ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3529/2017

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2592 din 13 septembrie 2016, pronunțată în dosar nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în contradictoriu cu pârâta A., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a.

Învestit prin declinare, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 3092 din 16 mai 2017 a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Constatând intervenit conflictul negativ de competență a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (11) Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Deci, art. 10 alin. (1)și alin. (11) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Prin acțiunea formulata reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat obligarea pârâtei A. la plata unor sume de bani ca urmare a nerespectării prevederilor contractului de finanțare nr. 3192/2012 având ca obiect finanțare nerambursabilă acordată prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

Ca urmare a decontării a unor sume considerate ulterior cheltuieli neeligibile, reclamanta a emis alerta de neregulă pentru aceste sume, a formulat notificare de restituire a acestor sume și apoi a formulat convocare la conciliere directa în vederea recuperării sumelor achitate nedatorat.

Așa cum s-a precizat și mai înainte potrivit art. 10 alin. (11) Legea nr. 554/2004: "Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel."

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) Legea nr. 554/2004 prin act administrativ se înțelege:

"actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ."

Din coroborarea celor două prevederi legale citate, se constată că toate pretențiile decurgând din executarea unui contract administrativ care are ca obiect sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, contract în care parte este o autoritate centrală, sunt în competența materială de soluționare a curților de apel.

Izvorul pretențiilor reclamantului, autoritate publică centrală, este tocmai actul administrativ asimilat, și anume contractul administrativ de finanțare cu fonduri europene nerambursabile.

Distincția între un litigiu ce are ca obiect modificarea ori desființarea contractului - care să fie de competența de soluționare a curții de apel -, și un litigiu ce are ca obiect executarea aceluiași contract - și a cărui competență de soluționare să aparțină tribunalului - este fără suport în textul legal, în toate situațiile fiind vorba de litigii în legătură cu un act administrativ asimilat în care parte este o autoritate centrală.

Ca urmare, în speță, fiind în discuție executarea unui contract administrativ ce are ca obiect sume reprezentând finanțare din partea Uniunii Europene, competența de soluționare aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și pârâta A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2017.