3.186.764 RON pentru care s-a stabilit suma brută de 4.543.433 RON: CAS (20,8%) în cuantum de 945.034 RON, CAS (5,2%) în cuantum de 236.259 RON, șomaj (0,5%) în cuantum de 22.717 RON, contribuția la concedii medicale (0,85%) în cuantum de 38.619 RON, contribuția la fondul de garantare a plății creanțelor salariale (0,25%) în cuantum de 11.358.RON și contribuția la fondul de accidente de muncă și boli profesionale (0,279 %) în cuantum de 12.676 RON. În total, a rezultat un cuantum al sumelor datorate la stat cu titlu de impozite și contribuții de 2.623.332 RON.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. coroborat cu art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul B.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. I.U. S.A. prin lichidator judiciar H.I.S. la plata către Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov, a sumei de 2.623.332 RON, reprezentând despăgubiri civile cu titlu de daune materiale, la care se vor calcula majorări de întârziere și penalități până la data plății efective a sumei datorate, inclusiv.

Având în vedere adresele emise de Serviciul de Impozite, Taxe, alte Venituri Persoane Fizice din cadrul Direcției Fiscale Brașov și de Serviciul Stabilire, Impozite, Taxe, alte Venituri Persoane Juridice și Control Fiscal din cadrul Direcției Fiscale Brașov, în baza art. 163 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr, 241/2005, s-a dispus instituirea sechestrului asigurător, în vederea reparării pagubei produse, asupra bunurilor mobile ale inculpatului B.C., respectiv mijloc de transport remorcă 2 RFI, asupra bunurilor imobile ale părții responsabile civilmente S.C. I.U. S.A., respectiv 3 clădiri situate în Brașov, strada J. nr. 3, strada L. nr. 12 și strada L. nr. 14, 3 terenuri situate în Brașov, strada J. nr. 5, strada L. nr. 14 și strada J. nr. 3 și asupra bunurilor mobile aparținând părții responsabile civilmente, respectiv remorcă motostivuitor, remorcă, auto marca D., auto S., auto D. 1310, autocamion D., furgon, auto D. 1300, autoturism D., autoturism D. 1300, autoturism T., auto M., autoturism D. 1300, autoturism D. 1300, auto A., autoturism T. SX, autoturism E., auto D., auto D., autoturism C., autoturism T., autoturism T., auto D., autoturism C. gle, autoturism C. gle, autoturism D. 1300, tvd-12, astfel cum au fost consemnate în adresa Direcției Fiscale Brașov, aflată la dosar, până la concurența sumei de 2.623.332 RON, la care s-au calculat majorări de întârziere și penalități până la data plății efective a sumei datorate, inclusiv.

În baza art. 166 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca O.C.P.I. Brașov să ia inscripția ipotecară cu privire la bunurile imobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător, enumerate mai sus,

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, a unei copii a dispozitivului hotărârii către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 6 alin. (1

1

) din O.G. nr. 75/2001, s-a dispus comunicarea, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare, a unei copii a dispozitivului hotărârii către Direcția Generală a Finanțelor Publice Brașov.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B.C. în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva Sentinței penale nr. 123 din 18 noiembrie 2013, au declarat calea de atac a recursului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și partea responsabilă civilmente S.C. I.U. S.A. - prin lichidator judiciar H.I.S.

De la înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 ianuarie 2014 și până la primul termen de judecată la data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare Noul C. proc. pen. Modificarea legislativă a avut drept efect calificarea căii de atac din prezenta cauză ca apel, fiind, menținut caracterul devolutiv care permite examinarea faptelor și a semnificației acestora ca și analiza sancțiunii.

În calea de atac declarată de Ministerului Public soluția instanței de fond a fost criticată pentru considerente ce țin de individualizarea pedepsei:

- înlăturarea circumstanțelor atenuante;

- aplicarea interdicției de a profesa ca avocat;

- modificarea modalității de executare a sancțiunii prin suspendare sub supraveghere în loc de suspendare condiționată.

Motivele orale de apel au restrâns cadrul procesual la critici legate de circumstanțele atenuante și modalitatea de individualizare a executării pedepsei. Se susține înlăturarea circumstanțelor atenuante, având în vedere gravitatea faptelor săvârșit, calitatea inculpatului, de avocat și anvergura activității atât sub aspectul perioadei desfășurate cât și din punct de vedere al sumelor cu titlu de prejudiciu. De asemenea a fost criticată modalitatea de executare a sancțiunii solicitându-se schimbarea acesteia cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În calea de atac declarată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov s-a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3.633.299 RON cu majorări de întârziere și penalități de la data săvârșirii și până la plata integrală a debitului. Recursul părții civile menționează faptul că instanța de fond a admis obligarea la plata sumei de 2.623.332 RON fără să justifice omisiunea obligării la diferența de 1.009.967 RON.

În calea de atac declarată de S.C. I.U. S.A. - prin lichidator judiciar H.I.S. a fost criticată sentința pentru:

- introducerea în cauză în mod nelegal a societății S.C I.U. S.A., ca parte responsabilă civilmente, având în vedere că la data deschiderii procedurii de lichidare se suspendă ope legis toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanței

- greșita instituire a sechestrului asigurător.

