ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 175/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1.015 din 29 aprilie 2015, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Sibiu și, în consecință, a declinat competenta de soluționare a cererii formulate și precizate de reclamantul L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, în favoarea Tribunalului București - secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 6.385 din 6 octombrie 2015 a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența soluționării acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. prin L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate formula acțiunea în contencios administrativ la instanța de la domiciliul său sau la cea de la domiciliul pârâtului.

L., care a formulat acțiunea ca mandatar al polițiștilor nominalizați în anexe, are sediul principal în București, însă toți polițiștii în numele cărora a fost introdusă cererea de chemare în judecată au domiciliul în Sibiu și au chemat în judecată o instituție publică care are sediul în Sibiu.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantului îi revine dreptul de opțiune cu privire la instanța competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea pe care a formulat-o.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanții au optat pentru instanța de la sediul pârâtului, astfel că Tribunalul Sibiu este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza.

Prin urmare, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., K., F., G., H., I., J., toți prin L. și pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu în favoarea Tribunalului Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2016.

Procesat de ED