Decizia nr. 415/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — conflict de competență

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.10.2018, sub nr. x/2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Agenția De Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Valorificare sentințe penale București anularea procesului-verbal nr. x și a procesului-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018, acte prin care a fost stabilită valoarea imobilului compus din teren intravilan în suprafață de 3.000 mp, situat în str. x, lot x, identificat cu numărul cadastral x, înscris în cartea funciară a municipiului București, sector 1 cu nr. x și din construcțiile aferente înscrise în aceeași carte funciară sub număr cadastral x, imobil denumit "B.".

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința civilă nr. 1159/26.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, instanța a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. În motivarea soluției, s-a reținut că, în cauză se contestă acte administrative emise de comisia de evaluare a unui bun imobil intrat, potrivit legii, în proprietatea privată a statului și având în vedere că, din dispozițiile art. 7 din Ordinul nr. 112/2017 al ANAF rezultă că această comisie este constituită la nivelul fiecărei structuri regionale cu atribuții în domeniul valorificării bunurilor intrate în proprietatea privată a statului, față de dispozițiile art. 10 (1) teza I din Legea nr. 554/2004 rezultă că revine Tribunalului competența materială de soluționare a cauzei. 2.2. Prin sentința nr. 6589 din 10 octombrie 2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act administrativ fiscal, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018 a fost avizat tot de o autoritate publică centrală - directorul general al Direcției Generale Executări Silite Cazuri Speciale (Serviciul Valorificare sentințe penale București acționând în calitate de delegat al directorului general al Direcției Generale Executări Silite Cazuri Speciale), rezultând că îi revine competența de a soluționa cauza Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei. Prin cererea dedusă judecății, reclamanta Societatea A. S.A. a supus controlului de legalitate procesul-verbal nr. x și procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018, ambele emise de pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Valorificare sentințe penale București, prin care a fost evaluat imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 3 000 mp, situat în str. x, lot x, identificat cu numărul cadastral x, înscris în cartea funciară a municipiului București, sector 1 cu nr. x și din construcțiile aferente înscrise în aceeași carte funciară sub număr cadastral x, imobil denumit "B.". Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material, în raport cu calitatea autorității care a emis actul, respectiv dacă este centrală sau locală, apreciind diferit asupra problemei. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Dispozițiile art. 7 alin. (3) din OPANAF nr. 112/11.01.2017 prevăd că: "Rezultatele evaluării bunurilor intrate în proprietatea privată a statului prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate în materie penală prin care s-a dispus confiscarea sunt consemnate într-un proces-verbal de evaluare întocmit de comisia de evaluare în 3 exemplare, semnat de membrii acesteia și avizat de directorul general al Direcției generale executări silite cazuri speciale. Directorul general al Direcției generale executări silite cazuri speciale poate delega această atribuție șefilor de serviciu ai serviciilor executări silite cazuri speciale regionale, respectiv șefului Serviciului valorificare sentințe penale București." Documentele solicitate a fi anulate procesul-verbal nr. x și procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018 sunt emise de către Comisia de Evaluare constituită la nivelul A.N.A.F. prin Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale, formată din reprezentanți ai următoarelor instituții: Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale; Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor și A. S.A. Înalta Curte, constată că anterior emiterii proceselor-verbale contestate, prin decizia nr. x/29.03.2017, conform art. 7 alin. (3) din OPANAF nr. 112/11.01.2017, directorul general al Direcției Generale Executări Silite Cazuri Speciale și-a delegat atribuțiile de avizare a proceselor-verbale de evaluare întocmite de comisia de evaluare pentru bunurile intrate în proprietatea privată a statului prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate în materie penală. Totodată, conform deciziei nr. 69/14.03.2018 emisă de directorul general al Direcției Generale Executări Silite Cazuri Speciale s-a constituit Comisia de evaluare a imobilului situat în București, str. x, lot x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului București, cu următoarea componență: 1. C. - director Direcția operativă de valorificare bunuri confiscate; 2. D. - șef serviciu SCAVBC-reprezentant ANAF;

E. - consilier superior SCAVBC-reprezentant ANAF;

F. - reprezentant ANPC;

G.-reprezentant deținător. Prin urmare, atât procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018, cât și procesul-verbal nr. x, sunt emise de către Comisia de evaluare a imobilului situat în București, str. x, lot x, constituită la nivelul Direcției Generale Executări Silite Cazuri Speciale, deci de o autoritate publică centrală. În consecință, Înalta Curte constată că actele contestate, reprezentate de procesul-verbal nr. x și procesul-verbal de evaluare nr. x/06.06.2018, sunt acte emise de autorități publice centrale, astfel că instanța competentă material se determină în funcție de rangul central al autorității publice emitente, conform art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal. În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit. Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.