ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 735/2018

Asupra cererii de revizuire de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2667/13.06.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus: respinge excepția nulității recursului; respinge recursul formulat de recurentul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3254/18.05.2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȚTI, ca nefondat; în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a din C. proc. civ., a aplicat recurentului amendă judiciară în cuantum de 500 RON; a dispus darea în debit a recurentului A.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, înregistrată la data de 10.08.2017 sub dosar nr. x/2017, recurentul-reclamant A., invocând art. 509 alin. (1) pct. 1, 8, 10, 11 noul C. proc. civ.

În motivare, revizuentul a susținut că, fără nicio probă, a fost condamnat pentru abuz de drept, în condițiile în care niciun text de lege nu prevede îngrădirea dreptului la justiție și petiționare, respectiv niciun text de lege nu prevede modalitatea de criticare a unei hotărâri a instanței. Nu există nicio lege care să îți ofere model de criticare a unei hotărâri de instanță, respectiv câte petiții să înaintezi unei/unor instituții ale statului și cum să le formulezi pentru a nu comite abuz de drept și/sau formulări necorespunzătoare.

Așadar, instanța nu a dovedit în niciun fel și nu și-a motivat pe textul de lege condamnarea sa în sensul arătat de art. 53 și 57 din Constituție, respectiv art. 12 C. proc. civ.

Revizuentul a contestat legătura dintre cele 4 procese din data de 13.06.2017, respectiv dintre cele 128 de cauze de pe rolul instanțelor, menționate de cei 3 judecători cu prezenta cauză.

La data de 19.09.2017, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire.

Referitor la motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, revizuentul a interpretat în mod eronat textul de lege, în sensul că a înțeles să facă trimitere la soluții adoptate de instanțe învestite cu judecarea unor alte cauze. Or, cazul de revizuire mai sus amintit are în vedere situația în care instanțe diferite sunt învestite cu judecarea aceleiași cauze, pronunțând hotărâri potrivnice.

Prin decizia civilă nr. 3922/09.10.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 s-a dispus: respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de art. 509 pct. 1, 10, 11 C. proc. civ. disjunge cererea de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prev. de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., cu formarea unui nou dosar, cu termen la data de 20.11.2017.

Cererea de revizuire întemeiată pe motivul disjuns s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2017.

Prin Decizia nr. 4895 din 20.11.2017, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În cauză, partea revizuentă a formulat cerere de revizuire, invocând mai multe motive dintre cele prevăzute de art. 509 alin. (1) noul C. proc. civ., între care și cel de la pct. 8, respectiv pretinsa contradicție a unor hotărâri definitive, date de instanțe de același grad, sens în care a făcut referire la deciziile civile nr. 2404/2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, nr. y/2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, nr. y/2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, nr. y/2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, nr. y/2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

În aceste condiții, față de dispozițiile exprese ale art. 510 noul C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a constatat că revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal competența materială de judecată a cererii de revizuire, întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., aceasta fiind instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, adică, în cazul concret, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte reține următoarele.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Deci, invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- să existe două hotărâri, definitive, cea de-a doua fiind dată cu încălcarea principiului autorității lucrului judecat, indiferent dacă prin ele s-a rezolvat sau nu fondul litigiului;

- cele două hotărâri definitive trebuie să se fi dat în aceeași "pricină", dar în dosare diferite.

Pentru existența acestui motiv de revizuire se cere să existe identitate de părți, de cauză și de obiect, adică "elementele caracteristice lucrului judecat", hotărârile să fi fost date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cererea de revizuire este admisibilă numai dacă partea nu a avut cunoștință de existența primei hotărâri ori dacă, în cel de-al doilea litigiu, invocându-se excepția autorității lucrului judecat, instanța a omis să soluționeze această excepție. În cazul în care excepția a fost respinsă, împotriva hotărârii nu se poate face cerere de revizuire, întrucât, judecându-se o asemenea cerere, instanța ar realiza un control judiciar asupra hotărârii prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

Așa cum s-a arătat, această condiție presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat, condiții care trebuie îndeplinite cumulativ, iar în cauză aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Printr-o definiție cu caracter general, obiectul litigiului reprezintă pretenția pe care o formulează și o susține reclamantul prin acțiunea sa.

C. proc. civ., în cadrul condițiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire mai impune, pe lângă îndeplinirea elementelor autorității de lucru judecat și condiția potrivit căreia, în al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța a omis să se pronunțe asupra ei.

În legătură cu această condiție revizuentul nu a precizat dacă este sau nu îndeplinită.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de Procedură se referă la situația în care instanțe diferite sunt învestite cu judecarea aceleiași cauze, pronunțând hotărâri potrivnice, situație care nu se regăsește în speța de față.

Această condiție impusă de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. are în vedere tocmai caracterul forței obligatorii a unei hotărâri judecătorești, iar pe calea extraordinară a revizuirii poate fi schimbată o hotărâre judecătorească irevocabilă numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de lege, pentru că altfel s-ar aduce atingere principiului securității raporturilor juridice, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 513 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2667 din 13 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2018.