ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1457/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 01.04.2019 sub numărul x/3/2019, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la soluționarea cererilor privind stingerea obligațiilor de plată în cuantum de 2.015.294 RON, aferente perioadei septembrie 2016 - februarie 2019 și la efectuare compensării, după cum urmează:

a) pentru suma de 79.098 RON reprezentând obligațiile fiscale de plata la bugetul de stat și la bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale pentru lunile septembrie 2016 și octombrie 2016, să opereze stingerea acestor obligații fiscale în raport de plățile efectuate, cu ordine de plată, pe fiecare contribuție în parte;

b) pentru suma de 1.154.156 RON, reprezentând obligațiile fiscale de plată la bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale pentru perioada noiembrie 2016 - februarie 2019, să opereze stingerea acestor obligații fiscale prin compensarea cu suma de 3.145.770 RON reprezentând TVA de recuperat conform decontului de TVA D300 aferent lunii februarie 2013;

c) pentru suma de 782.040 RON, reprezentând TVA de plată cumulată în perioada octombrie 2016 - februarie 2019, să opereze stingerea acesteia prin compensarea cu suma de 3.145.770 RON reprezentând TVA de recuperat conform decontului de TVA D300 aferent lunii februarie 2013.

Anterior primului termen de judecată reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a precizat că solicită stingerea obligațiilor de plată și pentru perioada februarie- aprilie 2019, cuantumul total al obligațiilor de plată fiind de 2.140.046 RON

1.2. Prin Sentința civilă nr. 4564/19.06.2019, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta urmărește stingerea unei creanțe fiscale în cuantum de 2.140.046 RON, pe care o datorează statului, prin compensarea acesteia din suma de 3.145.770 RON, reprezentând TVA de recuperat de la bugetul de stat conform Decontului de TVA D300 aferent lunii februarie 2013.

Compensarea reprezintă o modalitate de stingere a datoriilor reciproce, până la concurența celei mai mici dintre ele.

Potrivit art. 167 alin. (1) și (4) din C. proc. fisc. , (1) Prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ- teritoriale ori subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia. Prin sume de plată de la buget se înțeleg sumele pe care statul sau unitatea/subdiviziunea administrativ-teritorială trebuie să le plătească unei persoane, inclusiv cele care rezultă din raporturi juridice contractuale, dacă acestea sunt stabilite prin titluri executorii. (4) Dacă legea nu prevede altfel, compensarea operează de drept la data la care creanțele există deodată, fiind deopotrivă certe, lichide și exigibile.

Astfel cum reiese din aceste dispoziții legale, operațiunea de compensare impune analiza caracterului obligațiilor reciproce pentru a se stabili dacă acestea sunt deopotrivă certe, lichide și exigibile.

Prin urmare, în cadrul prezentului litigiu, instanța este chemată a analiza atât creanța ce solicită a fi stinsă prin compensare, cât și creanța cu care se cere a se opera compensare.

Față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 Tribunalul a concluzionat astfel că prezentul litigiu privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON, sens în care competența materială revine Curții de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 02.09.2019 sub numărul x/2/2019.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 588 din 14 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București.

A reținut instanța, că prin cererea introductivă astfel cum a fost completată, reclamanta A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generala Regionala A Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la soluționarea cererilor privind stingerea obligațiilor de plată în cuantum de 2.140.046 RON, aferente perioadei septembrie 2016 - aprilie 2019.

Potrivit art. 10 alin. (1) și (3) Legea nr. 554/2004 Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor legale mai sus citate, Curtea a reținut că prin raportare la valoarea obligațiilor de plată a căror stingere o solicită, respectiv 2.140.046 RON, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, instanță în a cărei rază teritorială îți are reclamanta sediul.

Curtea a subliniat că pentru stabilirea valorii creanței fiscale a cărei valorificare se urmărește prin formularea acțiunii, nu prezintă relevanță cuantumul creanței cu care se solicită compensarea, având în vedere că îndeplinirea condițiilor compensării prev. de art. 167 Codul de procedură fiscală se verifică în limita creanței a cărei stingere se solicită. Astfel, Curtea reține că în cauză, se impune analizarea îndepliniri condițiilor compensării în limita sumei de 2.140.046 RON(valoarea obligațiilor de plată a căror stingere se solicită), iar nu în privința sumei de 3.145.770 RON reprezentând TVA de recuperat de la bugetul de stat conform Decontului de TVA D 300 aferente lunii februarie 2013.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Reclamanta A. SRL a solicitat prin cererea introductivă, astfel cum a fost completată, în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generala Regionala A Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la soluționarea cererilor privind stingerea obligațiilor de plată în cuantum de 2.140.046 RON, aferente perioadei septembrie 2016 - aprilie 2019. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta urmărind stingerea unei creanțe fiscale în cuantum de 2.140.046 RON, pe care o datorează statului, prin compensarea acesteia din suma de 3.145.770 RON, reprezentând TVA de recuperat de la bugetul de stat conform Decontului de TVA D300 aferent lunii februarie 2013.

Potrivit art. 10 alin. (1) și (3) Legea nr. 554/2004: Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal, ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. (3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Legiuitorul a instituit două criterii pentru stabilirea competenței materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice și criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, delimitând competența materială a tribunalului și a curții de apel în funcție de suma în litigiu.

Se constată că legiuitorul a avut în vedere prin dispozițiile art. 10 alin. (1) "litigiile (...) care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la (...)", astfel încât, în cazul în care persoana care se consideră vătămată nu contestă în întregime obligația stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor și impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și obligațiilor accesorii stabilite prin actul respectiv.

Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor legale anterior citate, reține că prin raportare la valoarea obligațiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv 2.140.046 RON, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, instanță în a cărei rază teritorială își are reclamanta sediul.

Înalta Curte are în vedere în acest sens că pentru stabilirea valorii creanței fiscale a cărei valorificare se urmărește prin formularea acțiunii, nu prezintă relevanță cuantumul creanței cu care se solicită compensarea, ci valoarea obligațiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv obligații de plată în cuantum de 2.140.046 RON, aferente perioadei septembrie 2016 - aprilie 2019. De altfel, cu privire la această sumă se va analiza îndeplinirea condițiilor compensării prevăzute de art. 167 Codul de procedură fiscală.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SRL și pe pârâta ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - GV