ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanții C.A. și S.L., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M.,

au solicitat suspendarea provizorie a executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 219

din 06 iulie 2012, până la soluționarea cererii de suspendare a acesteia, care

face obiectul Dosarului nr. 6955/2/2012, aflat pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În

motivarea cererii, reclamanții au arătat că ordonanța este vădit nelegală,

fiind încălcate toate cerințele minimale de fond și formă, pârâta nefăcând

niciun demers pentru a analiza elementele privitoare la acțiunea concertată și

stoparea acesteia în vederea protejării intereselor investitorilor în fața

practicilor frauduloase, dimpotrivă, ignorând toate probatoriile și

informațiile puse la dispoziția sa de către S.A.I. Muntenia.

Au

susținut că exercitarea dispozițiilor ordonanței conduce la posibilitatea

exercitării nelegale a dreptului de vot în cadrul Adunărilor Generale ale S.I.F.

Muntenia, cu riscul de preluare și devalizare a acestei societăți de investiții

și permite, nelegal, grupului de persoane ce acționează concertat să adopte

orice hotărâri în Adunarea Generală a S.I.F. Muntenia și să încerce preluarea

controlului S.I.F. Muntenia, prin exercitarea inclusiv de presiuni asupra S.A.I.

Muntenia, în calitate de administrator al S.I.F. Muntenia.

Or,

încercarea de înlăturare a administratorului S.A.I. Muntenia este dovada clară

a faptului că, pe de o parte, administratorul curent a „deranjat” grupul de interese

ce acționează concertat în detrimentul S.I.F. Muntenia, prin sesizarea

înregistrată la C.N.V.M., iar pe de altă parte, faptul că aceste persoane

urmăresc accesul direct la activele S.I.F. Muntenia.

Au

susținut, de asemenea, că riscul fraudării intereselor S.I.F. Muntenia va

afecta direct acționarii acestui fond, iar indirect companiile de stat la care

S.I.F. Muntenia deține importante participații.

S-a

mai arătat că, în condițiile în care structura acționariatului S.I.F. Muntenia

prezintă un grad mare de dispersie (acționari minoritari foarte mulți cu

dețineri foarte mici raportate la capitalul social al emitentului - sub 0,0001

din capitalul social), ordonanța C.N.V.M. afectează exercitarea eficientă a

dreptului de vot al acționarilor minoritari ai S.I.F. Muntenia.

În

aceste condiții, este evident că efectele subsecvente unui vot nelegal în

cadrul Adunărilor Generale determină prejudicii materiale viitoare și

previzibile, aduse atât emitentului, cât și acționarilor lui minoritari.

În

drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004

raportate la dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc. civ.

S-a

făcut dovada înregistrării acțiunii privind anularea și suspendarea actului

administrativ, obiect al Dosarului nr. 6955/2/2012 cu termen de judecată la

data de 22 octombrie 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, fiind depusă și dovada achitării cauțiunii

în cuantum de 500 lei, conform recipisei de consemnare din 19 septembrie 2012.

Hotărârea

instanței de fond

Prin

Încheierea din 20 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare provizorie

formulată de reclamanții C.A. și S.L., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. și

a dispus suspendarea provizorie a Ordonanței C.N.V.M. nr. 219 din 06 iulie 2012,

până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 6955/2/2012,

aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 403 alin. (4) C. proc. civ., în

considerarea faptului că ordonanța C.N.V.M. nu este motivată pentru a stabili

împrejurările care au determinat adoptarea ei.

Invocarea

temeiurilor de lege ce au stat la baza emiterii Ordonanței nr. 219 din 06 iulie

2012 nu echivalează cu motivarea actului administrativ, această înșiruire a

temeiurilor legale ce au stat la baza adoptării actului atacat neîndeplinind

rigorile unei motivări, iar vătămarea rezultă din privarea reclamanților de

posibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului la apărare.

Curtea

a avut în vedere și dreptul european, care a consacrat, în toate accepțiunile

sale, aceeași soluție, a nulității actului pentru nemotivarea acestuia.

Recursul

Împotriva

hotărârii instanței de fond recurenta-pârâtă C.N.V.M. a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin întâmpinare,

intimații-reclamanți

au solicitat, în principal,

respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar ca lipsit de obiect,

iar pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Înainte

de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate

excepția inadmisibilității recursului invocată de intimații - reclamanți, în

temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constată că aceasta

este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va

respinge recursul, ca inadmisibil.

Pentru a ajunge la

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Cererea de suspendare

provizorie a executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 219 din 06 iulie 2012 a fost

formulată de reclamanți în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc.

civ.

Curtea de Apel București

a admis cererea și a dispus suspendarea provizorie a executării ordonanței până

la soluționarea cererii de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art. 15

din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 403 alin.

(4) C. proc. civ.: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele

instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea

provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către

instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.”

Prin urmare,

împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București nu se poate formula

recurs, aceasta fiind pronunțată fără cale de atac, conform dispozițiilor

citate.

Potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus

în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Recunoașterea unei

căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al

principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu art. 403 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.N.V.M. împotriva încheierii din 20 septembrie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 29 martie 2013.