ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3523/2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

La data de 13 martie 2018 (data poștei), revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 423 din 15 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă sub nr. x/2018.

Invocând în drept dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a susținut că decizia a cărei revizuire o solicită este potrivnică Deciziei nr. 107/2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016 și Deciziei nr. 3865/2017 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în Dosarul nr. x/2016.

Revizuentul a susținut că soluțiile date în cele trei pricini sunt potrivnice, dosarele în care au fost pronunțate fiind disjunse dintr-unul singur, respectiv Dosarul nr. x/2016, având același obiect și cauză. Motivele de apel sunt identice, la fel ca și înscrisurile folosite și toate au la bază discuțiile referitoare la art. 3 din deciziile de concediere, regulamente și actele adiționale.

A susținut că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă iar diferențele din hotărârile potrivnice constau în interpretarea momentului când au fost semnate actele adiționale. Astfel, în timp ce în Decizia nr. 423 din 15 februarie 2018 - a cărei revizuire o cere - se reține că actul adițional este nul de drept, deoarece a fost semnat după deschiderea procedurii generale a insolvenței, în celelalte decizii se dă eficiență actului adițional la contractul individual de muncă.

A solicitat admiterea cererii de revizuire și anularea în tot a Deciziei nr. 423 din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 1096 din 13 aprilie 2018, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 510 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2018, fiind fixat termen de judecată la 10 octombrie 2018.

La termenul din 10 octombrie 2018, Înalta Curte, în raport de art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va admite, cu consecința respingerii cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază."

Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Astfel, referitor la Decizia nr. 423 din 15 februarie 2018, a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a cărei revizuire se solicită, se rețin următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. x/2016 (disjunsă din Dosarul nr. x/2016), reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.A. Rm. Vâlcea - în insolvență - prin administrator judiciar C. SPRL, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei de concediere nr. 956 din 31.08.2016 emisă de pârâtă, ca nelegală, reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior concedierii, obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate, precum și la plata tuturor drepturilor de care ar fi beneficiat în calitate de angajat, începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la integrarea efectivă în muncă. În subsidiar, a solicitat obligarea la plata unui număr de 12 salarii compensatorii, într-o singură tranșă, potrivit actelor adiționale încheiate în luna mai 2016. A solicitat totodată acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost angajat în baza Contractului individual de muncă nr. 145 la S.C. B. S.A. în funcția operator la arzătoarele cazanelor din cadrul Direcției Producție - Departamentul Termo, secția Cazane, iar acest contract a încetat în mod abuziv, în urma Deciziei de concediere nr. 956/31.08.2016, pe motiv de desființare a postului.

S-a invocat nulitatea deciziei de concediere motivat de neîndeplinirea condițiilor de formă și de fond prevăzute de lege și a faptului că nu are la bază o cauză reală și serioasă, cu respectarea prevederilor art. 65 alin. (2) C. muncii; angajatorul, reprezentat de administratorul judiciar, a încălcat dreptul la informare și consultare în caz de concediere colectivă, drept instituit de art. 27 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și în directiva 98/59/CE; au fost încălcate prevederile art. 76 lit. a) din C. muncii, nefiind indicate motivele efective care determină concedierea, iar decizia nu este motivată prin raportare la prevederile art. 65 și art. 86 alin. (1) și (5) din Legea insolvenței. Se mai învederează că decizia este netemeinică și nelegală deoarece, în mod abuziv, la art. 3 s-a dispus că salariatul beneficiază de salarii compensatorii într-un cuantum stabilit prin art. 4.99 din Regulamentul intern și Minuta nr. 33869/13.07.2016, care se vor achita în mod eșalonat, în condițiile în care prin actul adițional la contractul de muncă încheiat la data de 06.05.2016, au fost convenite, în caz de concediere, un alt număr de salarii compensatorii, mai mari, stabilite în raport de vechimea în muncă. S-a arătat, totodată, că actele adiționale sunt obligatorii, potrivit art. 1270 C. civ. - convențiile legal făcute au putere de lege.

Tribunalul Vâlcea, secția I-a civilă, prin Sentința civilă nr. 996/19.09.2017, a admis în parte contestația reclamantului A. și a dispus anularea, în parte, a Deciziei nr. 956 din data de 31.08.2016 emisă de intimată, în ce privește articolul 3.

A fost respins capătul de cerere având ca obiect reintegrarea în postul deținut anterior, ca neîntemeiat, precum și cererea reconvențională formulată de pârâta S.C. B. S.A.

Prin Decizia nr. 423 din 15 februarie 2018, definitivă, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. Râmnicu Vâlcea, societate aflată în procedura insolvenței, prin administrator judiciar C., și prin administrator special D., împotriva Sentinței civile nr. 996/19 septembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. x/2016.

A schimbat sentința în parte, în sensul că a respins contestația.

A menținut, în rest, sentința apelată.

Referitor la Decizia nr. 107 din 15 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016, în raport de care se solicită revizuirea se rețin următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la data de 23.09.2016, contestatorul E. a chemat în judecată pe intimata S.C. B. S.A., solicitând admiterea contestației formulate împotriva Deciziei nr. 952/31.08.2016, emisă de pârâta S.C. B. S.A., în insolvență, reîncadrarea pe un post similar avut până la data concedierii și plata la zi a drepturilor salariale cuvenite conform postului ocupat și actualizarea acestora cu dobânda legală.

În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata celor 12 salarii compensatorii, însușite în prealabil și nu de 6 salarii compensatorii (neacceptate și neînsușite), conform prevederilor din Regulamentul intern al pârâtei din data de 01.05.2016, a contractului individual de muncă și Contractului Colectiv de Muncă; anularea prevederilor modificatoare regăsite în noul Regulament intern al pârâtei, care i-a fost impus prin Decizia nr. 952/2016, în sensul acordării doar a 6 salarii compensatorii și nu a 12 salarii, așa cum era prevăzut inițial; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 999/19.09.2017, Tribunalul Vâlcea a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, în sensul că s-a anulat art. 3 din Decizia nr. 952/31.06.2016 privitor la numărul de salarii compensatorii de care să beneficieze contestatorul după desfacerea contractului individual de muncă.

A respins cererea reconvențională, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 107 din 15 ianuarie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul pârâtei S.C. B. S.A. Rm. Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 999 din 19.09.2017 a Tribunalului Vâlcea.

Referitor la Decizia nr. 3865 din 15 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016, în raport de care, de asemenea, se solicită revizuirea, se reține că, prin această decizie, a fost respins apelul declarat de pârâta S.C. B. S.A. Rm. Vâlcea împotriva Sentinței civile nr. 780/9 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Prin sentința menționată fost admisă, în parte contestația formulată de reclamanta F., a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 966/31.08.2016 emisă de intimată, în ce privește articolul 3, și a respins capătul de cerere având ca obiect reintegrarea în postul deținut anterior, ca neîntemeiat.

A fost respinsă cererea reconvențională.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de acest text de lege se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri, hotărârile pretins potrivnice fiind necesar să întrunească cerința triplei identități: de cauză, de obiect și de părți.

În speță, prin decizia ce se cere revizuită, a fost pronunțată, în apel, o soluție nefavorabilă reclamantului A. (revizuentul din prezenta cauză) iar prin deciziile în raport de care se solicită revizuirea au fost menținute soluțiile de admitere a unor acțiuni formulate însă de alți reclamanți, respectiv E. și F.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privința unui drept, chiar dacă similar, dar aparținând unor reclamanți distincți de cel al cărui drept a făcut obiectul judecății în litigiul finalizat prin decizia atacată pe calea prezentei cereri de revizuire, nefiind vorba de procese în cadrul cărora revizuentul să fi participat anterior și să fi obținut soluții contrare celei din hotărârea supusă revizuirii, chiar dacă pârâta în contradictoriu cu care au fost pronunțate deciziile a fost aceeași, se constată că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aplicarea diferită a dispozițiilor legale la situații de fapt asemănătoare poate releva, eventual, premisele unei jurisprudențe neunitare la nivelul instanțelor care le-a pronunțat - și pentru care legiuitorul a prevăzut mecanisme specifice de unificare a practicii judiciare -, dar nu reprezintă un caz de revizuire, astfel cum a fost reglementat prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că, în speță, nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, urmează să respingă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 423 din 15 februarie 2018 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN