ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 176/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 176/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1.859 din 24.06.2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului București.
Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 7.335 din 28 octombrie 2015 a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel București și, constatând conflict negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
(1
1
) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."
Deci, art. 10 alin. (1) și alin. (1
1
) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Afacerilor Interne, a solicitat să se dispună anularea: deciziei de imputare din 25.08.2014; Hotărârii Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din MAI din 29.10.2014; Hotărârii Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din MAI din 21.01.2015.
Contestația împotriva deciziei de imputare care se soluționează de comandantul sau șeful care a luat decizia, reprezintă un recurs administrativ care se finalizează printr-o hotărâre dată asupra contestației, ce poate fi atacată cu plângere.
Plângerea formulată împotriva hotărârii prin care a fost respinsă/admisă în parte contestația împotriva deciziei de imputare, se desfășoară în fața Comisiei de jurisdicție a imputațiilor care funcționează la nivelul ministerului. Această fază se finalizează prin pronunțarea unei hotărâri definitive potrivit art. 31 alin. (4) din O.G. nr. 121/1998, care are caracterul unui act administrativ jurisdicțional adoptat printr-o activitate de jurisdicție specială.
Legea nr. 554/2004 prevede la art. 6 reguli procedurale în considerarea caracterului facultativ al jurisdicțiilor administrative speciale în virtutea căruia actele administrative susceptibile de a face obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (1), referitoare la procedura prealabilă administrativă, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională.
Dacă însă persoana care se consideră vătămată a optat pentru procedura administrativ jurisdicțională, actul administrativ jurisdicțional prin care este finalizată procedura va constitui obiectul acțiunii în contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar competența de soluționare a litigiului este determinată de rangul central al Comisiei de jurisdicție a imputațiilor, operând o derogare de la art. 109 din Legea nr. 199/1999 întrucât reclamantul a folosit și procedura administrativ jurisdicțională.
În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Ministerul Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2016.
Procesat de ED