ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 308/S din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Brașov, s-a respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov având ca obiect schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul K.V. din infracțiunea de evaziune fiscafă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 255 acte materiale și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

55 acte materiale, iar pentru inculpatul K.V.B. din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 20 acte materiale în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., 3 acte materiale și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 17 acte materiale. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului K.V.

din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 308 acte materiale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului K.V., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale.

În baza art. 18 1 , art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului K.V. amendă administrativă în cuantum de 200 RON. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului K.V. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 308 acte materiale. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul K.V.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (20 acte materiale). În baza art. 14, art. 346 C. proc.

pen. raportat la art. 998, art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul K.V. să plătească părții civile Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. Brașov suma de 70 RON plus majorări și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data recuperării integrale a prejudiciului conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 C. proc. fisc. Au fost respinse restul pretențiilor formulate de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. Brașov față de cei doi inculpați. În baza O.G. nr. 75/2001 și H.G. nr. 742/2008 s-a dispus comunicarea prezentei hotărâri după rămânerea definitivă la D.G.F.P. Brașov pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că urmare a reclamației părții civile la data de 16 martie 2011, organele de cercetare penală din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi Brașov s-au sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscal și fals în declarații de către învinuitul K.V., constând în aceea că, acesta ar fi predat în perioada 3 august 2005-29 octombrie 2010 la SC T. SA Brașov mai multe cantități de deșeuri reciclabile feroase și neferoase, declarând că provin din „gospodăria proprie”, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului de 16% reținut cu stopaj la sursă. În urma cercetărilor efectuate se susține faptul că în perioada 18 august 2008-29 octombrie 2010 inculpatul K.V., însoțit de către fiul acestuia, K.V.B., a predat la SC T. SRL cantitatea de 158.158 kg deșeuri feroase și neferoase K.V.

semnând un număr de 290 adeverințe de primire și plată. În cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii în cursul urmăririi penale având în vedere lipsa bunurilor sau resurselor materiale aparținând inculpaților. În declarațiile date în cursul urmării penale în fața procurorului dar și în cursul cercetării judecătorești inculpatul K.V. a recunoscut faptul că a semnat mai multe adeverințe de primire și plată la rubrica „gospodărie proprie”, cât și cea de la rubrica „am primit”, recunoscând faptul că a predat personal de mai multe ori cantități de deșeuri reciclabile, primite ca plată de la persoane fizice, înscrise pe mai multe adeverințe de primire și plată și a încasat sumele menționate însă în nici un caz pe 290 adeverințe cum se reține în actul de sesizare.

Inculpatul a precizat că în 2009 sau 2010 cu ocazia predării unei cantități de fier vechi a uitat buletinul la SC T. SRL iar a doua zi când s-a dus nu l-a mai găsit, fiind nevoit să solicite eliberarea unuia nou, astfel că este posibil să fi fost înscrise datele sale din acel buletin. Nu a recunoscut actele de complicitate reținute în sarcina sa prin actul de sesizare în sensul că l-ar fi ajutat în 20 rânduri pe fiul său să predea fier vechi iar banii încasați cu sustragerea de la plata impozitului i-ar fi împărțit cu acesta. Este posibil să-l fi însoțit de 2 ori pe fiul său însă nu i-a oferit nici un ajutor în condițiile în care nu poate ridica și căra datorită protezei de la picior și nu a primit nici un ban, fiul său ajutând cu pâine familia sa săracă.

Inculpatul K.V.B. a arătat că a mai predat uneori fier vechi însă nu a intenționat nici un moment să se sustragă de la plata impozitului către stat și nu poate preciza dacă recunoaște semnăturile de pe cele 20 de adeverințe de primire și plată menționate în actul de sesizare. În cursul urmăririi penale s-a efectuat un raport de constatare tehnico-științifică grafică având ca obiect stabilirea dacă semnăturile de la rubricile „primitor al sumei” și declarația pe proprie răspundere privind proveniența deșeurilor de pe 55 adeverințe de primire și plată. Se concluzionează în acest raport că nu se poate stabili dacă semnăturile de la rubricile „primitor al sumei” și declarația pe proprie răspundere privind proveniența deșeurilor de pe 55 adeverințe de primire și plată, printre care și cele 20 adeverințe reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului K.V.B.

reproduc sau nu semnăturile inculpaților. Față de aceste concluzii și de poziția procesuală a inculpaților în cursul cercetării judecătorești instanța de fond a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză grafică prin care să se stabilească dacă semnăturile de la rubricile „primitor al sumei” și declarația pe proprie răspundere privind proveniența deșeurilor de pe cele 310 adeverințe de primire și plată deduse judecății și aflate în dosarul de urmărire penală au fost executate de către inculpații K.V.B. și K.V. Raportat la întregul material probator instanța de fond a constatat că acuzarea în cazul inculpatului K.V.B. se sprijină doar pe propria declarație a inculpatului, în sensul că ar fi predat fier vechi în perioada menționată, nu poate preciza de câte ori, a încasat niște sume de bani fără a cunoaște obligația de plată a impozitului către stat.

Față de cele expuse, văzând concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafică dar și ale raportului de expertiză grafică și principiul „in dubio pro reo” instanța a constatat că nu se poate stabili cu certitudine vinovăția inculpatului K.V. pentru ceie 308 acte materiale de evaziune fiscală.

Raportat la circumstanțele reale ale faptei de evaziune fiscală în formă continuată, 2 acte materiale, la valoarea mică a prejudiciului produs statului în anul 2005+70 RON și la persoana și conduita inculpatului K.V., care este în vârstă de 62 ani, pensionar de boală, care are infirmitate permanentă, proteză la un picior amputat și diabet insulino dependent, nu are antecedente penale, prezenta faptă din 2005 fiind un incident izolat în viața sa, a avut o atitudine sinceră și cooperantă în cursul urmăririi penale,Tribunalul constată că fapta acestuia astfel cum a fost descrisă mai sus nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, fiind suficientă aplicarea unei sancțiuni cu amendă administrativă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, sub aspectul netemeiniciei hotărârii atacate, în ceea ce privește greșita încadrare juridică și ulterior aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ inculpatului K.V., dar și în ceea ce privește achitarea inculpatului K.V.B. Prin decizia penală nr. 51/AP din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze penale cu minori, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de partea civilă D.G.F.P. Brașov împotriva sentinței penale nr. 308S din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Brașov pe care a desființat-o în întregime și în rejudecare: În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) , art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen.

(310 acte materiale) inculpatul K.V. la a fost condamnat o pedeapsă de 5 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiu! drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare. A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

raportat la art. 76 lit. d) C. pen. (20 acte materiale) a fost condamnat inculpatul K.V.B. la o pedeapsă de 3 luni închisoare. În temeiul art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani și 3 luni. În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare. A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Inculpatul K.V.B. a fost obligate, în solidar cu inculpatul K.V., să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Brașov, suma de 2.130 RON plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data plății și pe inculpatul K.V., să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov, suma de 13.993 RON plus majorări și penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data plății. În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 6 alin. (1 1 ) din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului și D.G.F.P. Brașov a câte unei copii după dispozitivul hotărârii, în vederea efectuării mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului, respectiv Cazierul Fiscal.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. onorariile avocaților din oficiu desemnați pentru inculpați, în cuantum de câte 300 RON pentru fiecare, s-a dispus a fi înaintate din fondurile Ministerului Justiției. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că în mod greșit a reținut prima instanță de fond că în cauză nu se poate stabili cu certitudine vinovăția inculpaților pentru toate actele materiale de predare a materialului feros și neferos la centru de colectare și de declarare în mod nereal că acesta provine din gospodăria proprie, deoarece în cauză sunt suficiente probe din care reiese, dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpații au comis toate actele materiale reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare.

Instanța de fond a reținut ca fiind dovedită fără dubiu comiterea a două acte materiale, de către inculpatul K.V., raportat la adeverințele din 4 august 2005 și din 20 mai 2008, depuse în original, cu privire la care în raportul de expertiză s-a reținut că semnăturile au fost executate de numitul K.V. Chiar dacă în raportul de expertiză menționat s-a constatat că toate celelalte adeverințe de predare primire sunt depuse în copie, totuși s-a reținut că semnăturile de pe cea mai mare parte din acestea reproduc semnăturile numitului K.V. De asemenea, de pe un număr de 20 de adeverințe, depuse tot în copie, s-a reținut în același raport de expertiză că nu se poate stabili dacă acestea reproduc sau nu semnăturile numiților K.V.B.

S-a reținut că pentru niciuna dintre adeverințele de primire și plată examinate de expert nu se exclude posibilitatea ca semnăturile de pe acestea să aparțină inculpaților. Dimpotrivă, pentru cele mai multe dintre acestea se stabilește că reproduc semnătura inculpatului K.V., însă nefiind depuse originalele adeverințelor, expertul nu a putut reține că semnăturile au fost executate de acest inculpat. Acest mijloc de probă trebuie coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar instanța trebuie să rețină situația de fapt care se conturează în urma examinării ansamblului probatoriului administrat în cauză. Astfel, susținerea expertului că semnăturile de pe cele mai multe adeverințe examinate (depuse în copie) reproduc semnătura inculpatului K.V.

