ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3734/2014

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă

nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea

reclamantului M.P.G. în sensul că a fost anulată Ordonanța nr. 343 din 11

octombrie 2012 emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare.

Împotriva hotărârii

pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Autoritatea de Supraveghere

Financiară, Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare și M.P.G.

2.1. Motivele de

casare

2.2. Principalele

argumente invocate

Autoritatea de

Supraveghere Financiară, Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare a

criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată și a indicat ca temei

juridic al cererii dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din Noul C. proc. civ.

Recurenta ASF a

criticat hotărârea instanței de fond arătând că aceasta este motivată sumar și

insuficient, ceea ce echivalează cu o nemotivare a sentinței atacate.

Astfel, s-a arătat că

instanța a reținut că "reclamantul a fost sancționat pentru o faptă

inexistentă, nefiind aplicabil niciunul din temeiurile de drept invocate în

cuprinsul deciziei", fără însă a analiza și a motiva temeinic de ce nu

sunt aplicabile dispozițiile legale reținute în actul atacat.

Recurenta ASF a

prezentat pe larg situația de fapt ce a generat acest litigiu, arătând că în

conformitate cu dispozițiile art. 129 din Legea nr. 297/2004 privind piața de

capital, în cazul deținerii, cu nerespectarea prevederilor legale, de către un

acționar a mai mult de 5% din acțiunile emise de către un operator de piață,

devin incidente prevederile art. 283 din același act normativ, efectul imediat

fiind acela al suspendării dreptului de vot. S-a arătat că deși această

suspendare operează ope legis, trebuie să fie pusă în aplicare de organele

abilitate din cadrul emitentului, respectiv Consiliul de Administrație,

deoarece acesta are atribuții exclusive în ceea ce privește organizarea

Adunărilor Generale ale Acționarilor. Pentru aceste considerente, recurenta a

arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488

pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Pe fondul litigiului,

s-a solicitat respingerea cererii de anulare a actului administrativ individual

atacat, arătându-se că în cazul dedus judecății decizia Consiliului de

Administrație nu a produs efecte juridice ulterioare, întrucât CNVM a

intervenit în mod eficient în vederea protecției acționarilor/investitorilor

printr-o măsură excepțională, astfel încât consecințele juridice ale deciziei

în cauză în ceea ce privește îngrădirea drepturilor acționarilor au fost

împiedicate a se produce în fapt prin intervenția CNVM.

Recurentul M.P.G. a

criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pe aspectul neacordării

cheltuielilor de judecată.

S-a susținut că în

mod greșit a apreciat instanța faptul că factura și chitanța depuse la dosarul

cauzei fac referire la un alt număr de contract decât cel indicat prin

împuternicirea avocațială.

S-a susținut că

dovezile de plată a onorariului fac referire expresă la dosarul pe care

instanța era învestită să-l soluționeze.

formulate în cauză

Prin întâmpinarea

formulată la motivele de recurs ale reclamantului, Autoritatea de Supraveghere

Financiară a solicitat respingerea recursului formulat de M.P.G. ca nefondat.

S-a susținut că deși

motivul de casare invocat de reclamant este cel din art. 488 alin. (1) pct. 8

C. proc. civ., nu au fost arătate care sunt normele de drept material încălcate

sau aplicate în mod greșit de instanță.

A precizat faptul că

recurentul-reclamant nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată reprezentând

onorariu de avocat, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse fotocopii ale

chitanței și facturii emise de avocat, care nu reprezintă acte justificative

ale plăților efectuate.

Prin întâmpinarea

formulată la motivele de recurs ale pârâtei, M.P.G. a solicitat respingerea

recursului declarat de autoritatea pârâtă ca nefondat, cu consecința menținerii

sentinței atacate.

S-a arătat faptul că

prin cererea de recurs formulată, Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a

făcut altceva decât să reia apărările de fond care au fost formulate în fața

primei instanțe, fără a se aduce o critică efectivă asupra sentinței atacate.

Autoritatea de

Supraveghere Financiară a formulat răspuns la întâmpinarea

recurentului-reclamant și a arătat că susținerile reclamantului sunt

neîntemeiate, întrucât a arătat pe larg în cuprinsul recursului formulat

motivele de nelegalitate ale sentinței atacate, arătându-se că hotărârea

instanței de fond nu este conformă cu regulile de drept aplicabile.

soluționare a recursului

4.1. Cu privire la

examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în

cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost

analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de

ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493

alin. (4) Noul C. proc. civ.

Recurentul-reclamant

M.P.G. a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit

asupra admisibilității în principiu a recursului, arătând că cererea de recurs

este formulată în termen legal, că hotărârea judecătorească atacată nu a fost

comunicată cu respectarea normelor imperative privind comunicarea actelor de

procedură în caz de alegere a locului citării și a comunicării actelor de

procedură, că intimata nu a invocat prin întâmpinare faptul că recursul este

depus peste termen, motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a

recursului și fixarea termenului de judecată, cu citarea părților.

4.2. Cu privire la

incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

4.2.1. Argumentele de

fapt și de drept relevante

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant

M.P.G. a constatat că recursul formulat de reclamant a fost depus cu depășirea

termenului prevăzut de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv

peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Contrar susținerilor

formulate de recurentul-reclamant prin punctul de vedere întocmit în cauză, se

constată că hotărârea instanței de fond a fost comunicată la sediul avocatului

B.V. la data de 24 ianuarie 2014, iar cererea de recurs a fost înregistrată la

dosar la data de 12 februarie 2014, conform datei aflată pe plicul de

corespondență. Or, ultima zi de declarare a recursului era ziua de luni, 10

februarie 2014, prima zi lucrătoare, având în vedere că termenul de recurs se

împlinea la data de 9 februarie 2014, într-o zi de duminică.

În conformitate cu

dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost

motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).

În acest context,

constatând că motivele de casare de ordine privată sunt formulate tardiv, nu

vor mai putea face obiectul dezbaterii contradictorii, iar având în vedere

faptul că excepția de nulitate a recursului pentru acest motiv este o excepție

de procedură, peremptorie, Înalta Curte o va soluționa cu prioritate.

4.2.2. Soluția

Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea recurentului M.P.G.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va

anula recursul formulat de reclamant.

4.2.3. Soluția

Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la admisibilitatea în principiu

a recursului formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Completul de filtru a

constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de

recurs formulată de ASF îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale

de consecință, a declarat recursul recurentei Autoritatea de Supraveghere

Financiară ca fiind admisibil în principiu, iar, în temeiul art. 493 alin. (7)

Noul C. proc. civ., a fixat termen de judecată pe fond a recursului formulat de

această autoritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

formulat de M.P.G. împotriva Sentinței nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă. Fără nici

o cale de atac.

Admite în principiu

recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinței

nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Fixează termen de

judecată la data de 18 februarie 2015, pentru soluționarea recursului formulat

de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Dispune comunicarea

prezentei decizii părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL