ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 867/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.11.2018, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. și chemata în garanție Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice constatarea nulității decretului nr. 267/1949, iar în subsidiar constatarea nulității absolute a B., retragerea CIF-ului acesteia și obligarea Statului Român la plata pe cale separată a prejudiciului pricinuit.

La data de 19.12.2018 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că nu se judecă cu B., ci cu pârâtul Statul Român prin ANAF Sector 1.

La data de 19.12.2018 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că renunță la capătul de cerere privind daune.

La data de 04.02.2019 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că solicită să se constate abrogarea Decretului nr. 267/1949, nulitatea juridică absolută a B. și nelegalitatea CIF RO x pe numele B., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin ANAF - Sector 1 și chemata în garanție B..

La data de 08.05.2019 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că B. nu este parte în litigiu.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 3537/15.05.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

În considerentele acestei sentințe a reținut că, în speță, actul atacat este reprezentat de decretul nr. 267/1949 emis de către Prezidiul Marii Adunări Naționale. Față de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, sediul părților și prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, instanța a apreciat că este competentă Curtea de Apel București.

De asemenea, în ceea ce privește celelalte două petite ale cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că sunt aplicabile prevederile art. 123 C. proc. civ., competența revenind aceleiași instanțe.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 655/25.10.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, sens în care a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin precizările depuse la data de 04.02.2019 reclamanta a solicitat să se constate abrogarea de drept a Decretului nr. 267/1949, să se constate nulitatea juridică absolută a B. și nelegalitatea CIF RO x pe numele B., eliberat de către ANAF Sector 1. Totodată, Curtea a reținut că la 08.05.2019 reclamanta a depus precizări prin care a arătat că B. nu este parte în litigiu.

Astfel, constatând că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea reclamantei de a obliga ANAF - Administrația Finanțelor Publice Sector 1 să retragă codul de înregistrare fiscală (CIF RO x) emis pentru B., față de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că este competent să soluționeze cauza Tribunalul București, secția II-a contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă cauzei, din perspectiva competenței materiale.

Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea ANAF - Administrația Finanțelor Publice Sector 1 să retragă codul de înregistrare fiscală (CIF RO x) emis pentru B..

În acest sens, Înalta Curte reține că, prin precizările depuse de reclamanta A. la 04.02.2019, aceasta a arătat că cererea întemeiată pe nulitatea absolută a B. este raportată la lipsa sentinței de acordare a personalității juridice și actului constitutiv, iar Decretul nr. 267/1949 este abrogat, astfel că a solicitat să fie obligată ANAF - Administrația Finanțelor Publice Sector 1 să retragă codul de înregistrare fiscală (CIF RO x) emis pentru B..

Înalta Curte apreciază că solicitarea privind constatarea abrogării Decretului nr. 267/1949 și lipsa personalității juridice (constatarea nulității juridice absolute a B.) nu reprezintă veritabile capete de cerere, ci reprezintă cauza juridică a cererii reclamantei, elemente pe care reclamanta își întemeiază cererea formulată.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că prezentul litigiu privește un act administrativ emis de o autoritatea publică locală (înregistrarea fiscală/atribuirea codului de identificare fiscală privind B.).

Față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, precum și față de cele ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată că este competent să soluționeze prezenta cauză Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., pe pârâtul Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală- Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice și pe chematul în garanție B. în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2020.

GGC - GV