se coroborează cu declarațiile date de cei doi inculpați în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, în care aceștia recunosc săvârșirea faptelor, precum și cu faptul că pe toate declarațiile de predare primire luate în considerare de organele de urmărire penală apar numele inculpaților. Aceste probe dovedesc cu certitudine că inculpații au predat materialele feroase și neferoase din toate adeverințele în care s-au consemnat datele personale ale acestora. Nu există nicio altă explicație plauzibilă pentru folosirea datelor personale ale inculpaților în toate adeverințele luate în considerare de organul de urmărire penală. S-a reținut că în declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 27 februarie 2012, inculpatul K.V.

arată că „mi-au fost prezentate un număr de 8 adeverințe de primire și plată eliberate de către SC R. SA pe numele meu și un număr de 302 adeverințe de primire și plată eliberate de către SC T. SA pe numele meu. Recunosc că pe aceste adeverințe de primire și plată datele de identificare sunt ale mele, dar pe un număr de 20 adeverințe de primire și plată semnăturile de la rubricile „semnătura” și „primitor al sumei” sunt ale fiului meu K.V.B. care mă mai însoțea la predarea fierului vechi, iar pentru a pleca mai repede de la centrul de colectare, unul dintre noi preda fierul, iar altul mergea la ghișeu să întocmească adeverințele și să încaseze banii. Pe celelalte 290 adeverințe de primire și plată eliberate pe numele meu, semnăturile de la rubricile „semnătura” și „primitor al sumei” îmi aparțin mie.

În acest fel se poate explica și faptul că expertul nu a putut stabili dacă semnăturile de pe cele 20 de adeverințele menționate la pct. 3 din concluziile Raportului de expertiză grafică efectuat în cursul judecății în fond, reproduc sau nu semnăturile numiților K.V. și K.V.B. Aceste adeverințe (depuse în copie) conțin numele și datele de identificare ale inculpatului K.V., însă semnătura a fost executată în numele acestuia de fiul său, inculpatul K.V.B., în condițiile arătate de inculpatul K.V. în declarația reprodusă mai sus. De altfel, chiar și inculpatul K.V.B.

recunoaște acest lucru, în declarația dată în cursul urmăririi penale, la data de 27 februarie 2012, unde arată că „unele adeverințe de primire și plată au fost eliberate pe numele meu, cu datele mele de identificare și pe care am semnat eu la predător și la rubrica de încasare a sumei de bani, iar alteori când eu nu aveam cartea de identitate la mine, erau trecute datele de identificare ale tatălui meu dar am semnat eu pe ele”. În aceste condiții nu se poate reține că există vreun dubiu cu privire la predarea de către cei doi inculpați a materialului feros și încasarea sumelor de bani menționate pe toate adeverințele reținute în actul de sesizare.

Faptul că în declarația dată în cursul cercetării judecătorești inculpații și-au schimbat parțial declarațiile date în cursul urmăririi penale, fără a oferi vreo explicație plauzibilă cu privire la această schimbare, nu poate conduce la reținerea vreunui dubiu cu privire la starea de fapt, așa cum a considerat instanța de fond. În declarațiile date în fața instanței de judecată cei doi inculpați recunosc că au predat la centrele de colectare fier vechi, pe care l-au achiziționat de la diverse persoane, însă susțin că este posibil să fi predat mai puțin fier vechi decât rezultă din adeverințele depuse la dosar, în care sunt consemnate datele lor de identificare. Singura explicație oferită de inculpatul K.V.

pentru acest lucru este că în 2009 sau 2010 cu ocazia unei predări de fier vechi și-ar fi uitat buletinul la cântar la SC T. SA și că ar fi posibil ca alte persoane să fi predat fier vechi pe numele său. Inculpatul nu face însă nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații, făcută pentru prima dată în declarația dată în fața instanței de judecată. În declarația dată în cursul urmăririi penale, mai aproape de momentul comiterii faptelor, inculpatul recunoaște în semnăturile de pe toate adeverințele de predare primire a materialului feros și neferos. Or, dacă ar fi fost adevărată susținerea inculpatului K.V. din fata instanței de fond, acesta ar fi arătat acest lucru În declarația dată în fața organelor de urmărire penală și nu ar fi recunoscut în totalitate participarea la toate cele 310 acte materiale de predare a fierului vechi.

