ÎCCJ, decizie (scj.ro #82880)

Procedura de filtrare a recursului. Raport. Sancțiunea aplicabilă în cazul neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 493 alin. (5) din noul Cod de procedură civilă Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac Index alfabetic: recurs - ordonanță președințială - suspendarea executării provizorii - procedura de filtrare a recursului C. proc. civ., art. 450 alin. (5), 493 alin. (2), (5), art. 718 alin. (7), art. 999 alin. (1) Hotărârea asupra încuviințării provizorii a suspendării executării provizorii în cadrul apelului a sentinței apelate nu este supusă niciunei căi de atac, aceasta fiind definitivă.

Prin urmare, recursul promovat împotriva hotărârii pronunțate, ca instanță de fond, de curtea de apel, prin care a fost soluționată o cerere de încuviințare a suspendării executării provizorii a sentinței tribunalului atacată cu apel, până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii, nu este admisibil, impunându-se anularea acestuia în temeiul art. 493 alin. (2) și (5) din Codul de procedură civilă. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3634 din 29 octombrie 2013 Notă : În decizie au fost avute în vedere dispozițiile din noul Cod de procedură civilă Calea de atac, calificată de parte „apel” declarat împotriva sentinței nr. 7 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Timișoara și înregistrată aleatoriu la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, ca recurs, nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 alin. (2) C. proc.

civ., situație în care soluția preconizată de art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. este nu de respingere ca inadmisibil, ci aceea de anulare a recursului, soluție comună pentru toate cazurile de neregularități procedurale conform acestor dispoziții legale. În cazul de față, hotărârea atacată este o sentință pronunțată ca instanță de fond de curtea de apel, prin care a fost soluționată o cerere de încuviințare provizorie a suspendării executării provizorii a unei sentințe a tribunalului atacată cu apel, până la soluționarea cererii de suspendare a executării provizorii. Conform art. 425 alin. (3) C. proc. civ., partea finală a dispozitivului menționează că hotărârea în cauză este definitivă.

Într-adevăr, potrivit art. 450 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel. Conform art. 450 alin. (5) C. proc. civ. , până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4), respectiv plata unei cauțiuni. Această redactare a art. 450 alin. (5) din noul Cod de procedură este o reproducere a dispozițiilor art. 280 alin. (5) din vechiul Cod de procedură civilă, când, în aplicarea art. 582, hotărârea asupra încuviințării vremelnice a suspendării executării vremelnice era supusă recursului conform unei jurisprudențe consolidate pe acest aspect.

Noul Cod de procedură a produs însă o reformă, chiar o revoluție a sistemului căilor de atac și a caracterului hotărârilor pronunțate asupra acestora. Cu titlu de exemplu, amintim că în contextul noului Cod nu mai există „hotărâri irevocabile”, ci numai hotărâri definitive chiar în situația în care prin hotărâre s-a soluționat recursul și că hotărârea pronunțată în procedura ordonanței președințiale nu mai este supusă recursului, ci apelului. Spre deosebire de vechiul cod, noul Cod de procedură cuprinde un capitol în care sunt reglementate principiile care guvernează căile de atac, iar în conformitate cu art. 459 alin. (1), căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate cât timp este deschisă calea de atac a apelului , pentru situația în care sunt susceptibile a fi atacate cu acesta.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ. Cât privește hotărârea asupra încuviințării provizorii a suspendării executării provizorii în cadrul apelului a sentinței apelate, aceasta nu este supusă niciunei căi de atac. Ea este, astfel cum o indică, definitivă. În contextul noilor dispoziții și principii reglementate de noul Cod de procedură civilă, sintagma art. 450 alin. (5) „ prin ordonanță președințială ” se interpretează în sensul aplicabilității dispozițiilor care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale la procedura de soluționare a încuviințării provizorii a suspendării executării provizorii în apel, de asemenea specială, în limita compatibilității lor cu natura și specificul acestei din urmă proceduri și cu aplicarea principiului specialia generalibus derogant.

Or, cu privire la această din urmă procedură se constată că ea are un caracter special față de procedura ordonanței președințiale, care se constituie în drept comun, că astfel devin incidente prevederile art. 718 alin. (7) C. proc. civ. care reglementează aceeași procedură de încuviințare provizorie a suspendării în cadrul contestației la executare, și care prevăd că hotărârea asupra suspendării provizorii a executării până la soluționarea cererii de suspendare nu este supusă niciunei căi de atac.

Că aceasta este interpretarea corectă, care conduce la o soluție diferită față de cea adoptată sub vechiul cod de procedură, când astfel de hotărâri erau supuse recursului reglementat pentru ordonanță președințială, o demonstrează noua redactare a art. 999 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă, diferită de redactarea art. 582 alin. (1) din vechiul cod, și care dispune în sensul: „Dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului/ …/” Or, conform art. 450 alin. (5) coroborat cu art. 718 alin. (7) din noul Cod de procedură care se constituie în lege specială în raport de art. 999 alin. (1) din același cod, hotărârea asupra încuviințării suspendării provizorii nu este supusă niciunei căi de atac.

Concluzia aceasta este confirmată și prin faptul că potrivit art. 999 alin. (1) din noul Cod de procedură hotărârea pronunțată în procedura ordonanței președințiale este supusă numai apelului, iar instanța ierarhic superioară instanței de apel care pronunță hotărâri în conformitate cu art. 450 alin. (5) noul Cod de procedură civilă este Înalta Curte în a cărei competență materială de soluționare se regăsește, conform art. 97 pct. 1 numai calea de atac a recursului, Înalta Curte având în competență numai căile extraordinare de atac dintre căile de atac pe care le reglementează Titlul II din Noul Cod de procedură, art. 456-513, nu și calea ordinară de atac care este apelul. Drept urmare, Înalta Curte a constatat că recursul astfel promovat nu este admisibil, că în mod corect instanța de fond a pronunțat o hotărâre definitivă în raport de dispozițiile art. 450 alin. (5) C. proc.

civ. coroborate cu dispozițiile art. 718 alin. (7) C. proc. civ., hotărârea atacată nefiind supusă niciunei căi de atac. Ca atare, Înalta Curte, în baza art. 493 alin. (2) și (5) C. proc. civ., a anulat recursul declarat, prezenta hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac urmând a fi comunicată părților conform cu dispozițiile menționate.