ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3734/2014

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: 1. Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantului M.P.G. în sensul că a fost anulată Ordonanța nr. 343 din 11 octombrie 2012 emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare. 2. Cererile de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Autoritatea de Supraveghere Financiară, Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare și M.P.G. 2.1. Motivele de casare 2.2. Principalele argumente invocate Autoritatea de Supraveghere Financiară, Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată și a indicat ca temei juridic al cererii dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din Noul C. proc.

civ. Recurenta ASF a criticat hotărârea instanței de fond arătând că aceasta este motivată sumar și insuficient, ceea ce echivalează cu o nemotivare a sentinței atacate. Astfel, s-a arătat că instanța a reținut că "reclamantul a fost sancționat pentru o faptă inexistentă, nefiind aplicabil niciunul din temeiurile de drept invocate în cuprinsul deciziei", fără însă a analiza și a motiva temeinic de ce nu sunt aplicabile dispozițiile legale reținute în actul atacat. Recurenta ASF a prezentat pe larg situația de fapt ce a generat acest litigiu, arătând că în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, în cazul deținerii, cu nerespectarea prevederilor legale, de către un acționar a mai mult de 5% din acțiunile emise de către un operator de piață, devin incidente prevederile art. 283 din același act normativ, efectul imediat fiind acela al suspendării dreptului de vot.

S-a arătat că deși această suspendare operează ope legis, trebuie să fie pusă în aplicare de organele abilitate din cadrul emitentului, respectiv Consiliul de Administrație, deoarece acesta are atribuții exclusive în ceea ce privește organizarea Adunărilor Generale ale Acționarilor. Pentru aceste considerente, recurenta a arătat că este incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ. Pe fondul litigiului, s-a solicitat respingerea cererii de anulare a actului administrativ individual atacat, arătându-se că în cazul dedus judecății decizia Consiliului de Administrație nu a produs efecte juridice ulterioare, întrucât CNVM a intervenit în mod eficient în vederea protecției acționarilor/investitorilor printr-o măsură excepțională, astfel încât consecințele juridice ale deciziei în cauză în ceea ce privește îngrădirea drepturilor acționarilor au fost împiedicate a se produce în fapt prin intervenția CNVM.

Recurentul M.P.G. a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond pe aspectul neacordării cheltuielilor de judecată. S-a susținut că în mod greșit a apreciat instanța faptul că factura și chitanța depuse la dosarul cauzei fac referire la un alt număr de contract decât cel indicat prin împuternicirea avocațială. S-a susținut că dovezile de plată a onorariului fac referire expresă la dosarul pe care instanța era învestită să-l soluționeze. 3. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs ale reclamantului, Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat respingerea recursului formulat de M.P.G. ca nefondat. S-a susținut că deși motivul de casare invocat de reclamant este cel din art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., nu au fost arătate care sunt normele de drept material încălcate sau aplicate în mod greșit de instanță. A precizat faptul că recurentul-reclamant nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, întrucât la dosarul cauzei au fost depuse fotocopii ale chitanței și facturii emise de avocat, care nu reprezintă acte justificative ale plăților efectuate. Prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs ale pârâtei, M.P.G. a solicitat respingerea recursului declarat de autoritatea pârâtă ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate. S-a arătat faptul că prin cererea de recurs formulată, Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a făcut altceva decât să reia apărările de fond care au fost formulate în fața primei instanțe, fără a se aduce o critică efectivă asupra sentinței atacate.

Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat răspuns la întâmpinarea recurentului-reclamant și a arătat că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, întrucât a arătat pe larg în cuprinsul recursului formulat motivele de nelegalitate ale sentinței atacate, arătându-se că hotărârea instanței de fond nu este conformă cu regulile de drept aplicabile. 4. Procedura de soluționare a recursului 4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc.

civ. Recurentul-reclamant M.P.G. a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, arătând că cererea de recurs este formulată în termen legal, că hotărârea judecătorească atacată nu a fost comunicată cu respectarea normelor imperative privind comunicarea actelor de procedură în caz de alegere a locului citării și a comunicării actelor de procedură, că intimata nu a invocat prin întâmpinare faptul că recursul este depus peste termen, motiv pentru care a solicitat admiterea în principiu a recursului și fixarea termenului de judecată, cu citarea părților. 4.2. Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc.

civ. 4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant M.P.G. a constatat că recursul formulat de reclamant a fost depus cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, respectiv peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Contrar susținerilor formulate de recurentul-reclamant prin punctul de vedere întocmit în cauză, se constată că hotărârea instanței de fond a fost comunicată la sediul avocatului B.V. la data de 24 ianuarie 2014, iar cererea de recurs a fost înregistrată la dosar la data de 12 februarie 2014, conform datei aflată pe plicul de corespondență.

Or, ultima zi de declarare a recursului era ziua de luni, 10 februarie 2014, prima zi lucrătoare, având în vedere că termenul de recurs se împlinea la data de 9 februarie 2014, într-o zi de duminică. În conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). În acest context, constatând că motivele de casare de ordine privată sunt formulate tardiv, nu vor mai putea face obiectul dezbaterii contradictorii, iar având în vedere faptul că excepția de nulitate a recursului pentru acest motiv este o excepție de procedură, peremptorie, Înalta Curte o va soluționa cu prioritate. 4.2.2. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea recurentului M.P.G.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de reclamant. 4.2.3. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de ASF îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei Autoritatea de Supraveghere Financiară ca fiind admisibil în principiu, iar, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., a fixat termen de judecată pe fond a recursului formulat de această autoritate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de M.P.G. împotriva Sentinței nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Fără nici o cale de atac. Admite în principiu recursul declarat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinței nr. 3400 din 5 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Fixează termen de judecată la data de 18 februarie 2015, pentru soluționarea recursului formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Dispune comunicarea prezentei decizii părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL