ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3563/2017

Asupra recursului de față:

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.07.2014 sub nr. x/2/2014, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și B., a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 2/III/22.02.2013 pronunțată în dosar nr. x/2012 de către Consiliul Național de Conducere din cadrul UNPIR, solicitând anularea acestei decizii și menținerea deciziei nr. 12/15.06.2012 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNPIR, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 138 din 23.01.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și B. și s-a anulat Decizia nr. 2/III din 22.02.2013 emisă de CNC al UNPIR, menținându-se Decizia nr. 12/2012 a Comisiei Superioare de Disciplină din cadrul UNPIR; s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată de intimata B. prin întâmpinare cu privire la art. 27 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 86/2006; au fost obligate intimatele să plătească petentei 3050 RON cheltuieli de judecată, în solidar, conform art. 455 noul C. proc. civ.

1.3. Recursurile

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat recurs pârâții Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și B., criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

Prin recursul lor, recurenții pârâți Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR) și Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii contestației și menținerii ca fiind legală și temeinică a Deciziei nr. 2/III/2 din 22 februarie 2013 emisă de Consiliul Național de Conducere al UNPIR.

1.3.1. Recursul formulat de recurenții-pârâți Consiliul National de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR) și Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România

1.3.1.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Recurenții au arătat că în mod greșit a apreciat instanța de fond ca pârâta B. a reprezentat C. in dosar nr. x/2008 in calitate de practician în insolventa. La momentul reprezentării societății C. de către pârâta B. in dosar nr. x/2008 în fața Curții de Apel Galați, aceasta societate nu mai deținea calitatea de practician in insolventa al debitoarei D. S.R.L., fiind înlocuită de judecătorul sindic în conformitate cu dispozițiile art. 19 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei prin sentința pronunțată la data de 07.10.2010.

Faptul ca C. nu mai deținea calitatea de practician in insolventa al debitorului D. S.R.L. după pronunțarea sentinței judecătorului sindic din data de 07.10.2010 rezulta din dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, care arata că "hotărârile judecătorului sindic sunt definitive și executorii. Ele pot fi atacate separat cu recurs". Astfel, ca efect al hotărârii executorii pronunțate de judecătorul sindic la data de 07.10.2010, calitatea de practician in insolventa a C. a încetat la data de 07.10.2010.

Faptul ca împotriva acestei hotărâri pronunțate de judecătorul sindic practicianul in insolventa C. a formulat recurs nu înseamnă ca în etapa judecării recursului acesta avea calitatea de practician al debitoarei D. S.R.L., ci aceasta calitate o deținea E., iar pârâta B. a reprezentat C. in calitate de consilier juridic.

Conform prevederilor art. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 din Statutul profesiei de consilier juridic publicat in Monitorul Oficial nr. 684 din 29.07.2004 cu modificările ulterioare, consilierul juridic trebuie să își îndeplinească sarcinile încredințate de angajatorul sau și stabilite prin fisa postului, in caz contrar putând fi sancționat disciplinar; de asemenea, conform prevederilor art. 24 din Statutul profesiei de consilier juridic, acesta nu era incompatibil sa reprezinte C. în propria cale de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate de judecătorul sindic la data de 07.10.2010.

Astfel, conform art. 40 din statutul profesiei de consilier juridic, acesta era dator sa reprezinte interesele societății al cărui angajat este. În aceste condiții, instanța de fond in mod greșit a apreciat ca pârâta B. a reprezentat C. în calitate de lichidator și nu de consilier juridic, schimbând încadrarea juridica a acesteia in vederea aplicării unei sancțiuni netemeinice.

Nu poate fi primita motivarea instanței de fond deoarece a admite acest raționament al instanței de fond, ar însemna a se îngrădi dreptul consilierilor juridici de a se angaja la societăți de insolventa și a le reprezenta in fata instanțelor de judecata.

De asemenea, din motivarea instanței de fond se poate observa faptul ca aceasta nu a analizat cu atenție probatoriul cauzei, deoarece din probatoriul administrat rezulta ca la acea vreme practicianul în insolventa C. era înlocuit, conform sentinței din data de 07.10.2010 pronunțată de judecătorul sindic in dosar nr. x/2008 și nu mai deținea calitatea de practician in insolventa al debitoarei D. S.R.L., iar recursul promovat de C. viza tocmai hotărârea judecătorului sindic din data de 07.10.2010 prin care a fost înlocuit.

Ca și consilier juridic al C., pârâta era obligata conform statutului și fisei postului sa asigure consultanta și reprezentare angajatorului sau. Astfel, in prezenta speța dedusa judecății, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca își regăsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 26 și 27 alin. (2) și (3), din O.U.G. nr. 86/2006 și art. 3 lit. g), 16 și 26 din Codul privind conduita etica a membrilor UNPIR.

Or, pentru clarificarea exercitării profesiei de practician in insolventa a pârâtei trebuie avute in vedere atât dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 86/2006, cat și dispozițiile art. 20, 24 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei care reglementează principalele atribuții ale practicianului. Printre aceste atribuții nu se afla și aceea de a promova și susține recursul la hotărârea judecătorului sindic prin care practicianul in insolventa a fost înlocuit. Conform Legii nr. 85/2006, practicianul in insolventa nu este parte in dosar, acesta este organ care aplica procedura. Or, susținerea recursului promovat de societatea la care aceasta este angajata, reprezintă fara doar și poate o activitate de jurist și nu de practician in insolventa, nefiind incidente dispozițiile art. 26 și 27 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 86/2006 și art. 3 lit. g), 16 și 26 din Codul privind conduita etica a membrilor UNPIR.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.3.1.2. Întâmpinarea

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Prin Decizia nr. 12 din 15 iunie 2012, Comisia Superioara de Disciplina a UNPIR a admis sesizarea disciplinara formulată de intimata-reclamantă și a dispus sancționarea practicianului in insolventa B. cu suspendarea din profesie pe o perioada de 3 luni. În motivarea Deciziei nr. 12 din 15 iunie 2012, Comisia Superioara de Disciplina a avut in vedere prevederile legale stipulate la art. 27 alin. (2) (fost 29 alin. (2), înainte de republicare) din O.U.G. nr. 86/2006.

Așadar, pârâta B. a incalcat in mod flagrant dispoziția legala mai sus menționata, având in vedere ca a fost împuternicită/delegată în calitate de lichidator/practician in insolventa și a reprezentat in aceasta calitate interesele lichidatorului judiciar/practicianului în insolvență C. in fata Curții de Apel Galați (unde magistrat era unchiul sau) la termene succesive in dosarul de faliment nr. x/2008 al S.C. D. S.R.L.. Daca ar fi avut doar calitatea de jurist nu ar fi fost înscrisa in tabelul practicienilor in insolventa ca fiind practician definitiv angajat/colaborator F. SPRL și in nici un caz nu ar fi putut compărea in fata instanței, iar pe de alta parte calitatea in care pârâta B. a fost împuternicita sa reprezinte interesele C. in fata Curții de Apel Galați a fost invariabil aceea de lichidator/practician in insolventa.

Comisia a reținut ca abaterea săvârșită de B. nu consta doar in prezenta acesteia in instanța, ci și in faptul ca practicianul in insolventa B. și-a încălcat obligația sa legala de a se abține, așa cum este ea prevăzuta de art. 29 din O.U.G. nr. 86/2006.

Împotriva Deciziei Comisiei Superioare de Disciplina au formulat contestație atât practicianul in insolventa B. care a solicitat anularea acesteia ca nefondată și netemeinica, cat și intimata, care a solicitat mărirea perioadei de suspendare de la 3 luni la 1 an. În motivarea contestației sale, practicianul B. a afirmat ca s-a prezentat in dosar nr. x/2008 al Curții de Apel Galați la un singur termen de judecata.

Intimata a arătat că a anexat copii de pe mai multe încheieri de ședința și de pe delegațiile/împuternicirile contestatoarei care atesta prezenta acesteia, în calitate de lichidator, la Curtea de Apel Galați la termenele din: 05.05.2010; 10.09.2010; 13.10.2010; 26.01.2011 și 23.02.2011.

Intimata a arătat că pârâta a compărut in fata instanței de nenumărate ori, chiar daca având statut de angajat, în calitatea sa de practician in insolventa, așa cum figurează în delegațiile/împuternicirile depuse la dosar și in tabelul practicienilor in insolventa, angajata in cadrul C.e, una din formele prevăzute de legea de organizare a profesiei de practician in insolventa.

Se arată că art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 prevede in mod expres ca "Interdicțiile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplica și practicianului in insolventa care se folosește de forma de organizare profesionala sau de raporturile de conlucrare profesionala stabilita de prezenta ordonanța de urgență în scopul eludării interdicțiilor."

În plus, Legea nr. 85/1996 (Legea insolventei) preciza la art. 9 alin. (5) faptul că administratorul judiciar, persoana fizica sau persoana juridica, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie sa aibă calitatea de practician in insolventa, potrivit legii, iar potrivit art. 26 din O.U.G. nr. 86/2006 exercitarea profesiei de practician în insolvență este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii.

În mod absolut nelegal și netemeinic, in pofida actelor depuse la dosarul cauzei și in pofida considerentelor și deciziilor Instanțelor de judecata raportate la situația de fapt din speța, Consiliul National de Conducere al UNPIR ca Instanța de disciplina a admis contestația practicianului in insolventa B. și in acest sens a emis Decizia nr. 2/III/2 din 22 februarie 2013 a cărei anulare am solicitat-o, iar Curtea de Apel București a admis cererea noastră.

Intimata a arătat că recursul UNPIR și al Consiliului National de Conducere al UNPIR este motivat prin preluarea integrală a deciziei anulate de instanța de fond.

Pornind de la sentința judecătorului sindic din 7.10.2010 prin care C. a fost înlocuit din funcția de lichidator, se afirma ca prezenta practicianului in insolventa B. la Curtea de Apel Galați (unde magistrat este unchiul ei) a fost doar la un singur termen de judecata, in data de 05.05.2011, când la acel termen a întreprins activitate de jurist și nu de practician în insolvență, deoarece C. nu mai avea calitatea de administrator/lichidator judiciar in dosarul de faliment al D. S.R.L., ci doar de simplu reclamant care a formulat recurs la Curtea de Apel Galați pentru a ocupa din nou poziția de administrator/lichidator judiciar.

Intimata a arătat că aceste afirmații sunt greșite, deoarece practicianul B. a fost de mult mai multe ori prezenta la Curtea de Apel Galați, la nenumărate termene de judecata la care a reprezentat interesele entității din care făcea parte, in mai multe dosare, așa cum rezulta in mod evident din încheierile de ședința depuse la dosarul de cercetare disciplinara. De fiecare data, pârâta B. a fost împuternicita de angajatorul său C. sa stea în instanța la Curtea de Apel Galați în calitate de practician în insolvență/lichidator, așa cum reiese din delegațiile/împuternicirile depuse la dosar.

Nu se poate susține că înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar C. dispusa de către judecătorul sindic la data de 7.10.2010 anulează de la acea data, in mod automat, calitatea de practician în insolventa atât ale C., cat și ale reprezentantei sale B.. C. a formulat recurs la Curtea de Apel Galați, in calitatea sa de practician in insolventa și nu de reclamant, deoarece conform legii doar in calitate de practician in insolventa acesta putea sa solicite redobândirea poziției de administrator judiciar/lichidator la S.C. D. S.R.L.

Atât C., cat și reprezentanta sa in instanța, B., au continuat și continua să aibă calitatea de practicieni in insolventa deoarece nu se aflau in niciuna dintre situațiile de suspendare/incetare a calității de practician in insolventa prevăzute de art. 36 și 37 din O.U.G. nr. 86/2006. De altfel, nici măcar pârâta nu a susținut in contestația sa ca nu ar fi mai avut calitatea de practician in insolventa, pentru ca angajatorului C. (care a delegat-o sa ii reprezinte in recurs) ii încetase funcția de lichidator, ci doar a pretins ca s-a prezentat in fata Curții de Apel Galați sa susțină recursul in calitate de jurist.

Schimbarea intre cele doua calități, de practician în insolventa și de jurist, nu este posibila și nu poate fi reținută având in vedere ca în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, astfel că C. in care funcționa practicianul B. nu își putea schimba calitatea procesuala in recurs. De altfel, in același sens este și art. 8 din O.U.G. nr. 86/2006, care precizează faptul că societatea profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de practician în insolventa.

Se invocă prev. art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/1996 și ale art. 26 din O.U.G. nr. 86/2006 și se concluzionează în sensul că pârâta a avut calitatea de practician in insolventa și a fost delegata și s-a prezentat la mai multe termene in aceasta calitate sa susțină in fata Curții de Apel Galați, la care magistrat era unchiul ei, recursul formulat de practicianul in insolventa C. pentru ca acesta sa redobândească poziția de lichidator la D. S.R.L.. Mai mult, in cadrul acelui dosar se judeca și recursul formulat pentru diminuarea unei creanțe din tabloul creditorilor, tablou întocmit de administratorul/lichidatorul judiciar C., iar SPRL-ul nu putea sta in fata instanței de recurs - Curtea de Apel Galați decât în calitatea sa de administrator/lichidator judiciar - practician in insolventa pentru a-și susține punctul de vedere.

Chiar presupunând, prin absurd, ca parata ar fi fost jurista, aceasta s-ar fi făcut din nou vinovata de încălcarea legii (art. 10 lit. d) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic care prevede ca: "exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu ...d) funcția și activitatea de administrator sau lichidator in cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară; art. 33 lit. a) din Statutul profesiei de consilier juridic, care prevede că "calitatea de jurist este suspendată: a) in caz de incompatibilitate". În aceste condiții se impunea trecerea paratei in Secțiunea a V-a a Tabloului UNPIR, la categoria persoane incompatibile, și nu la Secțiunea I subsecțiunea D - practicieni definitivi angajați sau colaboratori ai formelor de exercitare a profesiei.

În drept, au fost invocate prev. art. 205-208 din C. proc. civ.

1.3.1.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurenții-pârâți nu au depus răspuns la întâmpinare, deși aceasta le-a fost comunicată în termenul legal.

1.3.2. Recursul declarat de recurenta-pârâtă B.

1.3.2.1. În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:

Recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare, nefiind respectat principiul contradictorialității. Astfel, la termenul de judecata din data de 09.01.2015, primul termen de judecata, recurenta a formulat o cerere pentru lipsa de apărare in vederea angajării unui apărător care sa-i reprezinte interesele in cauza, cerere ce a fost respinsă nemotivat de instanța, deși era prima cerere in acest sens; se mai arată că motivul amânării a fost acela că în perioada 06.01.2015-23.02.2015, fiul în vârsta de 9 ani a avut probleme medicale, care au necesitat atât internări in spital (mama și copil) în spitale din București, cât și prezentări la serviciul de urgență din cadrul Spitalului Județean Brăila.

Recurenta a arătat că nu și-a exercitat profesia de practician in insolventa in una din formele prevăzute la art. 8 din O.U.G. nr. 86/2006, ci a avut doar calitatea de practician insolventa salariat in cadrul societății C. Bacău, astfel încât nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 12 din O.U.G. 86/2006.

Faptul ca este afin de gradul al III -lea cu un magistrat de la Curtea de Apel Galați, respectiv cu dl. G. de la secția de contencios administrativ și fiscal poate constitui, eventual, un motiv de bănuiala legitima, fiind incidente dispozițiile privind strămutarea, dar nu poate constitui motiv de incompatibilitate, recurenta nefiind organizată în una din formele prevăzute la art. 8 din O.U.G. nr. 6/2006.

Mai mult decât atât, contestatoarea a solicitat strămutarea pricinii ce face obiectul dosar nr. x/2008, cerere ce a fost admisă, dosarul fiind judecat la Curtea de Apel Pitești, astfel încât acesteia nu i-a fost adusa niciun fel de vătămare drepturilor sale procesuale.

Totodată, sesizarea a fost depusă la data de 06.01.2012, respectiv la 7 luni după rămânerea definitiva și irevocabila a deciziei Curții de Apel Pitești și după 2 luni de la închiderea procedurii debitoarei S.C. D. S.R.L. Brăila (sentința din 9.11.2011 de închidere a procedurii de faliment, lichidator judiciar fiind E. Constanta).

Recurenta a arătat că instanța de fond a interpretat in mod greșit dispozițiile legale, dând dovadă de prejudecată; cheltuielile de judecata sunt admise fara a arata documentele in baza cărora se solicita și ce reprezintă acestea.

Instanța a dat o interpretare greșita dispozițiilor art. 8 din O.U.G. nr. 6/2006 și art. 20 din Legea nr. 85/2006, care se refera strict la îndeplinirea atribuțiilor prevăzute in sarcina administratorului judiciar sau lichidatorului, considerând în mod greșit că redobândirea calității de lichidator judiciar al C. în cadrul dosarului de la Curtea de Apel Galați reprezintă tot o atribuție a practicianului în insolventa desemnat in cauza.

Totodată, nu a ținut seama de dispozițiile art. 1 din legea contenciosului administrativ, care prevede ca orice persoana vătămata in drepturile ei poate să solicite anularea actului; actul administrativ nu ii aduce nici o vătămare, sancțiunea aplicabila este o sancțiune personala și persoana care este vătămata in condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2006 este pârâta, iar nu reclamanta.

Recurenta a arătat că activitatea sa in fața Curții de Apel Galați a fost strict juridica de reprezentare a societății C. Bacău ca parte in cadrul dosarului, neputând îndeplini atribuții de practician in insolventa, deoarece nu avea calitatea pe administrator/judiciar al debitoarei la data judecării dosarului în fața Curții de apel Galați, secția maritimă fluviala și comerciala.

Pentru nerespectarea principiului contradictorialității prin încălcarea dreptului la apărare, recurenta-pârâtă a solicitat casarea in condițiile art. 497 C. proc. civ., iar față de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., admiterea recursului in sensul respingerii contestației formulate de către S.C. A. S.R.L. ca neîntemeiată.

În drept, au fost invocate prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

1.3.2.2. Întâmpinarea

Celelalte părți nu au formulat întâmpinare față de recursul declarat de recurenta-pârâtă B., deși acesta le-a fost comunicat în termenul legal.

2.1. Cu privire la examinarea recursurilor în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

În conținutul raportului întocmit în cauză, s-a reținut că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate, urmând ca raportul să fie înaintat spre analiză completului de filtru în conformitate cu disp. art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 26 aprilie 2017, completul de filtru a constatat că cererile de recurs îndeplinesc condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ. și a fixat termen de judecată pe fond a recursurilor.

2.2. Decizia Curții Constituționale

La dosarul de recurs a fost depusă Decizia nr. 688 din 20 octombrie 2015 a Curții Constituționale, prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a disp. art. 27 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, excepția invocată de pârâta B. în dosar nr. x/2014.

2.3. Soluția Înaltei Curți asupra recursurilor

2.3.1. Recursul formulat de recurentul-pârât Consiliul National de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolventa din România (UNPIR)

Situația de fapt reținută de prima instanță este următoarea:

La data de 06.01.2012, intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat o plângere împotriva recurentei-pârâte B., pentru încălcarea repetata a prevederilor art. 27 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 86/2006 și ale principiului fundamental prevăzut de art. 3 lit. g) și ale art. 16 și 26 din Codul de etica profesionala a membrilor UNPIR.

Prin decizia nr. 12 din 15.06.2012 emisa de Comisia Superioara de Disciplina a UNPIR, a fost admisa cererea intimatei-reclamante și s-a dispus sancționarea practicianului in insolventa B. cu suspendarea din profesie pentru o perioada de 3 luni.

În motivarea acestei decizii, Comisia Superioara de Disciplina a retinut în esență faptul că pârâta B. era incompatibilă să exercite profesia de practician in insolventa in fata Curții de Apel Galați, conform înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

Împotriva acestei Decizii, pârâta B. a formulat contestație, arătând în esență faptul ca aceasta este angajata cu contract individual de munca F. SPRL in funcția de consilier juridic, fiind totodată și practician in insolventa înscris în tabloul UNPIR.

Prin Decizia nr. 2/111/2 din 22.02.2013 emisa de Consiliul National de Conducere al UNPIR, a fost admisa contestația formulata de pârâta B. și a fost modificata în tot Decizia nr. 12 din 15.06.2012 a Comisiei Superioare de Disciplina, in sensul respingerii contestației formulate de S.C. A. S.R.L.

În motivarea deciziei sus menționate, Consiliul National de Conducere al UNPIR a retinut în esență faptul ca, pe rolul Tribunalului Brăila a fost înregistrat dosar nr. x/2008 ce avea ca obiect procedura insolventei privind pe debitoarea D. S.R.L., dosar in cadrul caruia a fost desemnat in calitate de practician in insolventa C.

În cadrul acestui dosar de insolventa, la data de 07.10.2010 judecătorul sindic in baza art. 19 din Legea nr. 85/2006 a dispus inlocuirea practicianului in insolventa C. cu E., sentința ce a fost recurată de C.

În cadrul soluționării recursului, pârâta B. a reprezentat interesele societății la care este angajata in calitate de consilier juridic; atât B., cat și partea pe care o reprezenta nu puteau să-și exercite atribuțiile prevăzute de art. 20 și 24 din Legea nr. 85/2006, întrucât C. nu mai avea calitatea de practician in insolventa al debitoarei D. S.R.L., având calitatea de recurent împotriva sentinței de înlocuire. Se mai retine ca B. nu se afla in stare de incompatibilitate, deoarece a acționat in calitate de consilier juridic.

Împotriva acestei decizii, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat contestație in fata Curții de Apel București, contestație ce a fost admisa prin sentința ce face obiectul prezentului recurs.

Problema de drept dedusă judecății prin prezentul recurs este aceea dacă recurenta-pârâtă B. a încălcat prevederile art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 86/2006 și ale art. 3 lit. g), art. 16 și 26 din Codul de etică al UNPIR.

Pentru rezolvarea acestei probleme de drept, instanța de recurs trebuie să stabilească calitatea în care pârâta B. a reprezentat societatea C. în cadrul dosar nr. x/2008 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, instanță în cadrul căreia funcționa ca judecător magistratul G., rudă de gradul al III lea cu aceasta. În speță, trebuie stabilit dacă această reprezentare a avut loc în calitatea de practician în insolvență sau de consilier juridic.

Recurentul-pârât UNPIR și recurenta-pârâtă B. au susținut faptul că aceasta din urmă a avut ca temei de reprezentare calitatea sa de consilier juridic.

Pe de altă parte, reclamanta, Comisia Superioară de Disciplină și prima instanță au reținut că temeiul reprezentării a fost cel al calității de practician în insolvență.

Pârâta B. este practician în insolvență înscris în Tabloul UNPIR începând cu data de 03.12.2007, fiind angajată cu contract individual de muncă F. SPRL Bacău. Astfel, din Tabloul practicienilor în insolvență aflat pe site-ul recurentei-pârâte, rezultă că pârâta B. este practician în insolvență definitiv angajat/colaborator F. SPRL.

Din cuprinsul contractului individual de muncă aflat la dosarul de fond, rezultă că pârâta a fost angajată pe perioadă determinată în calitate de jurist la societatea C. S.R.L. Bacău începând din anul 2004, cu prelungiri succesive.

Dosar nr. x/2008 aflat pe rolul Tribunalului Brăila avea ca obiect procedura de insolvență privind pe debitoarea S.C. D. S.R.L. Brăila, dosar în cadrul căruia C. Bacău fusese desemnată administrator judidicar/lichidator.

În cadrul acestui dosar, la data de 07.10.2010, judecătorul sindic a dispus, în baza art. 19 din Legea nr. 85/2006, înlocuirea societății C. Bacău din calitatea sa de lichidator judiciar cu societatea E. Constanța, sentință ce a fost recurată de C. Bacău. Această soluție a fost pronunțată prin sentinta nr. 864 din data de 07 Octombrie 2010 de către Tribunalul Brăila sectia comercială și de contencios administrativ.

Recursul a fost strămutat de la Curtea de Apel Galați la Curtea de Apel Pitești, ca urmare a cererii de strămutare formulate de S.C. A. S.R.L.. Recursul a fost astfel soluționat de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în cadrul dosar nr. x/2008/a1 prin decizia nr. 1515/R-COM din 10 Iunie 2011.

În cadrul soluționării recursului, la termenul din 05.05.2011, pârâta B. a reprezentat interesele societății recurente C. Bacău în acest dosar.

Dispozițiile legale incidente sunt următoarele:

- art. 27 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență:

"(2) Profesia de practician în insolvență nu poate fi exercitată la tribunale, tribunalele specializate și curțile de apel, nici la parchetele de pe lângă aceste instanțe la care soțul practicianului în insolvență, ruda sau afinul până la gradul al III-lea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror.

(3) Interdicțiile prevăzute la alin. (1) și (2) se aplică și practicianului în insolvență care se folosește de forma de organizare profesională sau de raporturile de conlucrare profesională stabilite de prezenta ordonanță de urgență în scopul eludării interdicțiilor. Practicienii în insolvență sunt obligați să comunice UNPIR instanțele la care nu își pot exercita profesia din motive de incompatibilitate, sub sancțiunea suspendării."

- art. 3 lit. g) din Codul de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România din 29.09.2007:

"Principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvență în conduita lui, în relațiile profesionale cu ceilalți, sunt:

g) respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislația aplicabilă activității pe care o desfășoară."

- art. 16 din Codul de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România din 29.09.2007:

"Membrii persoane fizice și societăți profesionale vor respecta legislația aplicabilă activității pe care o desfășoară în calitatea lor de practicieni în insolvență."

- art. 26 din Codul de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România din 29.09.2007:

"Practicienii în insolvență nu își vor exercita profesia cu încălcarea prevederilor art. 27 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 86/2006."

Înalta Curte constată că sesizarea făcută de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a privit încălcarea repetată a acestor dispoziții legale, fiind invocate mai multe termene de judecată: 05.05.2010; 10.09.2010; 13.10.2010; 26.01.2011 și 23.02.2011; 05.05.2011.)

În ceea ce privește reprezentarea societății la termenul din 05.05.2011, Înalta Curte constată că decizia UNPIR cuprinde o eroare de fapt, ce apoi s-a reflectat în eroare de judecată, privind greșita aplicare a prevederilor legale menționate mai sus.

Astfel, la pagina 4 din decizia UNPIR, se menționează faptul că în cadrul soluționării recursului la termenul din 05.05.2011, pârât B. a reprezentat societatea C. Bacău în dosar nr. x/2008 ce a avut ca obiect înlocuirea lichidatorului judiciar; or, reține UNPIR, societatea C. nemaiavând calitatea de lichidator judiciar al debitoarei, era doar reclamant iar pârâta B. a reprezentat societatea amintită în calitate de consilier juridic.

Înalta Curte constată, mai întâi, faptul că eroarea cu privire la data soluționării recursului schimbă consecințele juridice ale reprezentării efectuate de pârâta B.. Astfel, recursul a fost soluționat la data de 10.06.2011, iar nu la 05.05.2011, de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în cadrul dosar nr. x/2008/a1 prin decizia nr. 1515/R-COM din 10 Iunie 2011.

Pe de altă parte, Comisia Superioară de Disciplină a avut în vedere termenul din 05.05.2010, iar nu din 05.05.2011.

Ca urmare, considerentele avute în vedere de UNPIR cu privire la termenul din 05.50.2011 nu pot fi avute în vedere ca și motivare a deciziei sale, neexistând un asemenea termen în cauzele ce fac obiectul prezentei analize. În realitate, termenul avut în vedere de prima instanță de disciplină este cel din 05.05.2010, care nu a avut legătură cu înlocuirea lichidatorului judiciar, înlocuire ce s-a produs la 07.10.2010, deci ulterior.

În subsidiar, în ipoteza în care s-ar putea considera că mențiunea din decizia UNPIR referitoare la data de 05.05.2011 este o eroare materială, iar UNPIR a avut în vedere în realitate termenul de soluționare a recursului la sentința de înlocuire a lichidatorului judiciar, va fi analizată și incidența normelor legale privind incompatibilitatea raportat la acest termen (10.06.2011).

Susținerea pârâtei B. și a UNPIR a fost în sensul că, atâta timp cât C. fusese înlocuită prin încheierea din 07.10.2010 (încheiere ce are efect executoriu), în cadrul recursului această societate nu mai avea calitatea de lichidator judiciar, astfel că nici reprezentantul său pârâta B. nu putea avea această calitate. S-a reținut ca argument faptul că pârâta B. este practician în insolvență înscris în Tabloul UNPIR de la 3.12.2007, dar angajată cu contract individual de muncă în funcția de consilier juridic la aceeași societate. În fine, s-a reținut că printre atribuțiile lichidatorului judiciar nu se află și aceea de a promova și susține recursul la hotărârea judecătorului sindic prin care practicianul în insolvență a fost înlocuit în dosar.

Înalta Curte reține că, într-adevăr, față de prev. art. 12 din Legea nr. 85/2006, sentința prin care a fost înlocuit lichidatorul judiciar era executorie, de la data de 07.10.2010 C. nemaideținând această calitate. Cu toate acestea, nu se poate separa în mod logico-juridic, recursul prin care această societate urmărea redobândirea calității de lichidator judiciar față de debitor de instituția juridică a insolvenței; cu alte cuvinte, toate normele juridice de drept material și procesual ce trebuie respectate în cadrul dosarelor de insolvență în fața instanței de judecată, trebuie respectate și în această ipoteză, neexistând o exceptare expresă a legiuitorului în acest sens.

Ca atare, normele juridice referitoare la respectarea regimului incompatibilităților sunt pe deplin aplicabile și recursului împotriva soluției de înlocuire a lichidatorului judiciar.

În ceea ce privește calitatea în care pârâta B. a reprezentat societatea C. la acest termen, aspect care va interesa și analiza pentru celelalte termene invocate de reclamantă, Înalta Curte constată că nu poate fi avută în vedere susținerea acesteia, în sensul că temeiul juridic al reprezentării a fost acela de consilier juridic, iar nu de practician în insolvență.

Se constată că în mod evident, o persoană fizică nu poate fi concomitent consilier juridic și practician în insolvență în cadrul aceleiași societăți.

Această constatare rezultă din prev. art. 10 lit. d) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic (conform cărora "exercitarea profesiei de consilier juridic este incompatibilă cu funcția și activitatea de administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară"), precum și din prev. art. 33 lit. a) din Statutul profesiei de consilier juridic ("calitatea de jurist este suspendată în caz de incompatibilitate").

Câtă vreme intervenise o suspendare de drept a calității de consilier juridic, odată cu dobândirea ulterioară a calității de lichidator judiciar, indiferent de mențiunile efectuate în Tabloul UNPIR, este evident că pârâta B. nu mai putea folosi calitatea de consilier juridic în mod efectiv. Astfel, la termenul din 10.06.2011, indiferent de mențiunile din practicaua deciziei de soluționare a recursului, pârâta B. putea fi doar lichidator judiciar în reprezentarea societății C..

Un argument distinct dar în același sens este reprezentat și de prev. art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 86/2006, potrivit cărora:

"Exercitarea profesiei de practician în insolvență este compatibilă cu:

a) activități și funcții didactice în învățământul superior juridic sau economic;

b) calitatea de avocat, expert contabil, evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator ori expert tehnic judiciar, care lucrează în interiorul profesiei."

Or, calitatea de consilier juridic nu este enumerată printre calitățile compatibile cu cea de practician în insolvență.

Pe de altă parte, cu egală putere se impun și prev. art. 19 alin. (5) din Legea nr. 85/2006 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenței, potrivit cărora:

"administratorul judiciar, persoană fizică sau persoană juridică, inclusiv reprezentantul acesteia, trebuie să aibă calitatea de practician în insolvență, potrivit legii."

În concluzie, nu se poate reține susținerea recurentei-pârâte B., în sensul că temeiul juridic al reprezentării în fața instanței a societății C. a fost acela de consilier juridic, iar nu de practician în insolvență.

Sunt nerelevante toate susținerile recurenților-pârâți UNPIR și Consiliul Național de Conducere al UNPIR referitoare la dispozițiile legale aplicabile statutului profesiei de consilier juridic ce ar fi fost încălcate de pârâta B. dacă aceasta s-ar fi prezentat ca și practician în insolvență, în loc de consilier juridic; cât timp, față de disp. art. 10 lit. d) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic coroborat cu prev. art. 33 lit. a) din Statutul profesiei de consilier juridic, ca urmare a dobândirii calității de practician în insolvență în cadrul societății C., calitatea sa de consilier juridic era suspendată, ceea ce conduce la suspendarea tuturor obligațiilor decurgând din această calitate.

Nu se poate reține nici îngrădirea dreptului consilierilor juridici de a se angaja la societăți de insolventa și a le reprezenta in fata instanțelor de judecata, prin această interpretare, deoarece reglementarea unei incompatibilități legale este la latitudinea legiuitorului și are în vedere principii generale legate de asigurarea îndeplinirii atribuțiilor în condiții optime.

În plus, prin Decizia nr. 688/2015 din 20 octombrie 2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 27 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență, pronunțată ca urmare a sesizării de către prima instanță în cauza de față, instanța constituțională a analizat și chestiunea generală dacă stabilirea unei interdicții în exercitarea unei profesii încalcă sau nu dreptul la muncă. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că nu există o asemenea încălcare în situația dată, întrucât existența anumitor interdicții sau incompatibilități este impusă în unele cazuri, avându-se în vedere specificul profesiei; prin instituirea interdicțiilor prevăzute de textele de lege criticate nu se îngrădește alegerea profesiei, deoarece orice activitate ce se circumscrie dreptului la muncă trebuie să respecte regulile pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcționare a acestora.

În ceea ce privește susținerea că, în concret, pârât B. a îndeplinit exclusiv atribuții de consilier juridic, susținerea recursului promovat de societatea la care aceasta este angajata fiind o activitate de jurist și nu de practician in insolventa, în mod corect a stabilit prima instanță că este nefondat.

Astfel, o astfel de susținere intră în contradicție cu interesele societății C. Bacău care erau de natura proceselor specifice de insolvență; Înalta Curte reține că nu a existat un echivoc al reprezentării juridice: consilier juridic sau practician în insolvență, cât timp scopul împuternicirii oferite de C. era "să ne reprezinte interesele în dosar nr. x/2008", adică interesele sale legate de activitatea de insolvență.

Astfel, devin aplicabile disp. art. 27 din O.U.G. nr. 86/2006, pârâta în calitate de practician în insolvență aflându-se în stare de incompatibilitate la Curtea de Apel Galați, unde funcționa ca judecător o rudă a sa până la gradul al III-lea.

În ceea ce privește celelalte termene la care pârâta a reprezentat societatea (termenele din: 05.05.2010; 10.09.2010; 13.10.2010; 26.01.2011 și 23.02.2011), se constată că plângerea formulată de intimata-reclamantă a privit încălcări succesive, care au fost analizate ca atare de Comisia Superioară de Disciplină, aceasta reținând ca fiind definitorie pe cea din data de 05.05.2010.

Pe de altă parte, UNPIR a analizat exclusiv termenul din data de 05.50.2011, cu privire la care s-a reținut deja că a fost în mod eronat avut în vedere, omițând a analiza restul încălcărilor reclamate.

Ca atare, Înalta Curte va avea în vedere toate termenele invocate prin plângerea efectuată de intimata-reclamantă.

Astfel, la termenul din 05.05.2010 în dosar nr. x/2008, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent "lichidator" B. în baza delegației pe care o depune la dosar.

La termenul din 10.09.2010 în dosar nr. x/2008 R2, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent pentru lichidatorul judiciar al intimatei debitoare consilier juridic B.. Împuternicirea emisă pentru acest termen se referă la calitatea de lichidator a pârâtei B.

La termenul din 13.10.2010 în dosar nr. x/2008 R3, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent pentru lichidatorul judiciar al intimatei debitoare consilier juridic B.

La termenul din 26.01.2011 în dosar nr. x/2008 a1, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent lichidatorul judiciar C. Bacău prin B., în baza delegației pe care o depune la dosar. Împuternicirea emisă pentru acest termen se referă la calitatea de lichidator a pârâtei B.

La termenul din 23.02.2011 în dosar nr. x/2008 a1, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent lichidatorul judiciar C. Bacău prin B., consilier juridic.

La termenul din 23.03.2011 în dosar nr. x/2008 a1, a răspuns pârâta B. pentru societatea C. Bacău, fiind consemnat în încheiere că este prezent lichidatorul judiciar C. Bacău prin B., consilier juridic.

Cu privire la termenele din 05.05.2010 și 10.09.2010, nu există nicio justificare pentru care pârâta B. nu a comunicat incompatibilitatea sa, deși avea această obligație sub sancțiunea suspendării, societatea C. fiind lichidator judiciar al debitorului aflat în insolvență, iar recurenta-pârâtă B. fiind desemnată pe împuterniciri cu denumirea de lichidator.

În ceea ce privește termenele ulterioare datei de 07.10.2010, în toate practicalele se menționează calitatea sa de lichidator judiciar, fiind valabile rațiunile de mai sus referitoare la faptul că nu se poate separa în mod logico-juridic recursul prin care această societate urmărea redobândirea calității de lichidator judiciar față de debitor de instituția juridică a insolvenței. Astfel, toate reprezentările făcute ulterior de pârâta în dosarele de insolvență ale aceluiași debitor aveau ca temei de drept calitatea de lichidator judiciar.

Criticile recurentei referitoare la evaluarea probatoriului nu pot fi avute în vedere în faza procesuală a recursului, cât timp recursul poate privi numai aspecte de nelegalitate (nu și de netemeinicie).

În concluzie, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului promovat de recurenta-pârâtă UNPIR și întemeiat pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

2.3.2. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă B.

În ceea ce privește critica legată de greșita respingere a cererii de amânare a judecății cauzei pentru lipsă de apărare, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă invocă în recurs o motivație a cererii de amânare diferită de cea invocată în fața primei instanțe.

Dacă în fața primei instanțe, a solicitat acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător (motivație avută în vedere de prima instanță), prin cererea de recurs se arată că motivul amânării a fost acela că în perioada 06.01.2015-23.02.2015, fiul în vârsta de 9 ani a avut probleme medicale, care au necesitat atât internări in spital (mama și copil) în spitale din București, cât și prezentări la serviciul de urgență din cadrul Spitalului Județean Brăila. Or, această împrejurare de fapt nu a constituit motivul invocat în fața primei instanțe, care în mod corect a soluționat cererea de amânare prin raportare la prev. art. 222 alin. (1) din C. proc. civ. și a reținut că nu a fost dovedită o împrejurare temeinic justificată pentru amânarea judecății.

În ceea ce privește susținerea că recurenta-pârâtă nu și-a exercitat profesia de practician in insolventa in una din formele prevăzute la art. 8 din O.U.G. nr. 86/2006, ci a avut doar calitatea de practician în insolventa salariat in cadrul societății C. Bacău, astfel încât nu pot fi aplicabile dispozițiile art. 12 din O.U.G. nr. 86/2006, nu poate fi reținută; incompatibilitățile se referă, în mod evident, la practicienii în insolvență salariați sau asociați, fără a face distincție, iar acolo unde legea nu distinge, nici cel care o aplică și o interpretează nu trebuie să o facă.

De aceea, împrejurarea că rudenia recurentei cu un magistrat de la Curtea de Apel Galați poate constitui și un motiv de bănuiala legitima, fiind incidente dispozițiile privind strămutarea, nu poate duce la neaplicarea dispozițiilor legale privind incompatibilitățile și disciplina profesională. Faptul că strămutarea a și fost dispusă și că nu există o vătămare a drepturilor procesuale a titularului plângerii disciplinare nu are relevanță, deoarece constatarea unei încălcări a deontologiei profesionale nu este condiționată legal de existența unei vătămări.

În ceea ce privește susținerea că instanța de fond a interpretat in mod greșit dispozițiile legale, dând dovadă de prejudecată, Înalta Curte constată că o eventuală cerere de recuzare pe motiv de antepronunțare trebuia făcută de recurenta-pârâtă în termenul procesual stabilit de C. proc. civ., neputând fi invocată direct în recurs ca motiv de nelegalitate a soluției pronunțate.

În ceea ce privește critica legată de faptul că prima instanță ar fi acordat cheltuieli de judecata fără a arata documentele in baza cărora se solicita și ce reprezintă acestea, se constată că deși prima instanță nu a motivat în ce constau aceste cheltuieli, din actele aflate la filele 161, 162 și 3 din dosarul de fond, rezultă că suma de 3050 RON reprezintă taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial conform chitanțelor din 18.07.2014 emise de cabinetele de avocat H. și I. Astfel, lipsa motivării sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată nu determină o vătămare procesuală suficientă pentru casarea sentinței, cât timp din actele dosarului se poate identifica rațiunea acordării acestora.

În ceea ce privește restul susținerilor din recurs, referitoare la inexistența incompatibilității și la exercitarea în fapt a profesiei de consilier juridic, iar nu pe cea de practician în insolvență, Înalta Curte va reține că se aplică prin analogie aceleași rațiuni expuse mai sus, cu ocazia soluționării celuilalt recurs.

În concluzie, și recursul formulat de recurenta-pârâtă B. este nefondat.

2.4. Temeiul de drept al soluției date recursurilor

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și B., ca nefondate.

În temeiul art. 451 alin. (1) din C. proc. civ., față de culpa procesuală a acestora, instanța de recurs îi va obliga pe recurenții-pârâți Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și B. la plata către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial conform chitanțelor din 02.06.2015 emise de cabinetele de avocat H. și I.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenții-pârâți Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și B. împotriva sentinței nr. 138 din 23 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2014 în contradictoriu cu intimata-reclamanta S.C. A. S.R.L., ca nefondate.

Obligă recurenții-pârâți Consiliul Național de Conducere al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România și B. la plata către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2017.