ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3634/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 308/S din 29 noiembrie 2012 a Tribunalului Brașov, s-a

respins cererea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov având ca

obiect schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul K.V. din infracțiunea

de evaziune fiscafă prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în

infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 255 acte materiale

și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr.

241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 55 acte materiale, iar pentru

inculpatul K.V.B. din infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., 20 acte materiale în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art.

9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu art. 41 alin. (2) C. pen., 3 acte

materiale și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea

nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 17 acte materiale.

În

baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea

juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului K.V. din infracțiunea de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în infracțiunile de

evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale și evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., 308 acte materiale.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului K.V., pentru săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 2 acte materiale.

În

baza art. 18

1

, art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului

K.V. amendă administrativă în cuantum de 200 RON.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului K.V. pentru săvârșirea infracțiunii

de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 308 acte materiale.

În

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. a fost achitat inculpatul K.V.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

de evaziune fiscală faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (20 acte materiale).

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998,

art. 999 C. civ. a fost obligat inculpatul K.V. să plătească părții civile Statul

Român prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. Brașov suma de 70 RON plus majorări

și penalități de întârziere de la data săvârșirii faptei și până la data recuperării

integrale a prejudiciului conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 C.

proc. fisc.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate

de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. reprezentată prin D.G.F.P. Brașov față

de cei doi inculpați.

În

baza O.G. nr. 75/2001 și H.G. nr. 742/2008 s-a dispus comunicarea

prezentei hotărâri după rămânerea definitivă la D.G.F.P. Brașov pentru efectuarea

cuvenitelor mențiuni în cazierul fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța

de fond a reținut că urmare a reclamației părții civile la data de 16 martie 2011,

organele de cercetare penală din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi

Brașov s-au sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscal și

fals în declarații de către învinuitul K.V., constând în aceea că, acesta ar fi

predat în perioada 3 august 2005-29 octombrie 2010 la SC T. SA Brașov mai multe

cantități de deșeuri reciclabile feroase și neferoase, declarând că provin din

„gospodăria

proprie”, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului de 16% reținut cu

stopaj la sursă.

În

urma cercetărilor efectuate se susține faptul că în perioada

18 august 2008-29 octombrie 2010 inculpatul K.V., însoțit de către fiul acestuia,

K.V.B., a predat la SC T. SRL cantitatea de 158.158 kg deșeuri feroase și neferoase

K.V. semnând un număr de 290 adeverințe de primire și plată.

În

cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii în cursul urmăririi

penale având în vedere lipsa bunurilor sau resurselor materiale aparținând inculpaților.

În

declarațiile date în cursul urmării penale în fața procurorului

dar și în cursul cercetării judecătorești inculpatul K.V. a recunoscut faptul că

a semnat mai multe adeverințe de primire și plată la rubrica „gospodărie proprie”,

cât și cea de la rubrica „am primit”, recunoscând faptul că a predat personal de

mai multe ori cantități de deșeuri reciclabile, primite ca plată de la persoane

fizice, înscrise pe mai multe adeverințe de primire și plată și a încasat sumele

menționate însă în nici un caz pe 290 adeverințe cum se reține în actul de sesizare.

Inculpatul a precizat că în 2009 sau 2010 cu ocazia predării unei cantități de fier

vechi a uitat buletinul la SC T. SRL iar a doua zi când s-a dus nu l-a mai găsit,

fiind nevoit să solicite eliberarea unuia nou, astfel că este posibil să fi fost

înscrise datele sale din acel buletin. Nu a recunoscut actele de complicitate reținute

în sarcina sa prin actul de sesizare în sensul că l-ar fi ajutat în 20 rânduri pe

fiul său să predea fier vechi iar banii încasați cu sustragerea de la plata impozitului

i-ar fi împărțit cu acesta. Este posibil să-l fi însoțit de 2 ori pe fiul său însă

nu i-a oferit nici un ajutor în condițiile în care nu poate ridica și căra datorită

protezei de la picior și nu a primit nici un ban, fiul său ajutând cu pâine familia

sa săracă.

Inculpatul K.V.B. a arătat că a mai predat

uneori fier vechi însă nu a intenționat nici un moment să se sustragă de la plata

impozitului către stat și nu poate preciza dacă recunoaște semnăturile de pe cele

20 de adeverințe de primire și plată menționate în actul de sesizare.

În cursul urmăririi penale s-a efectuat

un raport de constatare tehnico-științifică grafică având ca obiect stabilirea dacă

semnăturile de la rubricile „primitor al sumei” și declarația pe proprie răspundere

privind proveniența deșeurilor de pe 55 adeverințe de primire și plată. Se concluzionează

în acest raport că nu se poate stabili dacă

semnăturile

de la rubricile „primitor al sumei” și declarația pe proprie răspundere privind

proveniența deșeurilor de pe 55 adeverințe de primire și plată, printre care și

cele 20 adeverințe reținute în actul de sesizare în sarcina inculpatului K.V.B.

reproduc sau nu semnăturile inculpaților.

Față de aceste concluzii și de poziția

procesuală a inculpaților în cursul cercetării judecătorești instanța de fond a

dispus efectuarea unui nou raport de expertiză grafică prin care să se stabilească

dacă semnăturile de la rubricile „primitor al sumei” și declarația pe proprie răspundere

privind proveniența deșeurilor de pe cele 310 adeverințe de primire și plată deduse

judecății și aflate în dosarul de urmărire penală au fost executate de către inculpații

K.V.B. și K.V.

Raportat la întregul material probator

instanța de fond a constatat că acuzarea în cazul inculpatului K.V.B. se sprijină

doar pe propria declarație a inculpatului, în sensul că ar fi predat fier vechi

în perioada menționată, nu poate preciza de câte ori, a încasat niște sume de bani

fără a cunoaște obligația de plată a impozitului către stat. Față de cele expuse,

văzând concluziile raportului de constatare tehnico-științifică grafică dar și ale

raportului de expertiză grafică și principiul „in dubio pro reo” instanța a constatat

că nu se poate stabili cu certitudine vinovăția inculpatului K.V. pentru ceie 308

acte materiale de evaziune fiscală.

Raportat la circumstanțele reale ale faptei

de evaziune fiscală în formă continuată, 2 acte materiale, la valoarea mică a prejudiciului

produs statului în anul 2005+70 RON și la persoana și conduita inculpatului K.V.,

care este în vârstă de 62 ani, pensionar de boală, care are infirmitate permanentă,

proteză la un picior amputat și diabet insulino dependent, nu are antecedente penale,

prezenta faptă din 2005 fiind un incident izolat în viața sa, a avut o atitudine

sinceră și cooperantă în cursul urmăririi penale,Tribunalul constată că fapta acestuia

astfel cum a fost descrisă mai sus nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, fiind suficientă aplicarea unei sancțiuni cu amendă administrativă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, sub aspectul netemeiniciei hotărârii atacate,

în ceea ce privește greșita încadrare juridică și ulterior aplicarea unei sancțiuni

cu caracter administrativ inculpatului K.V., dar și în ceea ce privește achitarea

inculpatului K.V.B.

Prin decizia penală nr. 51/AP din 24 aprilie

2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze penale cu minori, au

fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și de

partea civilă D.G.F.P. Brașov împotriva sentinței penale nr. 308S din 29

noiembrie 2012 a Tribunalului Brașov pe care a desființat-o în întregime și în rejudecare:

În

temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) , art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) și art. 76

lit. d) C. pen. (310 acte materiale) inculpatul K.V. la a fost condamnat o pedeapsă

de 5 luni închisoare.

În

temeiul art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiu!

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a și lit. b) C.

pen.

În

temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani

și 5 luni.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În

temeiul art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C.

pen. raportat la art. 76 lit. d) C. pen. (20 acte materiale) a fost condamnat inculpatul

K.V.B. la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În

temeiul art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C.

pen.

În

temeiul art. 81 și art. 82 C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate, pe un termen de încercare de 2 ani

și 3 luni.

În

temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării

pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

Inculpatul K.V.B. a fost obligate, în solidar

cu inculpatul K.V., să plătească părții civile Statul Român, prin A.N.A.F., prin

D.G.F.P. Brașov, suma de 2.130 RON plus majorări și penalități de întârziere calculate

de la data scadenței până la data plății și pe inculpatul K.V., să plătească părții

civile Statul Român, prin A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov, suma de 13.993 RON plus

majorări și penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la data

plății.

În

baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 și art. 6 alin. (1

1

)

din O.G. nr. 75/2001, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri judecătorești

de condamnare, s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului

și D.G.F.P. Brașov a câte unei copii după dispozitivul hotărârii, în vederea efectuării

mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului, respectiv Cazierul Fiscal.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. onorariile

avocaților din oficiu desemnați pentru inculpați, în cuantum de câte 300 RON pentru

fiecare, s-a dispus a fi înaintate din fondurile Ministerului Justiției.

În

temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare

avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a reținut că în mod greșit a reținut prima instanță de fond că în cauză

nu se poate stabili cu certitudine vinovăția inculpaților pentru toate actele materiale

de predare a materialului feros și neferos la centru de colectare și de declarare

în mod nereal că acesta provine din gospodăria proprie, deoarece în cauză sunt suficiente

probe din care reiese, dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpații au comis toate

actele materiale reținute în sarcina acestora prin actul de sesizare.

Instanța de fond a reținut ca fiind dovedită

fără dubiu comiterea a două acte materiale, de către inculpatul K.V., raportat la

adeverințele din 4 august 2005 și din 20 mai 2008, depuse în original, cu privire

la care în raportul de expertiză s-a reținut că semnăturile au fost executate de

numitul K.V.

Chiar dacă în raportul de expertiză menționat

s-a constatat că toate celelalte adeverințe de predare primire sunt depuse în copie,

totuși s-a reținut că semnăturile de pe cea mai mare parte din acestea reproduc

semnăturile numitului K.V. De asemenea,

de pe un număr de 20 de adeverințe,

depuse tot în copie, s-a reținut în același raport de expertiză că nu se poate stabili

dacă acestea reproduc sau nu semnăturile numiților K.V.B. S-a reținut că pentru

niciuna dintre adeverințele de primire și plată examinate de expert nu se exclude

posibilitatea ca semnăturile de pe acestea să aparțină inculpaților. Dimpotrivă,

pentru cele mai multe dintre acestea se stabilește că reproduc semnătura inculpatului

K.V., însă nefiind depuse originalele adeverințelor, expertul nu a putut reține

că semnăturile au fost executate de acest inculpat. Acest mijloc de probă trebuie

coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, iar instanța trebuie

să rețină situația de fapt care se conturează în urma examinării ansamblului probatoriului

administrat în cauză.

Astfel, susținerea expertului că semnăturile

de pe cele mai multe adeverințe examinate (depuse în copie) reproduc semnătura inculpatului

K.V. se coroborează cu declarațiile date de cei doi inculpați în cursul urmăririi

penale și în cursul judecății, în care aceștia recunosc săvârșirea faptelor, precum

și cu faptul că pe toate declarațiile de predare primire luate în considerare de

organele de urmărire penală apar numele inculpaților. Aceste probe dovedesc cu certitudine

că inculpații au predat materialele feroase și neferoase din toate adeverințele

în care s-au consemnat datele personale ale acestora. Nu există nicio altă explicație

plauzibilă pentru folosirea datelor personale ale inculpaților în toate adeverințele

luate în considerare de organul de urmărire penală.

S-a reținut că în declarația dată în cursul

urmăririi penale, la data de 27 februarie 2012, inculpatul K.V. arată că „mi-au

fost prezentate un număr de 8 adeverințe de primire și plată eliberate de către

SC R. SA pe numele meu și un număr de 302 adeverințe de primire și plată eliberate

de către SC T. SA pe numele meu. Recunosc că pe aceste adeverințe de primire și

plată datele de identificare sunt ale mele, dar pe un număr de 20 adeverințe de

primire și plată semnăturile de la rubricile „semnătura” și „primitor al sumei”

sunt ale fiului meu K.V.B. care mă mai însoțea la predarea fierului vechi, iar pentru

a pleca mai repede de la centrul de colectare, unul dintre noi preda fierul, iar

altul mergea la ghișeu să întocmească adeverințele și să încaseze banii. Pe celelalte

290 adeverințe de primire și plată eliberate pe numele meu, semnăturile de la rubricile

„semnătura” și „primitor al sumei” îmi aparțin mie. În acest fel se

poate

explica și faptul că expertul nu a putut stabili dacă semnăturile de pe cele 20

de adeverințele menționate la pct. 3 din concluziile Raportului de expertiză grafică

efectuat în cursul judecății în fond, reproduc sau nu semnăturile numiților K.V.

și K.V.B. Aceste adeverințe (depuse în copie) conțin numele și datele de identificare

ale inculpatului K.V., însă semnătura a fost executată în numele acestuia de fiul

său, inculpatul K.V.B., în condițiile arătate de inculpatul K.V. în declarația reprodusă

mai sus. De altfel, chiar și inculpatul K.V.B. recunoaște acest lucru, în declarația

dată în cursul urmăririi penale, la data de 27 februarie 2012, unde arată că „unele

adeverințe de primire și plată au fost eliberate pe numele meu, cu datele mele de

identificare și pe care am semnat eu la predător și la rubrica de încasare a sumei

de bani, iar alteori când eu nu aveam cartea de identitate la mine, erau trecute

datele de identificare ale tatălui meu dar am semnat eu pe ele”. În aceste condiții

nu se poate reține că există vreun dubiu cu privire la predarea de către cei doi

inculpați a materialului feros și încasarea sumelor de bani menționate pe toate

adeverințele reținute în actul de sesizare.

Faptul că în declarația dată în cursul

cercetării judecătorești inculpații și-au schimbat parțial declarațiile date în

cursul urmăririi penale, fără a oferi vreo explicație plauzibilă cu privire la această

schimbare, nu poate conduce la reținerea vreunui dubiu cu privire la starea de fapt,

așa cum a considerat instanța de fond. În declarațiile date în fața instanței de

judecată cei doi inculpați recunosc că au predat la centrele de colectare fier vechi,

pe care l-au achiziționat de la diverse persoane, însă susțin că este posibil să

fi predat mai puțin fier vechi decât rezultă din adeverințele depuse la dosar, în

care sunt consemnate datele lor de identificare. Singura explicație oferită de inculpatul

K.V. pentru acest lucru este că în 2009 sau 2010 cu ocazia unei predări de fier

vechi și-ar fi uitat buletinul la cântar la SC T. SA și că ar fi posibil ca alte

persoane să fi predat fier vechi pe numele său. Inculpatul nu face însă nicio dovadă

în sprijinul acestei afirmații, făcută pentru prima dată în declarația dată în fața

instanței de judecată. În declarația dată în cursul urmăririi penale, mai aproape

de momentul comiterii faptelor, inculpatul recunoaște în semnăturile de pe toate

adeverințele de predare primire a materialului feros și neferos. Or, dacă ar fi

fost adevărată susținerea inculpatului K.V. din fata instanței de fond, acesta ar

fi arătat acest lucru În declarația dată în fața organelor de urmărire penală și

nu ar fi recunoscut în totalitate participarea la toate cele 310 acte materiale

de predare a fierului vechi.

În

consecință, Curtea a reținut că în cauză este dovedită participarea

inculpatului K.V. la toate cele 310 acte materiale de predare a fierului vechi la

centrele de colectare, respective, în calitate de autor pentru 290 de acte materiale,

unde figurează că a predat personal materialul feros și în calitate de complice

pentru 20 de acte materiale, unde autor este inculpatul K.V.B. Inculpați au recunoscut

că au colaborat, pentru predarea materialului feros, deoarece au mers împreună să-l

predea chiar și în situațiile în care în documentele de predare primire se treceau

datele inculpatului K.V.B. Cum însă în cazul infracțiunii continuate actele de autorat

sunt principale, încadrarea juridică a infracțiunii continuate reținute în sarcina

inculpatului K.V. va fi aceea de autor al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (310 acte materiale).

Referitor la infracțiunea reținută în sarcina

inculpatului K.V.B., din actele și lucrările dosarului s-a reținut că se poate stabili

cu certitudine participarea acestuia ca autor la 20 de acte materiale de predare

a materialului feros, potrivit adeverințelor eliberate pe numele acestuia. Inculpatul

recunoaște în declarațiile date atât în cursul urmăririi penale cât și în cele date

în cursul judecății, că a predat la centrele de colectare material feros achiziționat

de la diferite persoane, folosind datele sale de identificare. De asemenea și acest

inculpat a recunoscut că a fost ajutat de tatăl său, inculpatul K.V., împreună cu

care mergea la centrele de colectare pentru predarea materialului feros.

Față de aceste aspecte, instanța de apel

a arătat în mod greșit instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice

a faptei reținute în sarcina inculpatului K.V. din infracțiunea de evaziune fiscală

prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., 310 acte materiale în infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută

de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., 2 acte materiale și evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., 308 acte

materiale, dispunând achitarea acestuia pentru această din urmă infracțiune deoarece

nu ar fi fost săvârșită de el, iar pentru prima infracțiune pentru că nu ar prezenta

gradul de pericol social al faptei.

