ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 497/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 17 august 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Poliția a Municipiului București, a solicitat anularea Deciziei nr. 78 din 24 iulie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 1018 din 20 februarie 2018, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că, în cauză, competența este determinată de rangul central al Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul M.A.I., care a pronunțat Hotărârea nr. 78 din 24 aprilie 2017 atacată și nu este atrasă de art. 109 din Legea nr. 188/1999.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 august 2018, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 4497 din 5 noiembrie 2018, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru pronunțarea regulatorului de competență, reținând, în esență, aplicabilitatea dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, în considerarea calității părții reclamante de funcționar public.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul demersului judiciar constă în anularea Deciziei de imputare nr. 121717 din 14 februarie 2017 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române privind obligarea reclamantei A. la plata sumei de 9.209,27 RON, reprezentând paguba creată ca urmare a nerespectării de către reclamantă a unor atribuții de serviciu, pe perioada exercitării funcției de președinte a unei Comisii de Cercetare Administrativă; anularea Hotărârii nr. 123711 din 24 aprilie 2017 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, emisă în soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de imputare și anularea Hotărârii nr. 78 din 24 iulie 2017 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, emisă în soluționarea plângerii formulate împotriva acestei hotărâri.

Înalta Curte reține că actul administrativ contestat a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantei, fost comisar șef de poliție în cadrul I.G.P.R. - Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (funcționar public cu statut special).

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât raportul juridic litigios este grefat pe calitatea reclamantei de funcționar public, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Dispozițiile Legii nr. 188/1999 stabilesc, așadar, în favoarea tribunalelor, competența materială exclusivă în soluționarea cauzelor având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, fără a face distincție după cum autoritatea publică pârâtă este una de nivel central sau local. Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale art. 109 din Legea nr. 188/1999, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare, neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

Această interpretare este conformă Soluției de unificare a jurisprudenței adoptate în ședința judecătorilor secției contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți din data de 18 februarie 2013, în sensul că "normele de competență prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcționarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conțin dispoziții prin care să fie stabilită expres competența unei alte instanțe".

Soluția se impune și prin prisma Soluției de principiu a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată în data de 11 aprilie 2016, potrivit căreia, revine tribunalului competența de soluționare a cauzelor având ca obiect contestația formulată împotriva hotărârii emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor constituită pe lângă MAI.

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2019.

Procesat de GGC - MM