ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1583/2016

Decizia nr. 1583/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 9082 din 15 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală prin Direcția Generală Regională 1 Suceava, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 606 din 25 februarie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță competentă să soluționeze conflictul.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (1

1

) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1

1

) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat: anularea adresei din 12 august 2014 și a procesului-verbal din 02 iunie 2014, reprezentând răspunsul furnizat de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală 1 Suceava la cererile reclamantei din 05 mai 2014, din 21 mai 2014, din 22 mai 2014, din 30 mai 2014 și din 04 iunie 2014; obligarea Direcției Regionale Antifraudă Fiscală nr. 1 Suceava la formularea unui răspuns conform legii la toate cererile formulate, astfel cum au fost menționate în primul capăt de cerere; suspendarea actelor administrative contestate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la Direcția Generală Antifraudă Fiscală Suceava din 11 august 2014, reclamanta a solicitat comunicarea unor informații.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu se contestă vreo sumă menționată de pârâtă în cadrul procesului-verbal din 02 iunie 2014.

Deoarece, capetele de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal din 02 iunie 2014 și suspendarea executării aceluiași proces-verbal nu privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, nu se aplică criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci acela potrivit căruia litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunal.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că, în cauză, instanța competentă să soluționeze pricina, în fond, este Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții B. SRL și A. și intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală în reprezentarea Direcției Generale Antifraudă Fiscală, prin Direcția Regională 1 Suceava în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 mai 2016.

Procesat de GGC - NN