ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 952/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 februarie 2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională De Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București Și Ministerul Finanțelor Publice, obligarea pârâtei la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale, urmare emiterii unor acte administrativ fiscale nelegale.
Prin întâmpinările depuse la dosar, pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Agenția Națională de Administrare Fiscală au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, întrucât nu sunt emitenții actelor administrativ fiscale în legătură cu care reclamanta susține că au fost cauzatoare de prejudicii.
Prin sentința nr. 1436 din data de 21 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în despăgubiri formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6384 din data de 6 octombrie 2015 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării acțiunii formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, se au în vedere considerentele arătate în continuare.
Din conținutul în date al cererii de chemare în judecată rezultă că, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, la plata echivalentului în RON a sumei de 15.000.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale, urmare emiterii unor acte administrativ fiscale nelegale.
De asemenea, se constată că, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 8 alin. (1), dar și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, persoana vătămată poate solicita repararea prejudiciului produs printr-un act administrativ nelegal fie prin acțiunea în anularea actului, conform art. 8 alin. (1), fie poate introduce acțiunea în despăgubiri separat, în temeiul art. 19 alin. (1).
Dispozițiile art. 19 alin. (2) prevăd că cererile de despăgubiri se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, iar competența instanței de contencios administrativ este cea reglementată de art. 10 alin. (1), din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În realitate, prezenta acțiune privește pretenții formulate împotriva mai multor organe fiscale pentru emiterea de acte nelegale, însă, chiar dacă D.G.R.F.P.B. a emis decizia de impunere, reclamanta a considerat că și Agenția Națională de Administrare Fiscală este o instituție care trebuie să fie obligată la repararea prejudiciului, pentru emiterea nelegală a deciziei în soluționarea contestației, în condițiile în care instanța de contencios administrativ a anulat nu numai decizia de impunere, dar și decizia de soluționare a contestației.
Agenția Națională de Administrare Fiscală este o instituție inclusă în categoria autorităților și instituțiilor centrale, deci cererea dedusă judecății privind pretenții împotriva acestei autorități centrale se soluționează în primă instanță de curtea de apel. Din acest punct de vedere, nu prezintă importanță că acțiunea nu ar fi fost îndreptată de reclamantă împotriva Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din cadrul A.N.A.F., aspectele privind instituția căreia îi aparține decizia de soluționare a contestației, capacitatea sa administrativă și calitatea procesuală pasivă putând fi cercetate numai de curtea de apel, în condițiile în care ambele structuri - A.N.A.F. și D.G.S.C., sunt de nivel central, iar reclamanta a cerut repararea unui prejudiciu pe care pretinde că i l-a produs un act al unei instituții centrale.
Având în vedere aceste aspecte, nu numai că cererea de față este formulată împotriva unei instituții de nivel central, dar curtea de apel este instanța care a anulat actele administrativ fiscale considerate generatoare ale prejudiciului pretins de către reclamantă, în considerarea criteriului valoric, creanța fiscală depășind pragul valoric de 1.000.000 RON.
În acest sens, relevantă este Sentința civilă nr. 3564 din 15 noiembrie 2013 a Curții de Apel București prin care s-a admis în parte acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu A.N.A.F. și D.G.R.F.P.B., s-a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 119/2013 și Decizia de impunere nr. 369/2012, recunoscându-se dreptul reclamantei la restituirea sumei de 3.569.250 RON.
Așadar, după rangul autorității care a emis unul din actele fiscale declarate nelegale, precum și după criteriul valoric, curtea de apel este instanța competentă în soluționarea cauzei.
Așa fiind, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2016.
Procesat de GGC - MM