ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2594/2020

HOTĂRÂRE

17.06.2020

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2594/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 17 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la data de 25 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților, a solicitat:

- anularea notificării de reziliere;

- achitarea contravalorii serviciilor prestate de reclamantă în temeiul contractului de furnizare din 24.10.2018, estimate provizoriu la suma de 304.730,52 RON fără TVA (362.629,31 RON cu TVA);

- constatarea executării nelegale a garanției de bună execuție a contractului de către achizitor și restituirea sumelor în cuantum de 17.114 RON, reprezentând garanție de bună execuție executată;

- suspendarea executării notificării de reziliere până la soluționarea prezentei acțiuni.

1.2. Prin încheierea din 17 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților și a suspendat executarea notificării nr. x/21.12.2018, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului București.

1.3. Împotriva încheierii din 17 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a declarat recurs pârâtul pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, la data de 17 decembrie 2019.

Hotărârile care au generat conflictul de competență

2.1. Prin încheierea nr. 2 din 17 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței funcționale și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București.

Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care stabilesc competența de soluționare a recursului în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

2.2. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 ianuarie 2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea din 12 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a acestei secții, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a V-a civilă a Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestui conflict.

În motivarea hotărârii, instanța a interpretat dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 ca stabilind competența de soluționare a recursului în materia achizițiilor publice în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel doar în cazul litigiilor prevăzute de art. 53 alin. (1) din același act normativ, judecate în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Cum în cauză încheierea recurată a fost pronunțată de secția civilă a tribunalului, recursul revine în competența de soluționare a instanței ierarhic superioare care judecă în aceeași materie, respectiv secției civile a curții de apel.

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două secții ale aceleiași instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că secția competentă să soluționeze cauza este secția a V-a civilă a Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:

Din expunerea rezumativă a parcursului procesual al cauzei de față, Înalta Curte reține că recursul declarat de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților este formulat împotriva unei încheieri pronunțate într-un litigiu care privește executarea unui contract de achiziție publică, în raport de dispozițiile art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două secții specializate ale Curții de Apel București a privit modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care stabilesc competența instanței care soluționează calea de atac a recursului în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, fără a distinge după cum litigiile au fost soluționate în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 sau de secția civilă a aceleiași instanțe, potrivit art. 53 alin. (1)

din același act normativ.

Înalta Curte constată că, prin Legea nr. 212/2018 legiuitorul a modificat și completat Legea nr. 101/2016, introducând alin. (1)

la art. 53 din Legea nr. 101/2016, stabilind că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează de către instanța civilă de drept comun. Așadar, prin voința legiuitorului, litigiile în materia achizițiilor publice au fost repartizate spre soluționare, în fond, în funcție de obiectul cauzei, unor secții cu specializare diferită ale tribunalului, fără a proceda și la modificarea corelativă a art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, care prevedea competența de soluționare a recursului în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Mai exact, dacă anterior modificării operate prin Legea nr. 212/2018, toate litigiile în materia achizițiilor publice se judecau, atât în fond, cât și în calea de atac, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și a curții de apel, ulterior introducerii alin. (1)

al art. 53 din Legea nr. 101/2016, împărțirea competenței de soluționare a litigiilor în fond între secția civilă și cea de contencios administrativ și fiscal a tribunalului nu a fost preluată și în ceea ce privește competența secțiilor curții de apel învestită cu soluționarea căii de atac a recursului.

Având în vedere această necorelare a modificărilor legislative, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 se impun a fi interpretate și aplicate în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel doar în situația în care calea de atac este formulată în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ, respectiv în cauzele având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în procedura de atribuire, precum și în cele privind anularea sau nulitatea contractelor de achiziție publică, judecate în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Atunci când litigiile vizează executarea contractelor administrative și au fost soluționate, în fond, de secția civilă a tribunalului, în condițiile art. 53 alin. (1)

din același act normativ, competența de soluționare a recursului revine secției omonime din cadrul instanței ierarhic superioare, respectiv secția civilă a curții de apel.

Această interpretare a textelor de lege, din punct de vedere teleologic și sistematic, este cea care corespunde voinței legiuitorului ca litigiile ce decurg din executarea contractelor administrative să fie scoase din sfera contenciosului administrativ, urmând a fi soluționate de instanțele civile de drept comun în toate fazele procesuale, în condițiile în care organizarea sistemului judiciar național se bazează pe principiul potrivit căruia litigiile se judecă de secții sau complete cu aceeași specializare atât în fond, cât și în calea de atac.

În speță, încheierea atacată a fost pronunțată în primă instanță de Tribunalul București, secția a VI-a civilă. Prin urmare, calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanțe se impune a fi soluționată de secția specializată a instanței ierarhic superioare care judecă în aceeași materie, respectiv secția civilă a Curții de Apel București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pe pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaților, în favoarea Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Dată

Tip

Sursă

21/02/2017

Cerere de chemare în judecată