ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 60/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 2 februarie 2017, sub nr. x/2/2017, reclamantele A. SRL și B. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, au solicitat anularea documentului constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale final, emis de către pârâtă la data de 17 noiembrie 2016 sub nr. 14944, cu obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1910 din 23 mai 2017, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care instituie o competență materială exclusivă a tribunalului pentru soluționarea proceselor și cererilor privind executarea contractelor de achiziție publică, și faptul că dispozițiile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 nu instituie o competență derogatorie de la aceste dispoziții.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 14 iunie 2017, sub Dosar nr. x/3/2017.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 4883 din 5 septembrie 2017, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul administrativ contestat este un document constatator emis de pârâta ANAF în calitate de autoritate contractantă, în conformitate cu dispozițiile art. 166 din H.G. nr. 395/2016, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin raportare la criteriul rangului autorității emitente, respectiv de autoritate publică centrală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte constată că, obiect al contestării în acțiunea de față îl reprezintă Documentul constatator referitor la îndeplinirea obligațiilor contractuale nr. A APS 14944 din 17 noiembrie 2016 emis de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care aceasta, în calitate de autoritate contractantă, a constatat că nu a fost îndeplinit în mod corespunzător Contractul subsecvent 4 nr. A APS 10366 din 28 iulie 2016 de furnizare, în sensul că nu au fost respectate termenele contractuale de livrare.

Potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 395/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, "(1) Autoritatea contractantă are obligația de a emite documente constatatoare care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant/contractant asociat și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează: a) pentru contractele de furnizare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării livrării produselor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent și, suplimentar, în termen de 14 zile de la data expirării perioadei de garanție tehnică a produselor în cauză;", iar la alin. (4) al aceluiași act normativ se arată că "(4) Documentele constatatoare emise de către autoritatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) și (3) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Din punct de vedere juridic, documentul constatator are rolul de a oferi informații ofertantului despre neîndeplinirea corespunzătoare a contractului finalizat și nu reprezintă o comunicare a intenției autorității contractante de încetare a contractului.

În speță, nu se pune problema executării contractului, în sensul reținut de instanța de declinare, astfel încât să devină incidente dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, care instituie o competență materială exclusivă a tribunalului pentru soluționarea proceselor și cererilor privind executarea contractelor de achiziție publică.

Obiectul acțiunii deduse judecății vizează anularea unui document contestator, eliberat în conformitate cu prevederile art. 166 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 395/2016, textul normativ făcând trimitere, pentru situația contestării conținutului acestuia, la dispozițiile generale în materia stabilirii competenței materiale a instanțelor de contencios administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Criteriul valoric de delimitare a competenței materiale este incident atunci când actele administrative ce se contestă privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, a căror valoare prag este stabilită de suma de 1.000.000 lei.

Având în vedere că actul administrativ contestat în cauza dedusă judecății este emis de către o autoritate publică centrală, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, fără a privi vreo sumă din categoria celor pentru care competența materială se delimitează în funcție de criteriul valoric, competența materială revine curții de apel, în funcție de rangul autorității publice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele A. SRL și B. SRL și pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT