ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 417/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 23.01.2015, reclamantul Municipiul București prin Primarul General a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Ordinului nr. 1752 din data de 29.09.2014 privind declinarea competenței de soluționare către Municipiul București a notificării înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc A. sub nr. x/2001 formulată de B. și C., prin care se solicită restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 120 mp situat în București, sector 3.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a V-a civilă

Prin Sentința civilă nr. 705 din 5 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiect al cererii introductive îl reprezintă anularea unui act administrativ cu caracter individual emis de către o autoritate publică centrală, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei este stabilită, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 2981 din 12.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Instanța a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că actul atacat, obiect al acțiunii judiciare, nu este și nu poate fi asimilat unui act administrativ, în sensul prevederilor din Legea contenciosului administrativ.

Instanța a reținut că actul atacat a fost emis în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, motiv pentru care raporturile existente între părți se circumscriu unei legi speciale, nefiind incidente dispozițiile din Legea contenciosului administrativ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte reține că pentru a determina instanța competentă material să soluționeze prezentul litigiu, trebuie avut în vedere obiectul cauzei ce se solicită a fi soluționată și dispozițiile ce sunt aplicabile în materia dedusă judecății.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea unui act emis în cadrul procedurii instituite de Legea nr. 10/2001, aspect necontestat de părțile aflate în litigiu.

Actul ce se solicită a fi anulat de instanță a fost emis în cadrul procedurii instituită de Legea nr. 10/2001 și are în vedere notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. sub nr. x/2001 formulată de B. și C., prin care se solicită restituirea în natură a imobilului-teren în suprafață de 120 mp situat în București, sector 3.

Dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, stabilesc competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect decizia/dispoziția prin care entitatea investită de lege soluționează notificarea. Astfel, competența este stabilită în favoarea secției civile a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării.

În cauză este atacat actul prin care entitatea sesizată cu soluționarea notificării MDRAP se dezînvestește, apreciind că revine competența soluționării notificării Municipiului București. În aceste condiții, rămân aplicabile dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, referitoare la competența de soluționare a cererii, care revine secției civile a tribunalului.

Rezultă că prezentul litigiu excedează sferei contenciosului administrativ, astfel cum această noțiune este definită de art. 2 lit. f) din Legea-cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin urmare, în raport de cauza juridică a litigiului dedus judecății, în înțelesul de folos material direct urmărit de reclamant, instanța competentă material să soluționeze prezenta acțiune este Tribunalul București, secția a V-a civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei având ca obiect acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București prin Primar în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN