ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2359/2016

Decizia nr. 2359/2016

Deliberând

asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția

I civilă, la data de 14 martie 2014, sub nr. x/90/2014, reclamanta A. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, anularea deciziei de

desfacere a contractului individual de muncă nr. 78 din data de 24

februarie 2014, emisă de pârâtă, repunerea în situația

anterioară în sensul reintegrării pe postul deținut anterior

desfacerii contractului individual de muncă, obligarea pârâtei la plata

unor despăgubiri bănești egale cu salariile majorate și

reactualizate și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi

beneficiat de la data concedierii până la data reintegrării, precum

și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept,

cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile

C. muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, republicată.

Prin

sentința civilă nr. 1436 din 11 noiembrie 2014, Tribunalul Vâlcea, secția

I civilă, a respins cererea de chemare în judecată, ca

neîntemeiată.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel reclamanta; prin decizia civilă nr.

449 din 11 martie 2015, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă,

a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva

sentinței civile nr. 1436 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a formulat cerere de revizuire

înregistrată la data de 22 iunie 2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția

I civilă, și întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509

pct. 5 C. proc. civ., revizuienta A.

Prin

sentința civilă nr. 368 din 29 februarie 2016, Tribunalul Vâlcea, secția

I civilă, a respins cererea de revizuire, ca nefondată,

reținând, în esență, că foaia colectivă de

prezență pe luna februarie 2014, invocată ca înscris nou, nu are

caracter determinant în soluționarea cauzei.

Împotriva

acestei hotărâri a formulat apel apelanta-revizuientă A., apel care a

fost respins prin decizia civilă nr. 1520 din 13 iunie 2016,

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs revizuienta A., solicitând admiterea

căii de atac, iar pe fond admiterea cererii de revizuire.

Recursul a

fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 22 august 2016. Prin raportul întocmit în procedura de

filtrare a recursului, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C.

proc. civ., comunicat părților pentru formularea în scris a unor

puncte de vedere, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a reținut

că recursul nu este admisibil.

Examinând

recursul declarat de recurenta - revizuentă A. împotriva deciziei nr. 1520

din 13 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit

dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: „Hotărârea dată

asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege

pentru hotărârea revizuită”.

Așa cum

s-a arătat cu prilejul redării istoricului procesului, cererea

dedusă judecății în dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului

Vâlcea, secția I civilă, la data de 14 martie 2014, sub nr. x/90/2014,

a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile C. muncii, aprobat prin

Legea nr. 53/2003, republicată.

În

consecință, aceasta se circumscrie conflictelor de muncă, astfel

că sunt incidente dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr.

2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare

a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care stipulează că: „În

procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi

(15 februarie 2013) și până la data de 31 decembrie 2015 (termen care

a fost prorogat succesiv prin alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2015 și prin

art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016) până la data de 1 ianuarie 2019)

nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile

prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C.

proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă

și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind

repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De

asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de

instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că

hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Coroborând

dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează

că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, cu cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ.,

astfel cum a fost modificat prin art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013,

conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate

în cererile având ca obiect conflicte de muncă, rezultă că

sentința civilă nr. 1436 din 11 noiembrie 2014, pronunțată

de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, care a făcut obiectul

cererii de revizuire, este susceptibilă doar de apel, decizia civilă

nr. 449 din 11 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția I civilă, prin care a fost respins apelul reclamantei, nefiind

susceptibilă de recurs.

Prin urmare,

făcând aplicarea acestor dispoziții, coroborate cu cele ale art. 513 alin.

(5) C. proc. civ., menționate, care dispun că, în ipoteza

formulării unei cereri de revizuire care vizează o altă

ipoteză decât existența unor hotărâri potrivnice, hotărârea

dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute

de lege pentru hotărârea revizuită, Înalta Curte reține că

decizia civilă nr. 1520 din 13 iunie 2016, pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă, nu este supusă căii

de atac a recursului, fiind, ca și decizia civilă nr. 449 din 11

martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I

civilă, o hotărâre definitivă în sensul art. 634 alin. (1) pct.

4 C. proc. civ.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C.

proc. civ., va respinge recursul formulat de recurenta-revizuentă A.

împotriva deciziei nr. 1520 din 13 iunie 2016, pronunțată de Curtea

de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei nr. 1520

din 13 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

I civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu

este supusă nici unei căi de atac și se comunică

părților.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2016.