În consecință, Curtea a reținut că în cauză este dovedită participarea inculpatului K.V. la toate cele 310 acte materiale de predare a fierului vechi la centrele de colectare, respective, în calitate de autor pentru 290 de acte materiale, unde figurează că a predat personal materialul feros și în calitate de complice pentru 20 de acte materiale, unde autor este inculpatul K.V.B. Inculpați au recunoscut că au colaborat, pentru predarea materialului feros, deoarece au mers împreună să-l predea chiar și în situațiile în care în documentele de predare primire se treceau datele inculpatului K.V.B. Cum însă în cazul infracțiunii continuate actele de autorat sunt principale, încadrarea juridică a infracțiunii continuate reținute în sarcina inculpatului K.V.

va fi aceea de autor al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (310 acte materiale). Referitor la infracțiunea reținută în sarcina inculpatului K.V.B., din actele și lucrările dosarului s-a reținut că se poate stabili cu certitudine participarea acestuia ca autor la 20 de acte materiale de predare a materialului feros, potrivit adeverințelor eliberate pe numele acestuia. Inculpatul recunoaște în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în cele date în cursul judecății, că a predat la centrele de colectare material feros achiziționat de la diferite persoane, folosind datele sale de identificare.

De asemenea și acest inculpat a recunoscut că a fost ajutat de tatăl său, inculpatul K.V., împreună cu care mergea la centrele de colectare pentru predarea materialului feros. Față de aceste aspecte, instanța de apel a arătat în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului K.V.

din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 308 acte materiale, dispunând achitarea acestuia pentru această din urmă infracțiune deoarece nu ar fi fost săvârșită de el, iar pentru prima infracțiune pentru că nu ar prezenta gradul de pericol social al faptei. S-a reținut că în drept, faptele inculpaților K.V. și K.V.B.

de a comercializa în perioada 3 august 2005-29 octombrie 2010 deșeuri feroase și neferoase în cantitate de 158158 kg, încasând suma totală de 100.765,8 RON, declarând în mod nereal că provine din gospodăria proprie, în scopul de a se sustrage de la plata impozitului de 16% pe venit cu stopaj direct la sursă, producând astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (310 acte materiale) pentru inculpatul K.V. și respectiv de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (20 de acte materiale) pentru inculpatul K.V.B.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi inculpați, curtea a ținut cont de gravitatea faptelor reținute în sarcina acestora, de perioada de timp pe care s-a întins comiterea infracțiunii continuate, de cuantumul prejudiciului produs bugetului statului și de faptul că inculpații nu au achitat nicio parte din acest prejudiciu până în acest moment. Toate aceste circumstanțe de natură să agraveze răspunderea penală a inculpaților exclud aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 18 1 C. pen., privind lipsa de pericol social al faptelor săvârșite. De asemenea, la stabilirea cuantumului pedepselor curtea a ținut cont de faptul că inculpații nu au antecedente penale, sunt integrați în familie și societate și chiar dacă au avut o poziție oscilantă în fața organelor judiciare, aceștia s-au prezentat de fiecare dată când au fost chemați, dând declarații în cauză.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov a declarat recursul de față, solicitând dispunerea măsurilor asigutorii asupra bunurilor inculpaților până la achitarea integrală a prejudiciului cauzat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul declarat, atât în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Definind înțelesul noțiunii și reglementând scopul măsurilor asigurătorii, art. 163 C. proc. pen.

prevede că aceste măsuri se iau de organele judiciare în cursul procesului penal și constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile aparținând învinuitului sau inculpatului și, după caz, persoanei responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produsă prin infracțiune, precum și pentru garantarea executării amenzii. În acest sens trebuie reținut faptul că, potrivit reglementărilor mai sus arătate măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse decât asupra unui bun care aparține inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, fapt pentru care trebuie făcută dovada certă a proprietății bunului asupra căruia se solicită a se institui sechestrul, măsură care nu poate să se întemeieze pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza unor probe sigure, reflectă realitatea obiectivă.

Măsurile asigurătorii trebuie instituite asupra unor bunuri ce aparțin inculpaților, bunuri care trebuie indicate și descrise în actul de instituire, neputând fi instituite în mod generic, asupra tuturor bunurilor prezente și viitoare ale inculpaților. În cauză se constată că nu s-au putut institui aceste măsuri, deoarece nu s-a făcut vreo dovadă că inculpații ar avea bunuri proprii asupra cărora să se instituie astfel de măsuri. Potrivit adresei din 2 iunie 2011 emisă de Primăria comunei T., inculpatul K.V. figurează în evidențele primăriei cu un singur bun impozabil, un autoturism, iar inculpatul K.V.B. nu deține bunuri impozabile (adresa din 25 ianuarie 2012 la dosar urmărire penală). Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărîrea pronunțată este legală și temeinică și urmează ca recursul declarat de A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Brașov împotriva deciziei penale nr. 51/AP din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze penale cu minori, privind pe intimații inculpați K.V. și K.V.B., să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare intimat inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov împotriva deciziei penale nr. 51/AP din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze penale cu minori, privind pe intimații inculpați K.V. și K.V.B. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru fiecare intimat inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.