ÎCCJ, decizie (scj.ro #82880)

Procedura

de filtrare a recursului. Raport. Sancțiunea aplicabilă în cazul

neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 493

alin. (5) din noul Cod de procedură civilă

Cuprins pe materii:

Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: recurs

- ordonanță președințială

- suspendarea executării provizorii

- procedura de filtrare a recursului

C.

proc. civ., art. 450 alin. (5), 493 alin. (2), (5), art. 718 alin. (7), art.

999 alin. (1)

Hotărârea

asupra încuviințării provizorii a suspendării executării

provizorii în cadrul apelului a sentinței apelate nu este supusă

niciunei căi de atac, aceasta fiind definitivă.

Prin

urmare,  recursul promovat împotriva hotărârii pronunțate, ca

instanță de fond, de curtea de apel, prin care a fost

soluționată o cerere de încuviințare a suspendării

executării provizorii a sentinței tribunalului atacată cu apel,

până la soluționarea cererii de suspendare a executării

provizorii, nu este admisibil, impunându-se anularea

acestuia

în temeiul art. 493 alin. (2) și (5) din Codul de procedură

civilă.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3634 din 29

octombrie 2013

Notă

:

În decizie au fost avute în vedere dispozițiile din noul Cod de

procedură civilă

Calea

de atac, calificată de parte „apel” declarat împotriva sentinței nr.

7 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara și

înregistrată aleatoriu la Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția a II-a civilă, ca recurs, nu îndeplinește

condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493

alin. (2) C. proc. civ., situație în care soluția preconizată de

art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. este nu de

respingere ca inadmisibil, ci aceea de anulare a recursului, soluție

comună pentru toate cazurile de neregularități procedurale

conform acestor dispoziții legale.

În

cazul de față, hotărârea atacată este o sentință

pronunțată ca instanță de fond de curtea de apel, prin care

a fost soluționată o cerere de încuviințare provizorie a

suspendării executării provizorii a unei sentințe a tribunalului

atacată cu apel, până la soluționarea cererii de suspendare a

executării provizorii.

Conform

art. 425 alin. (3) C. proc. civ., partea finală a dispozitivului

menționează că hotărârea în cauză este

definitivă.

Într-adevăr,

potrivit art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării

provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct

în tot cursul judecății în apel.

Conform

art. 450 alin. (5) C. proc. civ.

, până la soluționarea cererii de

suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin

ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea

dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4),

respectiv plata unei cauțiuni.

Această

redactare a art. 450 alin. (5) din noul Cod de procedură este o

reproducere a dispozițiilor art. 280 alin. (5) din vechiul Cod de

procedură civilă, când, în aplicarea art. 582, hotărârea asupra

încuviințării vremelnice a suspendării executării

vremelnice era supusă recursului conform unei jurisprudențe

consolidate pe acest aspect.

Noul

Cod de procedură a produs însă o reformă, chiar o revoluție

a sistemului căilor de atac și a caracterului hotărârilor pronunțate

asupra acestora.

Cu

titlu de exemplu, amintim că în contextul noului Cod nu mai există

„hotărâri irevocabile”, ci numai hotărâri definitive chiar în

situația în care prin hotărâre s-a soluționat recursul și

că hotărârea pronunțată în procedura ordonanței

președințiale nu mai este supusă recursului, ci apelului.

Spre

deosebire de vechiul cod, noul Cod de procedură cuprinde un capitol în

care sunt reglementate principiile care guvernează căile de atac, iar

în conformitate cu art. 459 alin. (1),

căile extraordinare de atac nu

pot fi exercitate cât timp este deschisă calea de atac a apelului

,

pentru situația în care sunt susceptibile a fi atacate cu

acesta.

Recursul

este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în

cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

Cât

privește hotărârea asupra încuviințării provizorii a

suspendării executării provizorii în cadrul apelului a sentinței

apelate, aceasta nu este supusă niciunei căi de atac. Ea este, astfel

cum o indică, definitivă.

În

contextul noilor dispoziții și principii reglementate de noul Cod de

procedură civilă, sintagma art. 450 alin. (5) „

prin

ordonanță președințială

” se interpretează în

sensul aplicabilității dispozițiilor care reglementează

procedura specială a ordonanței președințiale la procedura

de soluționare a încuviințării provizorii a suspendării

executării provizorii în apel, de asemenea specială, în limita

compatibilității lor cu natura și specificul acestei  din

urmă proceduri și cu aplicarea principiului

specialia generalibus

derogant.

Or,

cu privire la această din urmă procedură se constată

că ea are un caracter special față de procedura ordonanței

președințiale, care se constituie în drept comun, că astfel

devin incidente prevederile art. 718 alin. (7) C. proc. civ. care

reglementează aceeași procedură de încuviințare provizorie

a suspendării în cadrul contestației la executare, și care

prevăd că hotărârea asupra suspendării provizorii a

executării până la soluționarea cererii de suspendare nu este

supusă niciunei căi de atac.

Că

aceasta este interpretarea corectă, care conduce la o soluție

diferită față de cea adoptată sub vechiul cod de

procedură, când astfel de hotărâri erau supuse recursului reglementat

pentru ordonanță președințială, o demonstrează

noua redactare a art. 999 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă,

diferită de redactarea art. 582 alin. (1) din vechiul cod, și care

dispune în sensul:

„Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel,

ordonanța este supusă numai apelului/

…/”

Or,

conform art. 450 alin. (5) coroborat cu art. 718 alin. (7) din noul Cod de

procedură care se constituie în lege specială în raport de art. 999

alin. (1) din același cod, hotărârea asupra încuviințării

suspendării provizorii nu este supusă niciunei căi de atac.

Concluzia

aceasta este confirmată și prin faptul că potrivit art. 999

alin. (1) din noul Cod de procedură hotărârea pronunțată în

procedura ordonanței președințiale este supusă  numai

apelului, iar instanța ierarhic superioară instanței de apel

care pronunță hotărâri în conformitate cu art. 450 alin. (5)

noul Cod de procedură civilă este Înalta Curte în a cărei

competență materială de soluționare se regăsește,

conform art. 97 pct. 1 numai calea de atac a recursului, Înalta Curte având în

competență numai căile extraordinare de atac dintre căile

de atac pe care le reglementează Titlul II din Noul Cod de procedură,

art. 456-513, nu și calea ordinară de atac care este apelul.

Drept

urmare, Înalta Curte a constatat că recursul astfel promovat nu este

admisibil, că în mod corect instanța de fond a pronunțat o

hotărâre definitivă în raport de dispozițiile art. 450 alin. (5)

C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 718 alin. (7) C. proc. civ.,

hotărârea atacată nefiind supusă niciunei căi de atac.

Ca

atare, Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (2) și (5) C. proc. civ., a

anulat recursul declarat, prezenta hotărâre care nu este supusă

niciunei căi de atac urmând a fi comunicată părților

conform cu dispozițiile menționate.