ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 820/2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 9 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 5 București, B., C., D. și E. a solicitat anularea în totalitate a Deciziei privind nemodificarea bazei de impunere emisă de către Serviciul de Inspecție Fiscală cu nr. x/28.12.2018, a Raportului de Inspecție Fiscală și obligarea pârâților la recalcularea impozitelor, atât principale cât și accesorii; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin Sentința nr. 6478 din 8 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței sale materiale și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că reclamanta solicită anularea unui act administrativ fiscal care stabilește o obligație fiscală în cuantum de 4.480.840,80 RON, cuantum ce atrage competența curții de apel, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin Sentința nr. 892 din 3 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, curtea de apel, în contextul invocării prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 131 din C. proc. fisc. , a reținut că, în raport cu obiectul litigiului, așa cum a fost stabilit de reclamant, respectiv anularea deciziei de nemodificare a bazei de impunere, "act administrativ" în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât nu are caracter evaluabil, competența trebuie stabilită potrivit criteriului rangului emitentului deciziei respective, care, în speță, este o autoritate publică locală, fapt ce atrage competența tribunalului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 5 București, B., C., D. și E., anularea în totalitate a deciziei privind nemodificarea bazei de impunere emisă de către Serviciul de Inspecție Fiscală cu nr. x/28.12.2018, a Raportului de Inspecție Fiscală și obligarea pârâților la recalcularea impozitelor, atât principale cât și accesorii.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte constată că, în litigiul de față s-a contestat, în mod exclusiv, Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. x/28.12.2018, emisă în baza art. 131 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ca urmare a Raportului de inspecție fiscală nr. x/28.12.2018 (contestat, de asemenea), prin care s-a menționat că "având în vedere faptul că în urma inspecției fiscale materia impozabilă nu a suferit modificări față de evidențele fiscale, obligațiile fiscale rămân astfel cum au fost stabilite anterior actului de inspecție fiscală".

Așadar, actele administrativ-fiscale care formează obiectul litigiului nu au caracter evaluabil, în cuprinsul acestora nefiind stabilit niciun debit fiscal în sarcina părții reclamante, actul prin care s-a stabilit obligația fiscală fiind decizia de impunere, care însă nu face obiectul litigiului dedus judecății.

Așa fiind, în raport de dispozițiile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că pentru determinarea competenței materiale în prezenta cauză este aplicabil criteriul rangului autorității publice pârâte.

Cum Decizia nr. 728387/28.12.2018 privind nemodificarea bazei de impunere și raportul de inspecție fiscală au fost emise de Serviciul de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Impozite și Taxe Locale a Sectorului 5 București, prin raportare la calitatea emitentei de autoritate publică locală, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că tribunalul este instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza dedusă judecății.

În ceea ce privește competența teritorială, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată în vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanțe - 09.05.2019), care statuează în mod expres că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (...)", în speță, sediul societății reclamante fiind în municipiul București.

Față de cele arătate anterior, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții D., B., C., Direcția Impozite și Taxe Locale a Sectorului 5 București și E., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2020.

GGC - NN