Analizând apelurile declarate în cauză în limitele criticilor formulate ce țin de individualizare a sancțiunii și modul de rezolvare a laturii civile, instanța va respinge apelurile ca nefondate pentru următoarele considerente:

Atât individualizarea sancțiunii cât și soluționarea cererii de acordare a despăgubirilor sunt influențate de procedura recunoașterii vinovăției în cadrul căreia a fost judecată prezenta cauză. Solicitând aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, inculpatul a arătat că recunoaște faptele pentru care este trimis în judecată și este de acord să fie judecat în baza probelor de la urmărire penală.

Instanța de fond a reținut ca circumstanță atenuantă (art. 74 lit. a) C. pen. anterior) conduita bună avută anterior săvârșirii faptei. În acord cu instanța de fond, instanța de apel constă că nu pot fi ignorate probele care confirmă această realitate. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, probele au indicat faptul că până la vârsta de 65 de ani nu a încălcat legea, că anterior săvârșirii faptei pentru care este judecat în prezent a avut venituri licite, documentate ca atare, că fapta din prezenta cauză nu poate fi considerată ca având legătură cu profesia anterioară astfel încât să existe suspiciunea lipsei unei conduite conforme cu legea și anterior comiterii faptei.

Spre deosebire de Codul anterior, C. pen. actual care nu mai dă aceeași relevanță conduitei anterioare săvârșirii faptei, considerând-o drept criteriu de individualizare și nu circumstanță atenuantă. Legea nouă nu poate fi însă incidență în cazul de față, având în vedere că retroactivitatea acesteia este blocată, prin eliminarea unei circumstanțe atenuante prevăzute de legea veche și incidență în speță, de lipsa caracterului mai favorabil.

Argumentele Ministerului Public pentru înlăturarea circumstanței atenuante a conduite anterioare bune nu sunt de natură că conducă la reținerea unei alte situații persoanele anterioare față de cea menționată de instanța de fond. Nu poate fi înlăturată circumstanța atenuată a conduitei bune anterior comiterii faptei pentru argumente de fapt ce țin de conduita ulterioară săvârșirii faptei (amploarea prejudiciului și durata mare în timp a acțiunilor pentru care este judecat). De asemenea circumstanța nu poate fi înlăturată nici pentru considerentele profesiei inculpatului (avocat), dacă fapta nu este legată de profesia respectivă astfel încât să poată să fie reținută ca influențând conduita anterioară, în sensul că lipsește de semnificația conduitei bune conduita profesională de care s-ar folosit în orice mod la comiterea faptei pentru care este judecat.

Amploarea infracțiunii a fost avută în vedere de către instanța de fond la încadrarea juridică a faptei, reținând producerea consecințelor deosebit de grave, element circumstanțial în raport de care legiuitorul a stabilit alte limite de pedeapsă reținute, de altfel, la individualizare.

Pentru considerentele ce preced, instanța consideră critica referitoare la reținerea circumstanțelor atenuante ca nefondată.

Critica referitoare la schimbarea suspendării condiționate cu suspendarea sub supraveghere este de asemenea nefondată. Diferența dintre suspendarea condiționată și suspendarea sub supraveghere decurge din verificarea periodică a conduitei persoanei acuzate de către Serviciul de probațiune. Criteriile ce sunt avute în vedere de către Serviciul de Probațiune în exercitarea supravegherii sunt prevăzute de lege sub forma măsurilor sau obligațiilor ce pot fi impuse condamnatului.

Instanța de fond a făcut o analiză a fiecăreia dintre măsurile și obligațiile prevăzute de lege, ajungând la concluzia că actele de conduită ce fac obiectul supravegherii nu au reprezentat factori de risc în săvârșirea prezentei infracțiuni astfel că lipsește temeiul de fapt pentru impunerea lor:

- schimbarea locuinței nu poate influența conduita ulterioară infracțiunii de evaziune fiscală;

- schimbarea locului de muncă sau comunicarea informațiilor de natură a putea fi controlate mijloacele ele existență nu apar ca fiind necesare în cazul unui inculpat care a săvârșit fapta fără legătură cu profesia obișnuită, inculpatul având ca profesie avocatura și obținând venituri din pensie și din contractele de asistență juridică;

- stabilirea obligațiilor de a desfășura o activitate sau de a urma un curs de învățământ sau de calificare (inculpatul are vârsta de 65 de ani și o profesie stabilă), de a nu schimba locuința sau ele a nu depăși limita teritorială stabilită (fapta săvârșită nu are nicio legătură cu schimbarea locuinței), de a nu frecventa anumite locuri, de a nu intra în contact cu anumite persoane sau de a se supune unor măsuri în scopul dezintoxicării nu au legătură cu fapta săvârșită și nu ar putea contribui în nicio măsură la reeducarea inculpatului în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.

La expirarea termenului de încercare de patru ani stabilit de instanța de fond inculpatul va avea vârsta de 70 de ani. În acord cu instanța de fond instanța de apel apreciază că în raport recunoașterea faptei comise și persoana inculpatului, suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durata de patru ani este o măsură proporțională cu scopul prevenirii săvârșirii altor infracțiuni. în ceea ce privește soluționarea laturii civile:

- partea civilă a motivat caracterul neîntemeiat al soluției de obligare la plata sumei de 2.623.332 RON, fără ca instanța să justifice omisiunea obligării la diferența de 1.009.967 RON.

- partea responsabilă civilmente a motivat criticile pentru introducerea în cauză în mod nelegal a societății S.C. I.U. S.A., ca parte responsabilă civilmente, având în vedere că la data deschiderii procedurii de lichidare se suspendă ope legis toate acțiunile judiciare pentru realizarea creanței; greșita instituire a sechestrului asigurător.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța apreciază criticile părții civile și părții responsabile civilmente ca nefondate.

Partea civilă a criticat soluția pentru faptul că instanța de fond nu a motivat admiterea în parte a acțiunii. Sentința motivează în 12 paragrafe latura civilă, fundamentând soluția pe deosebirea dintre constituirea de parte civilă (datorii către bugetul de stat pentru perioada 2006 - 2009) și obiectul judecății (datorii către bugetul de stat decurgând din neînregistrarea unor contracte de muncă în perioada 2006 - 2007).

Inculpatul a recunoscut săvârșirea unei infracțiuni constând derularea de către S.C. I.U. S.A. (al cărei administrator era) de lucrări de edificare a ansamblului de locuințe din Brașov, strada L. nr. 11 - 14, cu lucrători fără contracte de muncă în perioada 2006 - 2007 cu consecințe asupra plății datoriilor către bugetul de stat.

Acțiunea civilă este influențată ca existență și limite de acțiunea penală căreia îi este alăturată în procesul de față. Astfel nu ar putea fi obligat inculpatul al despăgubiri decurgând din alte fapte decât cele care fac obiectul judecății sau la sume mai mari decât cele pentru care s-a constituit partea civilă. Tot astfel deși inculpatul este ținut să acopere în întregime prejudiciul cauzat, nu ar putea fi obligat la acoperirea unor sume care fac obiectul aceleiași conduite ca cea care face obiectul judecății, dar pentru care; nu a existat punere în mișcare a acțiunii penale (comise într-o altă perioadă decât cea precizată în Rechizitoriu, de exemplu, în perioada imediat următoare).

Orice prejudiciu trebuie raportat la obiectul judecății (natura faptei și durata acesteia) în sensul că obligarea în despăgubiri trebuie să fie dispusă în legătură cu fapta care formează obiectul acuzației în materie penală, să fie consecința directă a acesteia. În consecință nu ar putea fi obligat inculpatul la plata către stat a unor datorii care exced naturii faptei sau pentru o altă perioadă decât cea reținută ca durată a infracțiunii. Pentru această faptă însă persoana acuzată datorează despăgubiri integral, atât sumele datorate ca impozit sau contribuții pentru fiecare contract de muncă pe care ar fi trebuit să-l înregistreze la bugetul de stat cât și penalități de întârziere.

Calcularea sumelor datorate către stat cu titlu de impozite prin raportare la diferența între tot ceea ce s-a încasat și ceea ce nu s-a justificat conform declarațiilor din anul 2009 excede obiectului judecății (fapta s-a consumat în octombrie 2007).

Suplimentul de expertiză contabilă precizează că la data de 30 septembrie 2007 se înregistra o diferență în valoare de 3.186.764 RON ce reprezintă sumele încasate în baza antecontractelor de vânzare-cumpărare și sumele justificate cu titlu de plăți efectuate de inculpat prin intermediul firmelor sau a Cabinetului de Avocatură. De la suma nejustificată, în conformitate cu modul de calcul efectuat de expertul contabil la dosarul de urmărire penală, instanța a constatat, în acord cu expertul, un venit brut de 4.543.433 RON la care au fost calculate cotele de contribuții. Instanța de fond a calculat prejudiciul faptei din cauză, raportat la sumă nejustificată în septembrie 2007:

- contribuții ale asigurătorului: la CAS (10,5%) în cuantum de 477.060 RON, CAS (5,5%) în cuantum de 249,889 RON, șomaj (0,5%) în cuantum de 22.717 RON. După calcularea și scăderea acestor sume din venitul brut, se calculează impozitul pe venit din salarii (16 %) din baza de calcul, rezultând suma de 607.003 RON.

- contribuții pe care angajatorul avea obligația să le constituie și să le vireze, aferente plății nete a sumei de 3.186.764 RON pentru care s-a stabilit suma brută de 4.543.433 RON: CAS (20,8 %) în cuantum de 945.034 RON, CAS (5,2%) în cuantum de 236.259 RON, șomaj (0,5%) în cuantum de 22.717 RON, contribuția la concedii medicale (0,85%) în cuantum de 38.619 RON, contribuția la fondul de garantare a plății creanțelor salariale (0,25%) în cuantum de 11.358 lei și contribuția la fondul de accidente de muncă și boli profesionale (0,279 %) în cuantum de 12.676 RON.

Din sumele de mai sus a rezultat ca fiind datorată către stat cu titlu de impozite și contribuții subsecvente contractelor