S-a reținut că în drept, faptele inculpaților

K.V. și K.V.B. de a comercializa în perioada 3 august 2005-29 octombrie 2010 deșeuri

feroase și neferoase în cantitate de 158158 kg, încasând suma totală de 100.765,8

RON, declarând în mod nereal că provine din gospodăria proprie, în scopul de a se

sustrage de la plata impozitului de 16% pe venit cu stopaj direct la sursă, producând

astfel un prejudiciu bugetului consolidat al statului, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (310 acte materiale) pentru

inculpatul K.V. și respectiv de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (20 de acte materiale) pentru inculpatul

K.V.B.

La individualizarea pedepselor aplicate

celor doi inculpați, curtea a ținut cont de gravitatea faptelor reținute în sarcina

acestora, de perioada de timp pe care s-a întins comiterea infracțiunii continuate,

de cuantumul prejudiciului produs bugetului statului și de faptul că inculpații

nu au achitat nicio parte din acest prejudiciu până în acest moment. Toate aceste

circumstanțe de natură să agraveze răspunderea penală a inculpaților exclud aplicarea

în cauză a dispozițiilor art. 18

1

C. pen., privind lipsa de pericol social

al faptelor săvârșite. De asemenea, la stabilirea cuantumului pedepselor curtea

a ținut cont de faptul că inculpații nu au antecedente penale, sunt integrați în

familie și societate și chiar dacă au avut o poziție oscilantă în fața organelor

judiciare, aceștia s-au prezentat de fiecare dată când au fost chemați, dând declarații

în cauză.

Împotriva acestei decizii, în termen legal,

A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov a declarat recursul de față, solicitând dispunerea

măsurilor asigutorii asupra bunurilor inculpaților până la achitarea integrală a

prejudiciului cauzat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând

recursul declarat, atât în raport cu motivul de casare invocat cât și în raport

cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta

este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Definind înțelesul noțiunii și reglementând

scopul măsurilor asigurătorii, art. 163 C. proc. pen. prevede că aceste măsuri se

iau de organele judiciare în cursul procesului penal și constau în indisponibilizarea,

prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile și imobile aparținând învinuitului

sau inculpatului și, după caz, persoanei responsabile civilmente, în vederea confiscării

speciale, a reparării pagubei produsă prin infracțiune, precum și pentru garantarea

executării amenzii.

În

acest sens trebuie reținut faptul că, potrivit reglementărilor

mai sus arătate măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse decât asupra unui bun care

aparține inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, fapt pentru care trebuie

făcută dovada certă a proprietății bunului asupra căruia se solicită a se institui

sechestrul, măsură care nu poate să se întemeieze pe probabilitate, ci pe certitudinea

dobândită pe baza unor probe sigure, reflectă realitatea obiectivă. Măsurile asigurătorii

trebuie instituite asupra unor bunuri ce aparțin inculpaților, bunuri care trebuie

indicate și descrise în actul de instituire, neputând fi instituite în mod generic,

asupra tuturor bunurilor prezente și viitoare ale inculpaților.

În

cauză se constată că nu s-au putut institui aceste măsuri,

deoarece nu s-a făcut vreo dovadă că inculpații ar avea bunuri proprii asupra cărora

să se instituie astfel de măsuri.

Potrivit adresei din 2 iunie 2011 emisă

de Primăria comunei T., inculpatul K.V. figurează în evidențele primăriei cu un

singur bun impozabil, un autoturism, iar inculpatul K.V.B. nu deține bunuri impozabile

(adresa din 25 ianuarie 2012 la dosar urmărire penală).

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte constată că hotărîrea pronunțată este legală și temeinică și urmează ca recursul

declarat de A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov împotriva deciziei penale nr. 51/AP din

24 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze penale cu

minori, privind pe intimații inculpați K.V. și K.V.B., să fie respins, ca nefondat,

în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte

civilă va fi obligată la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor

desemnați din oficiu pentru fiecare intimat inculpat, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de A.N.A.F., prin D.G.F.P. Brașov împotriva deciziei penale nr. 51/AP din 24 aprilie

2013 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze penale cu minori, privind

pe intimații inculpați K.V. și K.V.B.

Obligă

recurenta parte civilă la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor

desemnați din oficiu pentru fiecare intimat inculpat, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 20 noiembrie 2013.