ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2201/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2201/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/2016 (disjunsă din dosar nr. x/2016), contestatoarea A. a solicitat anularea Deciziei de concediere nr. 1008 din 02.09.2016 emisă de intimata S.C. E. S.A. Râmnicu Vâlcea, reintegrarea pe postul deținut anterior concedierii, obligarea intimatei la piața unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate, cât și la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat în calitate de angajat, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la integrarea efectivă în muncă.
Intimata a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite acțiunea contestatoarei și se va dispune anularea deciziei de concediere și reîncadrarea pe postul deținut de aceasta anterior concedierii, să se dispună obligarea contestatoarei ia restituirea sumelor primite ca efect al concedierii, respectiv plăți compensatorii, în condițiile art. 3 din decizia de concediere.
Prin sentința civilă nr. 1002 din 19 septembrie 2017, Tribunalul Vâlcea a admis, în parte, contestația și a dispus anularea în parte a deciziei nr. 1008 din 2.09.2016 emisă de intimată în ce privește art. 3. A fost respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere având ca obiect reintegrarea contestatoarei în postul deținut anterior, precum și cererea reconvențională. Intimata a fost obligată ia plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată parțiale, în cuantum de 200 RON.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel părțile.
Prin decizia nr. 191 din 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta S.C. E. S.A. Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 1002 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a schimbat, în parte sentința, în sensul că a respins contestația formulată de contestatoarea A. și a menținut în rest sentința; totodată, a respins apelul declarat de contestatoarea A. împotriva sentinței civile nr. 1002 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire, care face obiectul prezentului dosar.
Cererea de revizuire a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În motivare, revizuenta a susținut că în dosarul nr. x/2016 s-a pronunțat decizia civilă nr. 107 din 35 ianuarie 2018, de către Curtea de Apel Pitești, definitivă ia data de 15.01.2018, iar în dosarul nr. x/2017 s-a pronunțat decizia civilă nr. 3865 din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, decizii prin care s-a respins ca nefondat apelul intimatei S.C. E. S.A. Râmnicu Vâlcea.
De asemenea, în alt litigiu, prin decizia civilă nr. 191 din 23 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr. x/2016, definitivă la data de 23.01.2018, a fost admis apelul intimatei S.C. E. S.A. Râmnicu Vâlcea.
Așadar, revizuenta susține că cele trei hotărâri judecătorești pronunțate asupra aceluiași litigiu conțin dispoziții potrivnice și sunt contrare, chiar dacă dosarele sunt disjunse din dosarul nr. x/2016, având același obiect și cauză.
În toate cele trei dosare motivele de apel și actele depuse sunt identice și au ia bază discuții cu privire la art. 3 din deciziile de concediere, cât si regulamentul sau actele adiționale.
Revizuenta a arătat că, în dosarul său, instanța de fond a admis, în parte, contestația, în sensul că a dispus anularea în parte a deciziei nr. 1008 din 02.09.2016 emisă de intimată, în ceea ce privește art. 3, iar prin decizia Curții de Apel Pitești s-a dispus respingerea în totalitate a acțiunii.
Cererea de revizuire pendinte a fost înregistrată la data de 27.02.2018 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, care, prin decizia nr. 977 din data de 03 aprilie 2018, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând admisibilitatea cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., chestiune invocată și de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."
Prin intermediul acestui motiv de revizuire se protejează, atât efectul negativ al autorității de lucru judecat, care interzice realizarea unei noi judecăți, în condiții de identitate de părți, obiect și cauză, cât și cel pozitiv, care presupune ca aspectul litigios dezlegat pe cale incidentală într-un proces să nu fie contrazis cu ocazia unei judecăți ulterioare.
Înalta Curte constată că, în speță, nu se regăsește niciuna din aceste situații.
Hotărârile pretins potrivnice sunt deciziile civile nr. 191 din 23 ianuarie 2018, nr. 3563 din 29 noiembrie 2017, nr. 107 din 15 ianuarie 2018 și nr. 3865 din 15 decembrie 2017, toate pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Prin decizia nr. 3563 din 29 noiembrie 2017, Curtea de Apel Pitești a admis apelul intimatei S.C. E. S.A. Râmnicu Vâlcea, a schimbat în parte sentința nr. 784 din 9 iunie 2017 a Tribunalului Vâlcea, în sensul că a respins contestația formulată de B. și a menținut în rest sentința.
Prin decizia nr. 107 din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel Pitești a respins apelul intimatei S.C. E. S.A. Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 999 din 19 septembrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, ca nefondat. A obligat apelanta să plătească intimatului C. suma de 800 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 3865 din 15 decembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, a fost respins apelul intimatei S.C. E. S.A. Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței nr. 1268/07 noiembrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, ca nefondat, cu obligația intimatei de a achita reclamantului D. suma de 1.080 RON cheltuieli de judecată.
Așadar, hotărârile pretins potrivnice, a căror revizuire a fost cerută, au fost pronunțate în cauze diferite, dar similare - ca obiect, cu reclamanți diferiți și aceeași intimată.
De altfel, așa cum arată însăși revizuenta, dosarul nr. x/2016, (cel în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită) și restul dosarelor invocate au fost disjunse din dosarul nr. x/2016, aflat pe rolul Tribunalului Vâlcea, pentru o bună administrare a cauzei și, drept consecință, dosarele rezultate au părți diferite.
Or, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este esențial necesar ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, adică trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.
Condiția ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină nu este îndeplinită, când hotărârile contradictorii au fost pronunțate în "cauze similare", după cum se arată prin însăși cererea de revizuire.
Chestiunea relevată prin cererea de revizuire de față, reprezintă o problemă de practică neunitară a instanței de apel în cauză, care nu poate fi rezolvată pe această cale procedurală, aleasă de revizuenta, neexistând astfel un motiv legal de revizuire.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 191 din 23 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.05.2018.