ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 3.02.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a solicitat sancționarea pârâtului pentru refuzul nejustificat de a îndeplini sentinta civilă nr. 871/23.09.1998, pronunțată de Curtea de Apel București și să fie obligat la plata de daune morale și materiale.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 919 din 18 martie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII a Conetncios Administrativ și Fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Prin cererea de recurs, partea își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că instanța de fond a refuzat punerea în executare a sentinței civile nr. 871/23.09.1998, însă criticile formulate nu pot fi încadrate într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată recurentul-reclamant nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate ale sentinței recurate.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", iar la alin. (3) se menționează în mod expres că:

"Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică".

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d din C. proc. civ., republicat.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a și c)- e), precum și cerințele menționate la alin. (2), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va anula recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 919 din 18 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 aprilie 2018.