ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.A. și S.L., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., au solicitat suspendarea provizorie a executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 219 din 06 iulie 2012, până la soluționarea cererii de suspendare a acesteia, care face obiectul Dosarului nr. 6955/2/2012, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că ordonanța este vădit nelegală, fiind încălcate toate cerințele minimale de fond și formă, pârâta nefăcând niciun demers pentru a analiza elementele privitoare la acțiunea concertată și stoparea acesteia în vederea protejării intereselor investitorilor în fața practicilor frauduloase, dimpotrivă, ignorând toate probatoriile și informațiile puse la dispoziția sa de către S.A.I. Muntenia. Au susținut că exercitarea dispozițiilor ordonanței conduce la posibilitatea exercitării nelegale a dreptului de vot în cadrul Adunărilor Generale ale S.I.F. Muntenia, cu riscul de preluare și devalizare a acestei societăți de investiții și permite, nelegal, grupului de persoane ce acționează concertat să adopte orice hotărâri în Adunarea Generală a S.I.F.

Muntenia și să încerce preluarea controlului S.I.F. Muntenia, prin exercitarea inclusiv de presiuni asupra S.A.I. Muntenia, în calitate de administrator al S.I.F. Muntenia. Or, încercarea de înlăturare a administratorului S.A.I. Muntenia este dovada clară a faptului că, pe de o parte, administratorul curent a „deranjat” grupul de interese ce acționează concertat în detrimentul S.I.F. Muntenia, prin sesizarea înregistrată la C.N.V.M., iar pe de altă parte, faptul că aceste persoane urmăresc accesul direct la activele S.I.F. Muntenia. Au susținut, de asemenea, că riscul fraudării intereselor S.I.F. Muntenia va afecta direct acționarii acestui fond, iar indirect companiile de stat la care S.I.F.

Muntenia deține importante participații. S-a mai arătat că, în condițiile în care structura acționariatului S.I.F. Muntenia prezintă un grad mare de dispersie (acționari minoritari foarte mulți cu dețineri foarte mici raportate la capitalul social al emitentului - sub 0,0001 din capitalul social), ordonanța C.N.V.M. afectează exercitarea eficientă a dreptului de vot al acționarilor minoritari ai S.I.F. Muntenia. În aceste condiții, este evident că efectele subsecvente unui vot nelegal în cadrul Adunărilor Generale determină prejudicii materiale viitoare și previzibile, aduse atât emitentului, cât și acționarilor lui minoritari. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 raportate la dispozițiile art. 403 alin. (4) C. proc.

civ. S-a făcut dovada înregistrării acțiunii privind anularea și suspendarea actului administrativ, obiect al Dosarului nr. 6955/2/2012 cu termen de judecată la data de 22 octombrie 2012, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind depusă și dovada achitării cauțiunii în cuantum de 500 lei, conform recipisei de consemnare din 19 septembrie 2012. Hotărârea instanței de fond Prin Încheierea din 20 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de suspendare provizorie formulată de reclamanții C.A. și S.L., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M. și a dispus suspendarea provizorie a Ordonanței C.N.V.M.

nr. 219 din 06 iulie 2012, până la soluționarea cererii de suspendare ce face obiectul Dosarului nr. 6955/2/2012, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a apreciat că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 403 alin. (4) C. proc. civ., în considerarea faptului că ordonanța C.N.V.M. nu este motivată pentru a stabili împrejurările care au determinat adoptarea ei. Invocarea temeiurilor de lege ce au stat la baza emiterii Ordonanței nr. 219 din 06 iulie 2012 nu echivalează cu motivarea actului administrativ, această înșiruire a temeiurilor legale ce au stat la baza adoptării actului atacat neîndeplinind rigorile unei motivări, iar vătămarea rezultă din privarea reclamanților de posibilitatea exercitării corespunzătoare a dreptului la apărare.

Curtea a avut în vedere și dreptul european, care a consacrat, în toate accepțiunile sale, aceeași soluție, a nulității actului pentru nemotivarea acestuia. Recursul Împotriva hotărârii instanței de fond recurenta-pârâtă C.N.V.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin întâmpinare, intimații-reclamanți au solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar în subsidiar ca lipsit de obiect, iar pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului invocată de intimații - reclamanți, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil. Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de suspendare provizorie a executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 219 din 06 iulie 2012 a fost formulată de reclamanți în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (4) C. proc. civ. Curtea de Apel București a admis cererea și a dispus suspendarea provizorie a executării ordonanței până la soluționarea cererii de suspendare formulată în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 403 alin. (4) C. proc. civ.: „În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță.

Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac.” Prin urmare, împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel București nu se poate formula recurs, aceasta fiind pronunțată fără cale de atac, conform dispozițiilor citate. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., coroborat cu art. 403 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.N.V.M. împotriva încheierii din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 martie 2013.