ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 688/2015

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul [A] și s-a dispus anularea Ordonanței nr. 343 din 11 octombrie 2012 emisă de pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, cu obligarea pârâtei la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 4 RON.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a declarat recurs în condițiile art. 483 C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004 pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în calitate de succesoare în drepturi și obligații a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, conform dispozițiilor art. 25 din O.U.G. nr. 93/2012, aprobată prin Legea nr. 113/2013. 2.1. Motivele de casare În susținerea recursului recurenta [B] a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea atacată este motivată sumar și insuficient, ceea ce echivalează cu o nemotivare și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. 2.2. Principalele argumente invocate În susținerea primului motiv de nelegalitate s-a arătat că în sentința atacată instanța de fond a constatat în mod sumar că reclamantul a fost sancționat pentru o faptă inexistentă, nefiind aplicabil niciunul din temeiurile de drept invocate în cuprinsul deciziei atacate, fără însă a analiza și a motiva temeinic de ce nu sunt aplicabile dispozițiile legale reținute în Ordonanța CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012, iar motivarea sumară și insuficientă echivalează cu o nemotivare a hotărârii. În susținerea celui de-al doilea motiv de nelegalitate s-a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a anulat Ordonanța CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012, reținând că prin Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 a Consiliului de administrație al SC „[E]” SA s-a luat act de existența unei stări de fapt, fără a se dispune în mod explicit vreo măsură, cu atât mai puțin suspendarea drepturilor de vot deținute de SIF [C] SA, SIF [D] SA, SIF [F] SA, SIF [D] SA, SIF [G] SA și SSIF [H] SA.. În opinia recurentei, actul administrativ individual atacat este legal și temeinic, nefiind dovedite susținerile invocate de către intimat prin acțiunea în anulare și care au fost greșit preluate în hotărârea instanței de fond, în principal pentru următoarele considerente: 2.2.1. Susținerea că fapta sancționată nu există este total nefondată, pentru că Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 a Consiliului administrației al SC „[E]” SA cu referire la acționarii … SA nu a reprezentat o notificare sau o constatare a unor situații de concertare similare celor sesizate de CNVM, fiind o decizie de natură să afecteze egalitatea de tratament a acționarilor [E] și cu efect în influențarea votului în cadrul AGA. În consecință, fapta există și mai mult decât atât este producătoare de efecte negative, în sensul că afectează egalitatea de tratament a acționarilor [E] și influențează votul în cadrul AGA. 2.2.2. Susținerea că fapta sancționată nu a fost săvârșită de către intimat este nefondată, întrucât răspunderea acestuia nu survine pentru neîndeplinirea unor obligații contractuale (contract de mandat, contract de societate), fiind urmarea nerespectării dispozițiilor art. 209 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, situație în care răspunderea membrilor consiliului de administrație este fundamentată pe premisa unei culpe proprii, personale a acestora, ca subiecți activi ai contravenției prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare. 2.2.

Susținerea că ordonanța atacată nu îndeplinește condițiile de legalitate prevăzute de lege este nefondată, întrucât Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 a Consiliului de administrație al SC „[E]” SA nu reprezintă un simplu act de sesizare a CNVM din partea SC „[E]” SA, având ca obiect suspendarea drepturilor de vot ale [H] SA la SC „[E]” SA, măsură adoptată în mod vădit printr-o modalitate de scriere și redactare indirectă și impersonală. 2.2.

Susținerea că persoanele vizate de Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 nu au formulat niciodată plângere, sesizare sau notificare cu privire la conținutul deciziei sau la îngrădirea unor drepturi de orice natură este infirmată de faptul că, atât persoanele vizate, cât și un membru al consiliului de administrație au reclamat caracterul ilegal al deciziei respective. 2.2.

Susținerea că amânarea ședinței AGOA [E] a fost hotărâtă având în vedere contestațiile formulate împotriva Ordonanțelor nr. 309 și 310 din 17 septembrie 2012 și în vederea soluționării acestora și doar în subsidiar, pentru soluționarea sesizării exprimate în decizia Consiliului de administrație reprezintă o interpretare total eronată față de cuprinsul Ordonanței Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare privind amânarea ședinței AGOA la SC „[E]” SA, din care rezultă că măsura a fost luată în considerarea adresei înregistrată la CNVM cu nr. 26224 din 21 septembrie 2012, ora 23:53. 2.2.

Susținerea că nu au fost ignorate prevederile deciziei Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare nr. 1285 din 19 august 2009 este nefondată, deoarece această decizie a fost emisă în cazul unei societăți comerciale componentă a grupului [E], reținându-se faptul că ... și … nu acționează concertat în ceea ce privește Depozitarul [E]. 2.2.

Susținerea că Ordonanța atacată nu a respectat procedura stabilirii și sancționării contravențiilor prevăzută în O.G. nr. 2/2001 este nefondată, dat fiind că, în materia pieței de capital se aplică legea specială reprezentată de: O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și legislația secundară elaborată în aplicarea acestei legi. În acest sens, s-a precizat că Legea nr. 297/2004 privind piața de capital derogă de la prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor în ceea ce privește procedura de constatare și de sancționare a contravențiilor. Atât această lege, cât și statutul CNVM cuprind norme procedurale de constatare a contravențiilor și de aplicare a sancțiunilor în domeniul pieței de capital. În cazul de față fapta reținută în sarcina intimatului constituie contravenție potrivit prevederilor specifice pieței de capital și deci nu sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001. 3. Apărările intimatului Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul [A] a solicitat respingerea recursului declarat de autoritatea pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței atacate. Intimatul a arătat că prin recursul formulat Autoritatea de Supraveghere Financiară a reluat numai apărările de fond care au fost expuse în primă instanță, fără a aduce o critică efectivă asupra sentinței atacate. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin Decizia nr. 3734 din 9 octombrie 2014, completul filtru a constatat față de conținutul raportului întocmit în cauză că recursul formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat acest recurs ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului. 4.2. Cu privire la fondul recursului 4.2.1. Analiza motivelor de casare invocate Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, este nefondat, constatându-se în acest sens și în dezacord cu recurenta - pârâtă, că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, astfel că au fost respectate cerințele impuse de prevederile art. 425 alin. (1) C. proc. civ., republicat, cu privire la conținutul hotărârii. Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este întemeiat, constatându-se că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și deci în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de intimatul - reclamant și s-a dispus anularea Ordonanței CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012 privind sancționarea acestuia, în calitate de vicepreședinte al Consiliului de administrație al SC „[E]” - Sibiu cu amendă în sumă de 10.000 RON pentru măsurile dispuse de Consiliul de administrație prin Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012. În fapt, se reține că prin Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 Consiliul de administrație al SC „[E]” SA a dispus suspendarea drepturilor de vot deținute de ... și SSIF [H] SA care depășesc 5% din drepturile de vot ale societății, în considerarea faptului că acestea dețin împreună 20% din capitalul social al SC „[E]” SA și această faptă constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 129, 209, 272 alin. (1) lit. g), pct. 34, 273 alin. (1) lit. b) pct. i din Legea nr. 297/2004, astfel că au fost sancționați cu amendă toți membrii consiliului de administrație al SC „[E]” SA. Sancționarea intimatului-reclamant cu amendă în sumă de 10.000 RON s-a justificat în raport cu gravitatea faptei săvârșite și cu implicațiile acesteia, nefiind întemeiate motivele de nelegalitate invocate pentru anularea actului administrativ individual de constatare și de aplicare a sancțiunii contravenționale - Ordonanța CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012. Susținerea privind inexistența faptei contravenționale a fost greșit admisă de prima instanță, întrucât Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 a Consiliului de administrație al SC „[E]” SA nu reprezintă o notificare sau o constatare a unei situații de fapt și din interpretarea gramatical - teleologică a actului rezultă în mod neechivoc că scopul acestuia a fost de a produce efecte juridice prin suspendarea drepturilor de vot ale acționarilor … și SSIF [H] SA, ca o consecință directă și imediată a întrunirii dispozițiilor art. 283 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, la care membrii consiliului de administrație s-au referit în mod expres. Prin Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 s-a constatat că societățile … și SSIF [H] SA acționează în mod concertat, deoarece sunt întrunite dispozițiile art. 283 alin. (1), coroborat cu art. 129 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 și deci membrii Consiliului de administrație au avut reprezentarea că decizia lor este de natură să afecteze egalitatea de tratament a acționarilor SC „[E]” SA și că va influența votul în cadrul AGA, ceea ce dovedește latura subiectivă a faptei contravenționale reținute în sarcina acestora, inclusiv a intimatului-reclamant. Susținerea că fapta sancționată nu a fost săvârșită de către intimatul-reclamant este neîntemeiată, întrucât răspunderea acestuia, în calitate de membru al consiliului de administrație, nu a fost stabilită pentru neîndeplinirea unor obligații contractuale (contract de mandat, contract de societate), fiind consecința nerespectării dispozițiilor art. 209 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, situație în care răspunderea este fundamentată pe premisa unei culpe proprii. În consecință, prin calitatea sa de membru al consiliului de administrație, intimatul-reclamant este subiect activ al contravenției prevăzute de art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea nr. 297/2004 și pentru care a fost sancționat prin actul administrativ individual dedus judecății. Susținerea că Ordonanța atacată nu îndeplinește condițiile de legalitate potrivit legii se dovedește a fi neîntemeiată, dat fiind că Decizia nr. 199 din 21 septembrie 2012 se referă în mod evident la adoptarea măsurii de suspendare a drepturilor de vot, chiar dacă membrii consiliului de administrație au utilizat o redactare indirectă și impersonală. Susținerea că Ordonanța atacată a fost emisă cu nerespectarea prevederilor legii cadru în materie contravențională - O.G. nr. 2/2001 este lipsită de temei față de legea specială care se aplică în domeniul pieței de capital și anume, O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și legislația secundară elaborată în baza acestei legi. Legislația specială din materia pieței de capital derogă de la reglementarea cu caracter general cuprinsă în O.G. nr. 2/2001 în privința procedurii de constatare și de sancționare a contravențiilor, astfel că nu se poate constata nulitatea Ordonanței CNVM nr. 343 din 11 octombrie 2012 pentru lipsa unui proces-verbal, ca act administrativ distinct și a mențiunilor prevăzute de dreptul comun pentru validitatea actului de constatare și de aplicare a sancțiunii contravenționale. Pentru considerentele care au fost expuse, se constată că în mod greșit a fost admisă acțiunea în anulare formulată de intimatul-reclamant, fiind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul căruia, se va dispune casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, respingerea ca nefondată a acțiunii. 4.2.2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 497 alin. (1) C. proc. civ., republicat și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară, va casa hotărârea instanței de fond și va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul [A]